La Cer a mai urcat o STEA! Ion Voinescu, portarul de legendă al Stelei, s-a stins din viață la 88 de ani

”Țop” Voinescu, o legendă a fotbalului românesc, s-a stins! Fostul mare portar al Stelei și al naționalei avea 88 de ani!

• Prezentare Video: Ion Voinescu sau „Omul-Steaua” – cel mai valoros portar din istoria fotbalului românesc

Născut la 18 aprilie 1929, în localitatea Valea Dragului, județul Giurgiu, Ion Voinescu a început sa practice fotbalul de la 10 ani, legitimându-se la Olimpia București. A început ca mijlocaș, dar printr-o întâmplare fericita ajunge în poarta echipei de pitici, post pe care nu-l mai părăsește.

A mai apărat pe rând poarta unor echipe din diferite categorii, ca ASPIM București (1943-1946), Carmen București (1945-1956), Solvay Uioara (1946-1947), RATA Târgul Mureș (1947-1948), Metalochimic București (1948-1950).  În 1950 este transferat de CCA București, actuala FC Steaua, echipa la care a jucat până în 1964, când își încheie cariera. Deși avea numai 174 cm înălțime, Voinescu a devenit o legendă a portarilor din România.

Ion Voinescu a apărat poarta CCA/Steaua timp de 13 ani, perioadă în care echipa militară a câștigat de 6 ori  titlul (1951, 1952, 1953, 1956, 1960 şi 1961) şi 5 Cupe ale României (1950, 1951, 1955 şi 1962).

Primul meci în cupele europene pentru cel alinat de fani „Țop” a consemnat si prima victorie din istoria „roș-albaștrilor” în Europa. Pe 8 decembrie 1957, CCA a lui Ion Voiculescu învingea Borussia Dortmund, scor 3-1, ceea ce este și acum singura victorie a Stelei în fața unei echipe nemțești. Ion Voinescu a fost poreclit „Top” din cauza neastâmpărului din poarta, fiind într-o permanenta „țopăială”.

Echipa CCA-ului din anii ’50. Ion Voinescu este al treilea de la stânga la dreapta

În 1956,  „Țop” a fost solicitat pentru un transfer la Arsenal Londra și de brazilienii de la Vasco da Gama, cu ocazia unui turneu la București, în care a făcut un meci memorabil, ziarele titrând: „Vasco-Voinescu 1-1!”, aluzie la paradele senzaționale ce au făcut ca meciul sa nu poată fi câștigat de echipa braziliană.

Într-un interviu Voinescu mărturisea: „În 1956, m-a vrut Arsenal, dar ei nu stiau că de la noi se pleacă foarte greu. Îmi oferea 2 milioane de lire sterline pentru un contract pe trei ani. Când am auzit suma, nici nu mai puteam să merg. Când mergeam pe stradă în București, cu impresarul trimis de Arsenal, care m-a vrut acolo, chiar el mi-a spus că nu o să merg în Anglia. Nedumerit, l-am întrebat de ce. Nu te lasă lumea! Te-au salutat 20 de oameni în cinci minute, cât am mers pe stradă”. După Olimpiada de la Helsinki 1952, Voinescu a fost denumit cel mai bun portar din lume de un ziar britanic! Ziarul i-a fost confiscat la vamă de regimul comunist.

”Țop” a îmbrăcat de 22 tricoul echipei Naționale, fiind singurul sportiv român onorat cu Ordinul Muncii clasa a II-a și Steaua Republicii.

Ion Voinescu la echipa Națională

După ce și-a agățat mânușile în cui,  Ion Voinescu a obținut titlul de maestru emerit al sportului și calificarea de antrenor categoria I. Ca tehnician, a rămas fidel clubului care l-a consacrat, antrenând la copiii si juniorii Stelei, dar si echipa de seniori, fiind antrenor cu portarii. Prin mâna lui au trecut o pleiada de portari deosebiți: Helmuth Duckadam (de la prima apariție a acestuia la Steaua, până după meciul de la Sevilla), Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim, Constantin Eftimescu, Dumitru Moraru.

În 1977, echipa de juniori a Stelei, antrenată de Voinescu, a câștigat pentru prima dată campionatul (realizându-se performanța că, în același an, toate cele trei echipe ale Stelei – juniori, tineret și seniori – să câștige campionatul).

De asemenea, a activat ca antrenor la ASA Târgu Mureș și la Sfântu Gheorghe pe care le-a salvat de la retrogradare, precum și la Piatra Neamț, echipă pe care a calificat-o din divizia C în B. S-a retras complet din fotbal spre sfârșitul anilor ’80.

Dumnezeu să-l odihnească!

X Ray  în numele fcsteaua.ro