30-06-11

Trece mingea, nu si omu'!

Ziarul Adevărul ne propune (prin intermediul lui Adrian Epure) un foarte bun interviu, cu fostul mare jucător al Stelei, Adrian Bumbescu.
Se spun nişte lucruri interesante. De citit…

~~~

Fostul mare fundaş al Stelei se laudă că nu s-ar fi dat în lături de la un duel cu golgheterul Barçei, spunând că singurul jucător imposibil de oprit era Romario.



„Trece omul sau mingea. Niciodată împreună!". Iată deviza lui Adrian Bumbescu, unul dintre cei mai duri fundaşi din istoria fotbalului românesc (cu toată această faimă, n-a rupt NICIODATĂ vreun picior şi N-A ACCIDENTAT NICIODATĂ GRAV vreun adversar – n.n.). Acum are 51 de ani, iar în ultimul sezon a activat ca antrenor principal şi ulterior ca secund la Steaua II, în Liga a II-a. În acest moment, „Colonelul" se află la dispoziţia clubului din Ghencea, întrucât Gigi Becali nu a decis, oficial, ce se va întâmpla cu formaţia „satelit" a roş-albaştrilor, retrogradată în „C".

„Adevărul": Vă mai amintiţi când aţi făcut primii paşi în fotbal?

Adrian Bumbescu: Aveam 9 ani şi jucam handbal în echipa Şcolii numărul 11 din Craiova, dar mulţi dintre colegii mei erau înscrişi la fotbal, la Universitatea. M-am dus şi eu o dată, ca să văd cum e, şi am am rămas. Primul meu antrenor a fost Clement «Minune» Iordănescu, unchiul lui Puiu.

Aţi prins acolo generaţia „Craiovei Maxima".

Uriaşă echipă! Ilie Oană m-a promovat în echipa mare, dar am început să joc mai mult sub comanda lui Tinel Stănescu, care m-a luat apoi şi la Dinamo. Era cam greu să joci în faţa lui Costică Ştefănescu sau a lui Nae Tilihoi, dar eram mulţumit. Am prins şi eu câteva meciuri în cupele europene, cu Leeds United şi cu Wiener Sport Club. După ce am luat titlul cu Ştiinţa, am ajuns la Dinamo, unde făceam cuplu cu Dinu „Procuroru'" în centrul apărării. Taică-meu era miliţian, el m-a sfătuit să mă duc în „Groapă" fără să fac figuri, că ăia erau în stare să mă şi aresteze!

A urmat FC Olt...

Mie mi-a convenit să merg acolo, că erau bani mai mulţi şi aveam şi echipă tare! Băgam navetă la greu cu Dacia lui Piţurcă pe ruta Craiova - Scorniceşti, puneam amândoi bani la benzină. Eu sunt prieten cu Piţi de vreo 40 de ani, eram şi vecini în Bănie. Să ştii că taman Piţurcă m-a propus şi la Steaua, în 1984. Bine, normal că mă dorea şi Halagian, dar Victor i-a zis lui Alecsandrescu (n.r. - fostul preşedinte al clubului) că sunt cel mai bun fundaş central. Tot Piţurcă a venit şi m-a luat atunci de la Scorniceşti. El m-a învăţat ce să-i cer lui Ilie Ceauşescu la negocieri: aprobare de Aro, repartiţie de apartament, dar şi încadrare în MApN pentru nevastă-mea!



Cum a fost la Sevilla, în finala Cupei Campionilor cu FC Barcelona?

Vorbeam cu Lăcătuş înainte de meci: «Bă, nu avem decât două variante. Ori ne dau ăştia cu terenul în cap, ori luăm Cupa». Oricum, pe mine, acel vacarm de pe stadion m-a motivat în plus.



Ce s-a întâmplat la finala din '89, când v-a învins AC Milan cu 4-0?

Noi eram încrezători că vom câştiga, dar tripleta Rijkaard - Gullit - Van Basten ne a dărâmat. Trebuie să ţinem însă cont şi de faptul că am dus acea campanie cam în 13-14 jucători. Milanul era clar peste Barcelona din '86, iar de la noi Lung şi Rotariu au jucat cu infiltraţii, Bölöni şi Belodedici plecaseră, iar Ilie Dumitrescu era suspendat.

Care a fost cea mai mare primă pe care aţi câştigat o din fotbal?

Nu prea am câştigat mulţi bani din fotbal. Ţin minte că în '89 ne promiseseră tovarăşii că ne dau la fiecare câte un Ford nou-nouţ, dacă ne calificăm în finala Cupei Campionilor. Am rămas doar cu promisiunea, pentru că s-au revoltat prim-secretarii. Ziceau că nu se cade să meargă ei cu Dacia şi noi cu Fordul!

Ce adversar v-a pus cele mai mari probleme?

Din România a fost Rodion Cămătaru, un atacant extrem de puternic şi incisiv. Din străinătate, să zicem că Romário. Era aproape imposibil să-l opreşti.



Cum ar fi arătat un duel Lionel Messi - Adrian Bumbescu?

(râde) Dacă l-aş fi marcat eu, vă spun eu că nu i-aş fi permis să joace aşa cum a făcut-o în finala Ligii Campionilor cu Manchester United, de exemplu. Îi arătam eu cine este şeful!



Aveaţi şi o vorbă: «Omul sau mingea. Niciodată împreună!»...

Dom'le, eu nu eram un fotbalist dur, doar intram niţel mai tare. Ce era să le fac? Să îi aştept cu flori? Îl aveam lângă mine pe Belo, care era mai elegant. Nu era loc de doi balerini în apărare!



De ce n-aţi jucat niciodată în străinătate?

Pentru că mi s-au pus beţe în roate după Revoluţie. Alecsandrescu şi ceilalţi conducători au cerut bani mulţi pe mine, în momentul când m-au dorit belgienii de la Tongeren şi israelienii de la Hapoel Tel-Aviv. După ce că nu m-au lăsat să plec, peste câteva luni m-au şi dat afară de la echipă, că nu le mai trebuiau jucători cu personalitate. Aşa că mi-am petrecut ultimii ani de carieră pe la Mangalia şi Mizil.

Aţi bifat 15 selecţii la naţională, dar niciun turneu final...

Ăsta e marele meu regret, că Jenei nu m-a selecţionat şi pe mine la Cupa Mondială din 1990. Mai târziu a spus că i-a părut rău, dar timpul nu se mai întoarce. Apropo şi de rentele viagere, i-am şi zis la un moment dat: «Nea Imi, ai fost ditamai secretarul de stat la MTS şi n-ai pus nimic în aplicare!». Mi-a răspuns: «Am crezut că vă jignesc dacă propuneam acest lucru» . Nici Puiu Iordănescu, care e senator de atâta vreme, n-a făcut nimic pentru noi.

( Iată un colaj realizat la vremea respectivă, cu jucătorii emblematici mondial, care nu au jucat la CM din Italia 1990 – n.n.)



Steaua a schimbat din nou lotul din temelii în această vară. Credeţi că va reuşi să ia titlul după o pauză de şase ani?

E greu de spus. Va fi bătaie mare acolo sus. Eu anticipez că se vor bate pentru câştigarea campionatului Steaua, Rapid, CFR Cluj şi FC Vaslui. Cât despre Dinamo, nu cred că va fi nici măcar pe podium, sunt prea mari frământările de acolo. Sunt curios şi care va fi reacţia celor de la Oţelul. Eu m-am bucurat foarte mult că au luat campionatul. Marius Stan şi Dorinel Munteanu au făcut din rahat bici, cum s-ar spune în popor. În plus, îmi era antipatic rău şi Marian Iancu, mai ales după ce s-a luat în gură cu Piţurcă.



Apropo de Piţurcă. Credeţi că va reuşi calificarea la Euro 2012?

E clar că el era cel mai nimerit pentru postul de selecţioner, dar îi va fi greu să reuşească calificarea încă de acum, când s-a dus mai bine de jumătate din campanie. Meciul cu Franţa va fi decisiv, asta e clar! Oricum, vă spun eu că Piţi va reuşi mai mult ca sigur să ne ducă la Mondialul din Brazilia, din 2014.

Naţionala e vecină cu Algeria, Honduras şi Burkina Faso în clasamentul FIFA. De ce-am ajuns aşa de rău?

Avem tot mai puţini jucători de valoare în străinătate, iar campionatul intern e şi el cam subţire. Să ştiţi că şi străinii ăştia din Liga I ne cam slăbesc reprezentativa. Majoritatea sunt «pârnăi», vin în România doar ca să-şi umple buzunarele cu bani. Nu am o părere bună nici despre antrenorii veniţi de afară. Un singur străin mi-a plăcut foarte mult: Walter Zenga. Am şi lucrat cu el, pentru că eu pregăteam o grupă de juniori la Steaua, iar el venea să-i vadă, în eventualitatea unei promovări. Spuneţi-mi, ce alt antrenor străin s-a mai interesat de juniori?



Dacă n-ar fi aceşti fotbalişti străini, ar avea antrenorii suficienţi jucători de valoare autohtoni?

Bineînţeles! Talente sunt destule, slavă Domnului. Mie mi-a plăcut dintotdeauna să lucrez cu tinerii. Doar în ultimul sezon am promovat 15 juniori republicani la Steaua II. Că n-a vrut nimeni să le dea încredere la prima echipă, e altă discuţie. Atâta vreme cât preferi să cumperi decât să vezi ce ai la tine în ogradă nu e bine...E păcat, pentru că au trecut pe aici mulţi jucători talentaţi în ultimii ani, care n-au beneficiat de nicio şansă. Uitaţi-vă la Sorin Strătilă. N-a prins niciun minut la Steaua, dar acum e printre cei mai buni de la Astra! Şi cu Gardoş a fost o întreagă poveste, până ce a ajuns în Ghencea.

Ştiu că dumneavoastră l-aţi propus...

Staţi să vedeţi cum a fost. Mi-a fost foarte drag băiatul ăsta şi la Chiajna. Stăteam mereu cu el după antrenamente, ca să-i arăt cum trebuie să arate un fundaş central. Acum un an şi jumătate, l-am propus prima oară la Steaua, dar un conducător, căruia nu vreau să-i mai dau numele, a spus că n-are valoare. Vara trecută, când începuse Piţurcă să facă selecţia, i-am spus şi lui de Gardoş. Mi-a zis aşa: «Bine, Bumbi, îl iau, dar dacă văd că nu va confirma, nu mai ai ce căuta nici tu la Steaua».

Practic, aţi garantat cu postul pentru Florin Gardoş!

Aşa este. Mi s-a părut normal s-o fac, pentru că aveam mare încredere în băiatul ăsta. Şi uite că timpul mi-a dat dreptate. A ajuns acum să joace împotriva lui Robinho şi Ronaldo.



S-a vorbit mult despre faptul că vă cam plăcea şi şpriţul.

Tată, n-am fost uşă de biserică, dar eu şi colegii mei de generaţie chiar ştiam şi când să bem. Dacă aveam meci sâmbătă, nu mai puneam alcool în gură încă de miercuri. Fotbaliştii de azi nu se pot scuza că există tentaţii mai mari, pentru că şi atunci erau destule, dar ne stătea nouă mai mult gândul la fotbal, nu doar la bani.

Aţi fost membru de partid?

Pe mine m-au făcut membru odată cu Iovan şi cu Belodedici. După ce Belo a fugit în Iugoslavia, ne-au chemat la raport pe mine şi pe Iovan şi ne-au exclus din PCR. Cică trebuia să avem grijă de el! La un moment dat, ascultam în cantonament Radio Europa Liberă şi a vorbit Belo. L-a salutat prin intermediul radioului pe prietenul lui, Balint, care era lângă noi şi se făcuse galben la faţă de frica securiştilor. Să vă mai zic una şi cu Vasile Iordache, fostul portar, care era secretar de partid. Într-o zi trebuia să vină la noi Ilie Ceauşescu în vizită, aşa că eram îmbrăcaţi în militari. Când Iordache n-a fost atent, am întors invers tabloul lui Nicolae Ceauşescu. Disperat, ăsta a sărit peste masă ca să-l îndrepte, dar a căzut pe spate, exact când intra tovarăşul general în cameră. (râde).



Aţi mai ţinut legătura cu Valentin Ceauşescu, după '89?

Bineînţeles! I s-a creat degeaba imaginea asta negativă, omul n-a făcut niciodată politică. Să vedeţi ce râdea împreună cu noi când mai spuneam bancuri cu nea Nicu sau coana Leana.

Bumbescu n-a dorit să nominalizeze cine a fost conducătorul stelist care l-a refuzat pe Gardoş. „Adevărul" a aflat însă că ar fi vorba de Valeriu Argăseală, fostul preşedinte al clubului.

Băiatul fostului fundaş, Adrian Bumbescu jr (25 de ani), a renunţat la fotbal în favoarea modellingului. El îşi doreşte acum o carieră în muzică: „Îmi doresc să devin cântăreţ, dar aş vrea să joc şi într un film românesc". Fostul mare fotbalist mai are o fată, Cristina Bumbescu-Pîrvu (30 de ani).



Adrian Bumbescu

- Data şi locul naşterii: 23 februarie 1960, Craiova
- Post: fundaş central
- Cariera de jucător: Universitatea Craiova (1978-1980), Dinamo (1980-1982), FC Olt Scorniceşti (1982-1984), Steaua (1984-1991), Callatis Mangalia (1992), Steaua Mizil (1992-1995)
- Cariera de antrenor: Callatis Mangalia (secund şi jucător, 1992), Steaua Mizil (secund şi jucător, 1992-1995), Steaua Bucureşti (sectorul juvenil, 1995-2006), Concordia Chiajna (secund şi principal, 2006-2010), Steaua II Bucureşti (secund şi principal, 2010-2011)
- Meciuri / goluri în prima ligă: 316 / 4
- Selecţii / goluri la echipa naţională: 15 / 1
- Palmares: Şapte titluri de campion al României (cinci cu Steaua, unul cu Universitatea Craiova, unul cu Dinamo), patru Cupe ale României (trei cu Steaua, una cu Dinamo), Cupa Campionilor Europeni cu Steaua, Supercupa Europei cu Steaua.