27-06-11

Steaua - de la MApN la Becali (5)

Este absolut necesar ca întregul context al anilor 1998 şi 1999 să fie prezentat pe larg, pentru temeinica înţelegere a fenomenelor ulterioare. Adică, e necesar să vedem cum stătea Steaua (după 6 luni şi după 12 luni) sub preşedinţia lui Viorel Păunescu, preşedintele CA.

Recapitulăm încă o dată: în aprilie 1998 Secţia de Fotbal se desprinde de Clubul-Mamă, în iunie 1998 are loc prima şedinţa a Adunării Generale, iar în decembrie 1998 are loc a doua şedinţă a Adunării Generale, în care, în mod abuziv, Viorel Păunescu impune cotizaţia de 1200 de dolari, pentru a păstra calitatea de membru. Din cei 87 de membri constitutivi (+7 în şedinţa din iunie), rămân doar 21, aceasta fiind lovitura prin care Păunescu preia în totalitate controlul clubului.

În acea perioadă, Steaua se afla într-o situaţie foarte grea: în decembrie 1998, echipa condusă de Mihai Stoichiţă era la nu mai puţin de 10 puncte sub liderul Rapid şi la 7 puncte sub Dinamo. La primul sezon în afara Armatei şi la primul sezon plin sub Viorel Păunescu, clubul care câştigase ultimele 6 campionate consecutive era umilit de adversarii care ştergeau pe jos cu sextupla campioană consecutivă ÎN EXERCIŢIU a României.

La finele returului, Emerich Jenei este instalat antrenor al echipei (de fapt, director tehnic peste Stoichiţă, dar "Lippi" devenea, în fapt, secund).















În urma turneului de pregătire din Egipt, veşnicul pomanagiu Ovidiu Ioaniţoaia făcea următoarele aprecieri despre perspectivele Stelei:





Cine-a fost găsit vinovat pentru dezastrul sezonului? Papagalul de Tică Dănilescu, care şi-a luat şi el un şut în cur, după ce-a fost marioneta pe care au pus-o Păunescu, Gaţu şi şleahta lor în funcţia de preşedinte al Secţiei de Fotbal, după mazilirea lui Puşcas. Celebrul Tică a fost instalat în februarie 1998 ca preşedinte al Secţiei (director executiv, după 9 aprilie), a fost în funcţie la 9 aprilie, la Separare, iar în august (sau octombrie) 1998 a fost ejectat, chipurile pentru „campania slabă de transferări" şi faptul că, în momentele grele ale echipei, a lipsit, invocând probleme de sănătate.

După înfrângerile cu Rapid, 0-3, pe Giuleşti, în sezonul precedent, şi cu Petrolul, 1-5 în prima etapă, acesta şi-a luat concediu, lăsând ca atribuţiile sale personale să fie rezolvate de alte persoane din club. Acestea îl credeau internat în spital, dar el se afla pe litoral, la Mangalia, declarâd senin: „Eu nu ştiu nimic despre faptul că aş fi fost schimbat”. Deci Tică a fost de vină că Păunescu n-a adus bani! De remarcat că, după plecarea lui Tică, lucrurile au degenerat de tot.



În iarna lui 1998-1999 se mai discutase de transferuri, Adrian Mutu, de la Piteşti, fiind principala ţintă a Stelei, ratată, după cum se va vedea ulterior, din pricina lipsei de bani. Chivu, Şoavă sau Ciprian Danciu erau şi ei jucători urmăriţi, dar rataţi din cauza banilor. Până la urmă, în afară de Ogăraru, promovat din propia pepinieră (la fel precum Lăscărache sau Giuchici), doar Zotincă şi Ceno au fost „marile investiţii” făcute de Administraţia Păunescu, pentru a recupera decalajul de 10 puncte avut faţă de liderul Rapid, la finele turului. Acesta lucruri nu sunt interpretări sau poezii, sunt fapte!

Strategia Administraţiei Păunescu a dus-o pe Steaua ca, la finele primului sezon în afara Armatei, clubul să termine pe un ruşinos loc 3, la o UMILITOARE diferenţă de 23 de puncte în spatele Rapidului şi de 18 în spatele lui Dinamo, dupa ce, până atunci, câştigase 6 campionate consecutive!

Această diferenţă a fost punctată de meciuri penibile, în care istoria Stelei era târâtă prin noroi, prin modul ruşinos de prezentare. Câştigarea Cupei României, chiar în faţa Rapidului (mai ales prin aportul veteranilor Lăcătuş şi Belodedici), a acoperit, din păcate, destul de mult din ceea ce trebuia să fie o reacţie groaznică a tuturor suporterilor stelişti, la adresa lui Viorel Păunescu.

Sezonul 1998-1999, cel de debut al preşedintelui Viorel Păunescu, a fost primul campionat exprimat prin ceea ce avea să devină o tradiţie la Steaua, în anii următori.

Primul an de după separare a fost o UMILINŢĂ PROFUNDĂ, fără precedent în istoria modernă a Stelei. Administraţia Păunescu nu a investit DELOC (doar a vândut, trăind de pe urma lui Dennis Şerban), a ratat jucători precum Mutu sau Chivu, n-a adus NICIUN alt jucător valoros, şi nici nu dădea semne că va schimba ceva din metodele care au îngropat-o pe Steaua în mizerie.

Aşa stăteam în vara lui 1999.

Filip Pindean

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

Steaua - de la MApN, la Becali (1)

Steaua - de la MApN, la Becali (2)

Steaua - de la MApN, la Becali (3)

Steaua - de la MApN, la Becali (4)

Steaua - de la MApN, la Becali (6)