29-06-10

Rammstein

Ei bine, din capul locului am o dilema existentiala. Dincolo de calitatea muzicii, am urmarit un show incendiar la propriu. Cand mergi la un concert Rammstein, din punctul meu de vedere, muzica este pe locul doi, primează spectacolul de lumină şi culoare, unic. După prestaţia de Duminică seara a celor 6 băieţi mi-am dat seama că am urmărit şi în alte condiţii spectacole cu petarde, flăcări, torţe, lumină muzică şi culoare. Stând strâmb şi încercând să judec drept m-am întrebat de ce un astfel de show produs pe bani grei şi vizionat pe bani buni este încurajat şi aplaudat în timp ce un spectacol similar făcut din pasiune este blamat şi marginalizat? Cu ce sunt mai prejos flăcările germanilor decât o coregrafie pe toată peluza? De ce arta lor este unanim apreciată şi cea a suporterilor blamată? De ce steagul lor cât toată scena a starnit furori, şi cele ale României la Budapesta procese penale?

Fenomenul Ultra moare zdrobit din exterior, dar şi din interior. OK, 50.000 de rockeri in delir pot face ce vor ei la un concert, suporterii de pe stadioane au dosare penale şi interdicţii. Sună a discriminare? Sau o masă căreia îi iei 50 de euro pentru câteva ore şi îi mai vinzi de alţi 50 bere şi mici e de preferat uneia care plăteşte suma asta pentru un întreg de meciuri? Cei 6 care apar în faţa scenei au în spatele lor o armată care rezolvă toate problemele organizatorice, care le obţine toate aprobările şi o cohortă de bani care face uitată aproape orice interdicţie şi ilegalitate.

LECŢIA? Dacă vrei să supravieţuieşti, trebuie să fii puternic, ori fenomenul de la noi nu mai are vigoare. O recunoaşte oricine. Cadrul legal, divizarea, problemele conexe, o listă infernală până la urmă de cauze, au dus în pragul extincţiei un bastion al libertăţii. Singura cale de scăpare? Organizarea riguroasă, adunarea sub umbrela unei organizaţii.

AISS-ul este, dincolo de orice altceva, un cadru în care fenomenul poate exista, poate renaşte. Cu atât mai mult cu cât băieţii au arătat că se poate, asumându-şi responsabilitatea pentru deplasări şi apărând până în tribunal interesele tuturor suporterilor. Problema este legată de forţa fizică a organizaţiei. A crescut foarte mult în ultima vreme, dar este încă insuficientă. Vara asta ar trebui să însemne o ofensivă asupra suporterilor. Dacă vor să nu fie doar simpli posesori de abonament, ei nu trebuie să rămână indiferenţi ci vor trebui să opteze AISS sau ALSS.

E pentru binele nostru ca toate brigăzile să adere la măcar una din organizaţiile create pentru a le reprezenta interesele. Despre una dintre ele nu discut, despre cealaltă consider că ar trebui să înceapă să-şi exploateze puţin capitalul acumulat. Reprezintă o voce a tuturor steliştilor, nu numai a Peluzei SUD aşa cum susţin cârcotaşii care vizitează sit-ul unde citiţi aceste rânduri. O mică partidă de vânătoare de adepţi, o ofensivă media susţinută ca până acum şi sprijinul acordat de lumea-roşalbastră poate face ca AISS-ul să ajungă organizaţia pe care o dorim toţi. Care să fie capabilă să pună în scenă o coregrafie similară cu cea de la un concert Rammstein fără un milion de retricţii şi abuzuri. Nu de alta, dar există o similaritate. Şi celor 6 germani şi baieţilor care au pornit AISS-ul li s-a râs în nas. N-o să reuşiţi nimic niciodată li s-a supus şi unora şi altora. E rândul românilor pentru că nemţălăii au demonstrat cu vârf şi îndesat că sunt cineva. Am văzut şi eu Duminică seara.

Alex (Keluboss)