Mã bucurã ce se intâmplã acum la Steaua: degringoladã, haos, lipsã totalã de judecatã și discernãmânt din partea conducerii. Senzația cã totul a scãpat de sub control, ca un bulgãre de zãpadã rostogolit la vale. Sper sã terminãm campionatul in genunchi, in a doua jumãtate a clasamentului. Iar in Champions League sã inregistrãm infrângeri pe linie in fața lui Arsenal, Sevilla și Slavia Praga. Ba nu, rectific - de la Arsenal și Sevilla nu imi doresc infrângeri, ci umilințe. Genul de umilințe care te lasã nãuc și gol pe dinãuntru zile in șir, care iți provoacã senzație de greațã numai gândindu-te la ele.
De ce? Pentru cã ãsta e singurul mod in care vom scãpa de Gigi. De acum, tot rãul spre bine. Cu cât elucubrațiile patronului vor fi mai lungi și dese, cu cât jocul Stelei va fi mai incâlcit, cu cât vom pierde mai multe puncte, cu atât Gigi se va afunda mai rãu in mocirlã. Se va dovedi, pe bunã dreptate, cã atotștiutorul nu le știe chiar pe toate. ªi cã un experiment, chiar dacã bine inceput, nu are șanse de reușitã pe termen lung fãrã un minim de inteligențã și bun simț. Mã voi bucura, așadar, la fiecare gol inscris in poarta Stelei, știind cã astfel va mai cãdea o piatrã de la temelia zidului popularitãții lui Gigi Becali. Sunt fericit, pentru cã nici un antrenor de valoare nu va mai veni vreodatã sã antreneze la Steaua. La fel, tratamentul aplicat jucãtorilor (români sau strãini) nu are cum sã fi rãmas fãrã ecou – știm deja cã nu valoarea dicteazã primul 11, ci cât de "rãzboinic", "naș" sau "fin" ești...Prin urmare, orice jucãtor de perspectivã se va gândi de cinci ori inainte sã semneze cu Steaua. Ne vom scufunda intr-o mediocritate atât de adâncã, incât și norocului ii va fi lehamite de noi.
Poate cã ãsta e prețul pe care trebuie sã-l platim pentru a ne redobandi echipa și identitatea. Nu-i nimic, strângem din dinți, o facem și p'asta - nici un preț nu-i prea mare pentru a avea un club așa cum ne dorim noi. Gigi a ales Steaua cu un scop bine stabilit, pentru a-și clãdi numele pe istoria unei mari echipe. Pentru a poza in invingãtor, in bun gospodar, in conducãtorul așteptat de toți. Tocmai din acest motiv, va refuza sã-și alãture prețioasa imagine de aceea a unei echipe mediocre, de subsolul clasamentului. Vanitatea lui nu va putea trece peste eșecurile unei Stele incapabile de performanțã, așa cum ințelege el sã facã performanțã. ªi va renunța. Cu binecunoscuta-i potențã financiarã, va gãsi o altã echipã-jucãrie care sã-i satisfacã orgoliul nemãsurat. Abia atunci, in acel moment, vom putea renaște. Vom putea incepe sã construim, incet, fãrã grabã, așa cum se construiesc marile succese. Vom putea sã fim mândri de Steaua și de istoria noastrã, fãrã resentimente și urã fațã de cei care-i conduc destinele.
Titlul articolului nu minte: sunt, intr-adevãr, fericit. Chiar dacã imi plânge inima.
Andrei (papillon)
