Nu are alura unui fotbalist de rasã: cu mersul legãnat, puțin crãcãnat, ar trece cu ușurințã drept un veritabil matroz. Un lup de mare obișnuit cu valul și scândura udã a punții, nicidecum un gladiator al luptelor duse in iarbã. Instinctul de "killer" pare cã nu poate exista in asociere cu persoana lui: este perfect disimulat de freza zburlitã, vorba pelticã și zâmbetul ușor obosit. Nu are incisivitatea lui Henry, nici grația și ingeniozitatea lui Zidane. Are momente când dispare pur și simplu din joc, lãsând loc la fel de fel de interpretãri privind oportunitatea folosirii lui ca titular. ªi rateazã...offfff, cât poate rata! Exasperant de mult câteodatã, te umple de nervi. Constanța, se pare, nu este una din calitațile lui de bazã. Dar, vã intreb, cum l-ați putea caracteriza intr-un singur cuvânt? Mie mi-ar fi foarte greu...
Pentru cã, paradoxal, tocmai inconstanța de care dã dovadã il face atât de iubit. Geniul, pentru a fi apreciat, nu are nevoie decât de o micã apropiere de mediocritate. O comparație - suficient pentru a realiza ce ar insemna Steaua fãrã el. Extraordinarul poate exista tocmai prin antitezã cu banalul cotidian. Pentru cã, indiferent de multele ratãri și jocuri nereușite, existã intotdeauna o clipã de geniu. O clipã pe care o așteptãm cu toții, pe care știm cã numai el o poate aduce la viațã. Un gol de generic, o pasã incredibilã, o victorie. ªi atunci uiți de tot, de ratãri, de partidele cu iz de suficiențã, de toate intrebãrile chinuitoare legate de valoarea lui. Atunci, in acel moment, inima ți se umple de bucurie ca de o lavã fierbinte. ªi, cu vocea tremurând de emoție, reușești sã ingãimi printre lacrimi: "Mulțumim Nicule..."
Sunt convins cã mâine ne vom califica, pentru a doua oarã consecutiv, in grupele Champions League. ªi mai cred cã Nicolae Dicã va face un meci mare, genul cu care ne-a obișnuit mereu in confruntãrile europene. Un Dinamo Kiev - Steaua reloaded.
Forza Steaua!
Andrei (papillon)
