Vine un moment în traiectoria fiecãrui ,,dictator" în care ia prima sa mare decizie absurdã. Dacã pânã atunci tot ce face stã sub semnul charismei, al prizei la public sau "politicianist spus" al interesului general (drept pentru care își permite chiar și mici gesturi ridicole sau excentrice, care nu fac decât sã-i sporeascã farmecul), dintr-o datã toți ridicã din sprâncene și par sã se întrebe: ,,Ce i-o fi venit cu asta?".
Cele spuse mai sus nu sunt rezultatul unei cercetãri științifice, însã, chiar și-așa, își pãstreazã veridicitatea. Toți ,,dictatorii" (toți care apucã sã "se desfãșoare", în mod evident) pornesc bine, sunt adulați, lumea-i iubește, ei par sã fie încarnarea cea mai fericitã a spiritului popular. Pânã când se întâmplã inevitabilul și ceea ce pânã ieri era pur și simplu excentric sau o altã manifestare ,,cu stil" devine dintr-o datã o enigmã.
,,Finanțatorul" nostru, George Becali, n-ar avea cum sã facã excepție. El are sãdiți în el germenii dictaturii, pe care și-i cultivã cu spor și pe care mass-media îi apãrã la rândul ei de intemperii. Omul a comis pânã acum multe gesturi controversate, dar personalitatea sa a continuat sã creascã. În ciuda acelor gesturi, charisma sau banii împrãștiați în stânga și-n dreapta l-au ajutat de fiecare datã sã urce. În sondaje, în timpi de antenã, în preferințele oamenilor - are mai puținã legãturã. Becali a urcat permanent.
Oamenii însã, dupã cum se știe, au prostul obicei de a nu învãța nimic din istorie și nici din greșelile înaintașilor lor. Drept pentru care, George Becali a decis el, cu de la sine putere, sã-și batã joc de cea mai popularã figurã a fotbalului românesc din ultimii 20 de ani. Chiar trebuie sã îți urmezi destinul implacabil (ca orice ,,dictator") pentru a face o alegere atât de proastã. De oricine s-ar fi legat Becali, ar fi scos-o la capãt cumva. De altfel, s-a legat mai de toți și se vede cã i-a mers. Steliștii au înghițit inclusiv marginalizarea celuilalt mare idol, Marius Lãcãtuș, unde însã ,,finanțatorul" a avut înțelepciunea sã acționeze mai perfid și mai puțin în vãzul lumii, secondat la acea vreme de celãlalt mare Conducãtor, Mihai Stoica. Lumea a trecut peste, mai ales cã acea despãrțire n-a fãcut vâlvã, iar Lãcãtuș, cu bun-simț, n-a spus nimic.
Acum însã e clar cã zilele lui Hagi la Steaua sunt numãrate. Atacurile dure din ultimele 3 zile, publice toate, nu sunt deloc întâmplãtoare. Ca orice altã figurã publicã, George Becali nu trebuie considerat mai deștept decât este, însã nici mai prost. El știe exact de ce a ales ca în decurs de 3 zile sã ținã 2 conferințe de presã și sã participe la 2 emisiuni TV în care l-a desființat pe Hagi. Nu sperați la un acces de nebunie al ,,finanțatorului": el e foarte lucid când îl atacã ireversibil pe Gicã Hagi. Pentru cã îl vrea plecat.
Din pãcate pentru el (și, sper, din fericire pentru Steaua), acesta a fost declicul marelui nostru ,,dictator". Momentul în care a început sã-și taie craca de sub picioare. Pânã acum i-a mers. S-a certat cu Zenga, i-a mers. A jignit în stânga și-n dreapta, i-a mers. L-a surghiunit pe Lãcãtuș, l-a "pierdut" pe Protasov, i-a izgonit pe Elton și Thereau – toate bune și frumoase. Pentru ca destinul sãu ,,dictatorial" sã fie desãvârșit, a avut inclusiv înțelepciunea de a se împãca cu fanii, dupã ce începuse un rãzboi total și cu aceștia. ªi apoi, a decis sã-l bruscheze pe Hagi.
De ce? Nu mã intereseazã în aceste momente și, probabil, nu mã va interesa niciodatã. Nu pot însã sã trec peste cealaltã întrebare: cum? Cum a decis Becali sã-l bruscheze pe Hagi? Simplu: cu duritate maximã! Dintr-un fapt aparent banal (postul lui Rãdoi), ,,finanțatorul" nostru a pornit un scandal monstru, întins pe 3 zile, în care și-a bombardat antrenorul cum nu a fãcut-o cu NIMENI altcineva din acest club vreodatã. A ales sã se lupte cu cel mai popular om al sportului românesc și a ales s-o facã fãrã sã lase cale de întoarcere.
Este aproape sigur cã Hagi va pleca în curând de la Steaua. De ce a pãțit tocmai el așa ceva și cum de a fost posibil ca Regele fotbalului românesc sã fie luat la mișto de un nimeni al fotbalului nostru - poate vom vorbi altãdatã. Momentan, știm cine este vinovatul. ªi știm și cine sunt ,,locotenenții" sãi (Olãroiu, Rãdoi - posibil și Pițurcã, Dicã, Neaga, Goian, Petre Marin).
ªi mai știm un lucru. Cã ,,dictatorul"a luat-o la vale. ªi-a atins vârful și a luat prima decizie absurdã din ,,cariera" sa dictatorialã. Vor urma altele. Dar de-acum încolo, timpul lucreazã în favoarea noastrã.
Ovidiu
