In dimineata zilei de 19 iunie 1994 ma plimbam pe strazile Iasului. Era ora 5, lumea nu dormea. Fusese o noapte grea, incarcata cu emotii si se simtea o mare tensiune in aer. Totodata o descarcare. Simteam ca plutesc. Praful de pe strazi, saracia, blocurile mizerabile si strigatele betivilor erau mai placute, puteau fi tolerate. Romania avea dupa mult timp motive sa bifeze cu markerul un mic spatiu central european pe harta lumii. Pe arena Pasadena devenita casa mai tarziu pentru noi, in fata a 100.000 de spectatori, baietii lui Iordanescu umilisera Columbia, adica o superechipa care umilise la randul ei Argentina. La Buenos Aires! Cu 5 - 0!!! Si cata frica am avut inaintea acelui meci de debut la mondiale. Sud americanii aveau a treia sansa la castigarea titlului mondial. Suporterii lor anticipau o victorie lejera la 4-5 goluri diferenta. Insusi marele Pele anticipa o finala cu aceasta echipa prezenta pe baricade.
Mergand am dat cu piciorul peste fituica unui ziar calcat in picioare de oameni si de timp. Era tocmai pagina de sport. Intr-o imagine sugestiva era suprins Mirea Lucescu strigand ceva catre proprii jucatori. Imaginea era folosita pentru a intari titlul "Cornel Dinu primeste un huoo sincer din Italia de la Mircea Lucescu". Un articol scris imediat dupa infrangerea rusinoasa cu Cehoslovacia din calificari. Un 5-2 umilitor, cu toate ca beneficiasem de 2 jucatori in plus si un arbitru care a tras cu noi cat a putut. Intre timp, a venit Iordanescu si lucrurile s-au schimbat. Sub bagheta magica a generalului devenit apoi "caschetar" si prilej de bascalie pentru guristii specialisti din televiziune, baietii nostri au castigat trei meciuri, ultimul la Cardiff in fata Tarii Galilor. Totul pe spatele unor baieti de exceptie coordonati de un geniu: Gheorghe Hagi.
..............................................................
Au venit apoi golul cu Elvetia. Buletinele de stiri americane s-au deschis cu aceasta realizare. Pe Eurosport excelentii comentatori englezi rasplateau cu gratie si cuvinte adecvate gratia si geniul unui superjucator. Lumea nici nu stia unde era Romania pe harta. A urmat victoria si cu SUA in fata a 90000 de americani si "doar" 10.000 de romani. Un 1-0 cu un final de meci disputat la 42 de grade Celsius. Rezultat obtinut cu mare greutate de cea care va deveni campioana mondiala, Brazilia. Americanii habar n-aveau unde este spatiul in care traiau cei ce i-au invins dar stiau ca Hagi inseamna Romania. Era de ajuns.
A urmat partida de referinta impotriva Argentinei. Toata lumea a afirmat ca a fost meciul lui Ilie Dumitrescu. Poate, dar daca privim cu atentie faza golului doi marcat de Iliuta, o sa descoperim ca magicianul Hagi a realizat o bijuterie de faza, dupa un "un' doi" cu Lupescu si dupa o pasa de geniu printre patru fundasi adversi. Pe reluare se putea vedea cum si-au pus mainile in cap de frica argentinienii atunci cand mingea era in preajma careului lor in posesia...in posesia lui Gheorghe Hagi. Stiau ce stiau, pentru ca dupa trei secunde plaiesii nostril erau in avantaj. Si un chior introducea acel balon in poarta dupa ce ar fi primit acea pasa. Adevarat este si faptul ca Dumitrescu a avut o executie de maestru.
Dupa eliminarea nejusta in fata Suediei, in tara lumea era mahnita, dar dragostea pentru Nationala nestirbita. Peste tot era imaginea unui erou al natiunii romane. Se striga "Hagi - Presedinte". Un exces, desigur, o lipsa de cumpatare. Totusi, oamenii doar asa puteau sa-l resplateasca pe acel aroman, director de marketing si imagine pe plan mondial. Alaturi de Nadia si Nastase aveam inca un motiv sa zambim. Dar Gica nu avea partid si nici macar nu visase la asa ceva. Nici nu si-o dorea, pentru ca era un adevarat rege. Dragostea si respectul erau caracteristicile care-l adusesera aici si nu trebuise sa cumpere pe nimeni. Era SINGURUL rege care nu a dat mita si care si-a castigat pozitia prin propria-i munca.
20 de ani in fotbal, un joc de geniu si multa sudoare pentru echipa nationala. Un gol marcat pentru ca Steaua sa castige Supercupa Europei si multe amintiri neplacute pentru echipa Dinamo. O Cupa UEFA pentru Galatasaray si un million de motive pentru turci ca sa-l voteze cel mai mare jucator strain din toate timpurile care a calcat pe terenurile de fotbal din tara semilunei. Real Madrid, Brescia, Barcelona, Galatasaray si peste toate Steaua Bucuresti. Cand a ajuns la Real Madrid, Hagi l-a creat pe afaceristul Becali pe baza unui imprumut in bani, pentru ca, cel de-al doilea sa-l desfiinteze acum pe primul cu multa mizerie drept rasplata, tocmai pe terenul fotbalului unde primul a ajuns rege.
Zilele lui Gica sunt numarate la Steaua pe baza unor motive (?) absolut aberante, doar o minune il va tine antrenor, iar concluzia este clara: Steaua pe care o iubim in prezent este amintirea unei echipe, iar noi speram ca Divinitatea sa ne faca un cadou, sa ne dauiasca o minune. Adevarata stea e muribunda fiind inlocuita cu Fc Steaua. Bine vei reveni Cosmine, tu vesnic antrenor secund pentru echipa si pentru inimile noastre.
si, pentru linistea ta, gaseste-i daca poti si o echipa prin Turcia, sa-l controleze ei putin la picioare ... 
))) Jeeeees! Mai ai lucruri comice de spus?