Hai sa revenim cu picioarele pe pamant, ca daca vom trai mereu cu dezamagirea ca nu avem echipa de talia Milanului, vom muri dezamagiti. Suntem in 2007 si totul se reduce la bani. Cand bugetul nostru o sa treaca de 50 mil de euro, atunci vom putea sa ne gandim ca ar exista o sansa de a lupta pentru Champions League.
In 86 am castiga CCE pentru ca am tinut toti jucatorii in tara. Atunci i-am tinut cu forta, acum putem sa-i tinem numai cu bani (si nu avem asa ceva).
Pana mai ieri nu eram in stare nici sa trecem de Slavia Praga...
acum trei - patru ani, in timp ce beam o bere cu cativa amici la o terasa din drumul taberei, la masa vecina s-a asezat Iovan.
a consumat ceva, apoi s-a urcat intr-o dacie B nu stiu cat IOV si a plecat.
iar eu am ramas cu privirea in gol.
omul acela aparent simplu care a stat la un metru de mine, care conducea o masina ieftina, a ridicat deasupra capului cupa campionilor europeni!
el si colegii lui de atunci au primit pentru acea performanta cate un TV color si un aro.
au jucat ei oare pentru bani? au fost ei fortati de cineva?
daca ei au putut, noi, cei din anul 2007 de ce nu am putea?
sa fie de vina canicula? nu cred. sa fi fost ei niste zei? nici asta nu prea cred.
aici nu este vorba de bani. cand porto a luat cupa avea cel mai mic buget din Liga.
eu nu vreau sa mor dezamagit.
poate sa Para o nebunie acum, dar unul din top 10 lucruri care doresc sa se intample inainte sa mor este sa o mai vad pe Steaua castigand cupa campionilor. si se poate!
dar pentru asta trebuie sa renuntam sa ne mai imbatam cu apa de ploaie ca suntem tari ca i-am batut pe zaglebie, ca Banel e valoros pentru ca a dat un gol din intamplare, sa ne facem poze cu Neaga prin terase si cluburi in loc sa-l trimitem sa se antreneze si sa-i batem obrazul.
fara exigenta maxima si o triere la sange nu ne permitem sa visam.
pana atunci sa le multumim baietilor ca s-au straduit, sa le mai amintim din cand in cand ca noi ii iubim gratis si nu e fair ca feedbackul lor sa fie cuantificat in bani si sa ne pastram optimismul si speranta ca poate totusi nu o sa murim dezamagiti.
