... și nici mãcar nu începuse bine. Protestul peluzelor împotriva orânduirii tiranice a clubului a murit odatã cu ideea manifestației de duminicã și cu ultimele speranțe într-o deșteptare târzie a suporterului stelist. Urmãtoarele 3 meciuri din București, cele care trebuiau sã extindã vocile rebele la nivelul întregului stadion vor reprezenta doar sfârșitul unui sezon ratat sub permanenta suspiciune a blatului (perfect justificabilã, de altfel). Unde sunt vremurile în care "locul 2 nu e pentru noi" se auzea tare și hotãrât ?
Oare ce am aniversat pe 7 Mai și ce vom aniversa pe 7 Iunie ? Iluzia faptului cã Steaua 2007 mai are mãcar cea mai vagã legãturã cu vechiul club ? Mi se pare din ce în ce mai clar cã FC Steaua, în actuala organizare administrativã, ponegrește numele de legendã al celei mai frumoase povești din istoria sportului românesc. Ce poate înțelege liderul de partid din Armata 1947, din Anglia 1956 sau din Sevilla 1986 ? Ce pot înțelege cei care îl tolereazã sau chiar îl admirã ?
De FC mã mai leagã un singur lucru: obișnuința. Valorile fundamentale și inalienabile în care cred sunt pãstrate în mod exclusiv de Clubul Sportiv al Armatei Steaua. De acei oameni care joacã pe 2 lei și 3 parale gândindu-se cã parcã tribuna e chiar mai goalã decât data trecutã. De cei care își irosesc tinerețea pentru a participa la Campionate Mondiale Militare pe care le luãm, atunci când auzim de ele, în derâdere. Nu de sclavii de pe plantația dumnezeului de carton. Nu de cei cãrora le e fricã sã lupte pentru lucrurile în care cred, și nici de cei cãrora le e prea lene ca sã le pese.
La mulți ani cu ocazia zilei de 7 Mai tuturor celor care luptã activ împotriva lui George Becali !
Mândru cã sunt stelist,
greco
