Unirea - Steaua 1 - 2

BAIETI !!! TREZITI-VA !!! nu va mai relaxati asa de repede, era gata-gata sa-o incasati ! ce d-zeu !nu stiti sa bateti la mai mult de 3 goluri ? va multumiti cu putin ? va iubim prea mult, dar intr-o zi o sa ne saturam si noi

Cristocea s-a frecat ușor cu șiretul de antebrațul portarului, pune piciorul jos și cade abia la urmãtorul pas pe care-l face, simțind cã l-a atins pe portar.

Actorie slab regizatã, îmi pare rãu...

ªi cu viteza jocului las-o baltã, cã abia plecase de pe loc.

N-a fost nimic.

ªi nici mãcar nu conteazã, sã vedem în CL sau UEFA dacã primim vreodatã penalti la o fazã ca asta și apoi mai discutãm.

Am revazut faza de un numar suficient de mare de dati. Concluziile mele sunt:

1. Cristocea nu a simulat. De ce?

In primul rand, se observa clar ca privirea sa este indreptata catre minge, nu catre portar, aflat sub un unghi de vreo 90

de grade si in jos. Dat fiind ca nu stie "vizual" cat de aproape este portarul si nici nu este preocupat de interventia acestuia ci de pozitia mingii, nu are nici cel mai mic motiv sa incerce sa simuleze din senin.

In al doilea rand, in momentul in care are piciorul stang desprins de sol pentru a face pasul, mana stanga a portarului ajunge sa ii impiedice miscarea labei piciorului pentru o clipa. Pe imagini se observa clar ca laba piciorului isi schimba pozitia rapid, intr-un sens si in celalalt, revenind la pozitia initiala: asa ceva nu se poate numi definitoriu "frecare (usoara)" fiindca elementul esential al contactului respectiv nu este frecarea ci modificarea usoara a pozitiei labei piciorului ca urmare a interpunerii unui obstacol (mana portarului).

In momentul in care se petrece aceasta usoara impiedicare, Cristocea se deplaseaza incercand sa schimbe directia, fapt demonstrat de pozitia oblica a piciorului drept. Contactul cu antebratul portarului nu este indeajuns sa ii opreasca miscarea piciorului stang, insa este suficient pentru a deregla realizarea intentiei motrice initiale a lui Cristocea care nu mai este sigur pe micarea acestuia: el este surprins ca piciorul sau a intalnit pe parcurs un obstacol neprogramat. Piciorul stang ajunge pe gazon in locul programat mental de Cristocea insa nesiguranta indusa de contact il face sa nu mai ajunga in pozitia corecta ci rasucit spre interior.

In acest moment, Cristocea nu mai poate sa se impinga eficient in piciorul stang pentru a se redresa cotind la dreapta asa ca nu poate sa se intample decat ceea ce s-a intamplat: el cade inspre dreapta, partea in care i se gaseste centrul de greutate. Caderea survine natural nu in momentul contactului (fiindca acesta impiedica numai partial miscarea piciorului) ci dupa ce Cristocea pune (gresit) pe sol piciorul stang devenit nesigur; aceasta explica diferenta de timp intre momentul contactului si cel al caderii.

In Italia a fost dezbatut destul de mult un caz oarecum similar (arbitrul a acordat atunci penalty) in care Adriano (atacantul lui Inter) a cazut in careu cu o usoara mangaiere a lui Doni (portarul Romei). In acel caz a fost vorba de o "frecare usoara" intre piciorul drept al atacantului si corpul lui Doni, survenita insa dupa ce Adriano incepuse sa cada. Acest amanunt esential a aratat ca intre foarte usorul contact si caderea (cu adevarat teatrala) a lui Adriano nu a existat relatie cauzala, si a aratat totodata ca atacantul a simulat (in fapt, cu proba video a simularii, a inhatat doua zile de suspendare la comisie). E posibil ca jucatorul Stelei sa nu fie foarte bun in a se tine pe picioare, insa de cazut a cazut in singurul moment si in singurele conditii care nu il puteau incrimina pentru simulare.

2. Portarul nu avea intentia sa il agate pe Cristocea.

Nu cred ca e mare lucru de spus asupra acestui subiect. Precum in cazul lui Doni, portarul isi franeaza cursa si pune mana stanga pe sol pentru echilibrare si pentru a nu comite vreo infractiune. Intamplarea face ca traseul piciorului lui Cristocea sa treaca si prin locul in care se gaseste antebratul stang al portarului: acesta a franat cu cativa centimetri in plus fata de ce ar fi trebuit. Ochii lui urmaresc mingea si nu piciorul stang al lui Cristocea.

3. Trebuia acordat sau nu penalty?

Aici raspunsul nu este atat de evident. Judecand strict cauzal, caderea lui Cristocea pare sa fie rezultatul contactului involuntar al piciorului sau stang cu antebratul stang al portarului iar nu o simulare teatrala intentionata. Pe de alta parte, este posibil ca si in lipsa usoare impiedicari a piciorului, Cristocea sa isi fi calculat gresit miscarea si sa fi cazut,

sau ca jucatorul Stelei sa nu prea stie sa isi pastreze echilibrul. Este o faza tipica in care trebuie estimate niste probabilitati. Dupa parerea mea, cauza caderii este in masura esentiala contactul, chit ca exista si alte elemente care probabil au intrat in joc.

S-a produs acest contact din imprudenta lui Cristocea? Nu, el urmareste mingea si are prim-planul in fata portarului care ajunge din spate. In schimb portarul isi plaseaza (involuntar, insa imprudent) bratul stang pe traseul piciorului stang al lui Cristocea.

In consecinta, lovitura de pedeapsa poate fi acordata (intentionalitatea este irelevanta).

4. A acordat arbitrul Tudor penalty in mod suspect de lejer?

Nici aici raspunsul nu este evident. Intrebarile esentiale sunt:

- a vazut efectiv arbitrul Tudor contactul respectiv? Este posibil. Nu imi e clar cat de bine se putea vedea miscarea labei piciorului lui Cristocea din punctul in care se afla arbitrul, insa din teren se vede de obicei mai bine decat pe imaginile bidimensionale si de rezolutie limitata ale camerelor de luat vederi. Daca atentia lui Tudor era fixata pe picioarele lui Cristocea, este probabil ca a vazut impiedicarea relevata de miscarea neobisnuita a labei piciorului.

- a estimat efectiv arbitrul probabilitatea ca impiedicarea respectiva sa fie cauza primara a caderii? Este posibil. Daca arbitrul este concentrat pe faza, este esential sa urmareasca mental miscarea jucatorilor si sa se puna in locul lor. Fac parte din meseria lui atat facutul de estimari ale cineticii fazelor cat si luatul rapid de decizii. Fluierul sau s-a auzit imediat dupa cadere: pare suficient de plauzibil ca un arbitru "maniac" al preciziei cum este Tudor sa fi urmarit faza cu atentie maxima si sa fie convins ca a luat decizia justa. Aceasta se poate corobora atat cu obsesia "demonstrarii" propriei versiuni cat si cu ceea ce a spus in teren arbitrul imediat dupa faza.

Este totusi pacat ca s-a produs o astfel de faza: prea putine discutii despre fotbal si prea multa vorbarie despre ce a facut cutare arbitru. Ar fi fost mai bine ca golul 2 sa fi venit din joc iar nu ca urmare a unei decizii a arbitrului.