Despre Loti Boloni in calitate de stomatolog. Materiale aparute in Gazeta Sporturilor in data de 5 februarie 2009.
Camera cu numãrul 37 de la etajul al doilea de sub tribuna a doua a stadionului Steaua ascunde o istorie aparte. În urmã cu mai bine de 20 de ani, Ladislau Bölöni, medic stomatolog de profesie, avea acolo cabinetul medical. Acum, în perioada cantonamentelor, încãperea este locuitã de Bãnel Nicolițã.
"Pînã sã vin în Ghencea, jucam la ASA Tg. Mureș, dar lucram și ca stomatolog. Cabinetul medical a fost una dintre condițiile puse de mine ca sã accept transferul la Steaua. Cînd eram în cantonament la stadion, eu preferam sã lucrez acolo în timp ce colegii mei se uitau la televizor sau jucau rummy. Era modul meu de a mã relaxa", rememoreazã Bölöni, acum în vîrstã de 56 de ani.
Pe mîna actualului antrenor al lui Standard Liege au intrat în acele vremuri aproape toți colegii sãi de echipã. Iar competența lui Bölöni este certificatã de o întîmplare povestitã de Bumbescu: "Acum 4-5 ani, mi-am reparat o lucrare la o mãsea, fãcutã de Loți acum mai bine de 20 de ani. Iar stomatologul m-a întrebat: «Cine ți-a fãcut lucrarea? A lucrat excelent!»". Fostul fundaș știe secretul: "Loți, pe lîngã faptul cã era un excelent profesionist, avea materiale bune și scumpe. Multe aduse din Ungaria, de la prietenii lui".
Ce s-a întîmplat cu cabinetul dupã plecarea lui Boloni? "S-a desființat la cîteva luni distanțã, iar scaunul și instrumentele au fost returnate la policlinica Ministerului", își amintește fostul masor Miticã Neagu.
Helmuth Duckadam își amintește o întîmplare pe care i-a povestit-o Bölöni în urmã cu mai mulți ani: "El are un frate mai mare, tot stomatolog. O doamnã mai în vîrstã a intrat în cabinetul din Tîrgu Mureș în care lucra Loți. La finalul intervenției, i-a zis: «Domnule Bölöni, mã bucur cã nu am nimerit pe mîna fratelui dumneavoastrã, fotbalistul!»".
Helmuth Duckadam, fost portar Steaua:
"Bölöni era extrem de pasionat, de riguros și un bun profesionist. Plus cã avea și o mînã ușoarã".
Adrian Bumbescu, fost fundaș Steaua:
"Nu ți se dãdea drept de joc dacã la vizita medicalã aveai mai mult de 3 carii. Am intrat pe mîna lui Loți și cînd am vãzut cum lucreazã, mi s-a spulberat orice teamã".
- Domnule Bölöni, cîte ore pe zi petreceați în cabinetul din Ghencea?
- Maximum 3 ore, dar nu aveam un program strict. Eu mi-l fãceam, în funcție de timpul liber dintre cantonamente. Mã ocupam personal, de la sterilizare și curãțenie, de toate detaliile. Se poate spune cã a fost primul cabinet privat din țarã (rîde).
- Dificultãți?
- Da. Þin minte cã m-am supãrat pe fostul responsabil de partid de la club. Îmi promiseserã cã îmi fac cabinetul și nu se țineau de cuvînt, deși trecuse aproape o lunã. M-am dus și le-am zis: "De ce nu s-a rezolvat?". Mi s-a rãspuns: "Proiectul este deja pe masa tovarãșului Ilie Ceaușescu". Am continuat: "Nu acolo trebuie sã fie, ci cum mi s-a promis. Adicã gata". În douã zile, problema era rezolvatã.
- Care a fost primul pacient?
- Dumitru Stîngaciu. Avea nuntã și a apelat la mine pentru a-și aranja dantura.
- Am înțeles cã Lãcãtuș era printre cei mai fricoși.
- Da, dar sã vã spun ceva. Cînd șlefuiam dinți, de multe ori stãtea lîngã mine și mã ajuta. Îmi ținea diverse instrumente necesare. Era și curios din fire. Glumind puțin, cred cã dacã nu era antrenor, acum ar fi fost un bun asistent stomatolog.
- Cînd ați renunțat la meseria de stomatolog?
- Acum 15 ani. Eram în Franța și antrenam la Nancy. Neavînd voie sã profesez, fãceam doar controlul anual al jucãtorilor. De atunci, nu am mai pus mîna pe instrumente.
- Regretați cã nu ați profesat mai mult?
- (pauzã de cîteva secunde) Sigur cã da, însã trebuia sã trãiesc și eu. Din pãcate, în Franța, unde am plecat dupã 1990, nu îmi era recunoscutã diploma din România. Mi-a plãcut mult meseria de bazã, însã am fost obligat de viațã sã renunț.
Coleg cu Bölöni în Ghencea timp de 4 ani, Belodedici povestește o întîmplare haioasã care îl are ca protagonist pe actualul antrenor al Stelei: "Þin minte cã Loți îl alerga pe Marius prin tot stadionul sã îl punã pe scaun. Nu stãtea deloc. Zicea Lãcã: «Dacã mã doare, plec imediat!»". Pe cît era Marius de nervos și de rãu în teren, pe atît de fricos era pe scaunul de la dentist".