Eu unul nu sunt de acord cu mesajul de la S.O., insa nu pot sa le reprosez nimic celor care l-au conceput. Si acum sa explic de ce.
Nu pot sa fiu de acord deoarece inca din prima zi a existentei sale, AS Armata Bucuresti a fost o echipa nationala. Spre deosebire de Rapid, sa spunem, nu a fost o echipa de cartier, spre deosebire de Universitatea Craiova nu a fost o echipa de oras, si asa mai departe. A fost echipa care a reprezentat cu onoare si mandrie Armata Romana, institutia in care romanii au avut mereu cea mai mare incredere, dupa Biserica Ortodoxa. Chiar si din modul de functionare al Armatei, se intelege ca Steaua nu ar fi putut sa fie o echipa locala... in Armata erau chemati tinerii din toata tara pentru a-si servi patria si pentru a deveni barbati.
Nu poti sa ii interzici nimanui sa tina cu Steaua, asta e clar. Sa nu uitam ca Steaua nu este iubita in tara doar pentru ca a avut cele mai bune rezultate pe plan intern si international... Steaua a fost tot timpul simbolul anumitor valori: onoarea, daruirea, sportivitatea, iar jucatorii de la Steaua au depasit in nenumarate cazuri limitele terenului de joc si s-au impus ca modele demne de urmat pentru tinerii romani. Asa a ajuns clubul nostru drag sa fie iubit... de la Nistru pan' la Tisa.
Nu pot sa ii condamn pe cei care au afisat acest mesaj (si nu cred ca este indicat sa discutam despre ei ca grup sau ca persoane, din moment ce nu sunt aici si nu au ocazia sa ne dea o replica), deoarece inteleg la ce se gandesc ei. Ei isi doresc, ca multi altii, ca toate echipele sa fie iubite. Ca fiecare meci sa fie o provocare si din punct de vedere al suporterilor. Imi aduc aminte de o dupa-amiaza de primavara in care am auzit comentariul lui Gabi Safta la radio legat de un banal meci de Serie C: Napoli reusea sa stranga la stadion nu mai putin de 60.000 de spectatori; va spun sincer ca am ramas fara cuvinte atunci. Am vazut, mai tarziu, la televizor, cum West Ham United juca in divizia a doua engleza in fata a 90.000 de spectatori... E greu, avand asemenea exemple, sa iti explici de ce in Romania exista foarte putine echipe iubite.
Fara sa jignesc pe nimeni, parerea mea e ca modul in care stau lucrurile e intim legat de structura actuala a societatii romanesti. Romanii simt nevoia sa-si lege sperantele de o echipa de campioni, o echipa castigatoare, si sa se identifice cu ea. Poate pentru ca nu au ocazia sa fie mereu castigatori in viata de zi cu zi, sau poate pentru ca la noi nu exista inca acea cultura fotbalistica de zeci de generatii prezenta in Anglia. Sunt frumoase povestile tuturor legate de modul in care au inceput sa tina cu Steaua si trebuie sa recunosc, sunt destul de sigur ca si eu am fost atras (pe langa influenta cartierului) de o echipa frumoasa a Stelei. Insa simt, in interiorul meu, ca nu asa ar trebui sa functioneze lucrurile. Nu vreau ca copiii mei sa tina cu Dinamo doar pentru ca vor prinde vreo perioada de glorie a acestui club... vreau sa-i invat sa tina cu Steaua, chiar daca noi vom juca la ora 10 pe maidanele Diviziei D, pentru ca semnificatia acestui club este mult mai importanta decat orice trofeu din lume...
La fel, recunosc ca daca am avea cultura fotbalistica de care vorbeam, eu unul nu as fi ajuns sa tin cu Steaua ! Toti cei care m-ar fi putut influenta in copilaria mea simpatizau cu alte echipe si, din fericire, nu au incercat sa ma influenteze. Insa am convingerea ca generatia noastra nu va mai fi atat de ingaduitoare cu copiii de maine. 
Asadar, sper ca ultrasii sa nu mai fie chiar atat de vehementi in ceea ce priveste sustinerea echipei locale. Nu de alta, dar atunci cand e vorba de Steaua, conceptul de echipa locala isi pierde consistenta... Sper ca, in aceeasi masura, suporterii din provincie, pe care ii apreciez la fel de mult ca pe orice suporter bucurestean, sa nu se simta chiar atat de lezati de ceea ce au vrut sa comunice acesti baieti. Fiecare, prin prisma modului in care intelege sa-si sustina echipa, vede intr-un alt mod lucrurile...