24.08.2008 21:33
Adevarat graiesti 
))
Adevarat graiesti ))
dragostea e una, sexul e altceva. ti-am spus, tu esti putin mai superficial 
Ahhhh mancav-ar mama de sentimentali...Marius ia zi tata ce e mai placut?Sa faci dragoste cu iubita ta sau sa faci sex cu cea mai buna prietena a iubitei tale ?))
dragoste, evident... daca ai oarecare experienta si mult noroc poti avea orgasm simultan cu ea... aia e senzatie 
Si celebra reclama : "Stii ce faci?Fa-o cu cap , foloseste ...punga " )
Am vrut sa pun doar sex,dar zicea Marus apoi ca-s mult prea superficial!
Poti sa fii oricat de superficial vrei, nu-i treaba mea
Maldini, fara "punga" tati, iti ia 3/4 din senzatii
Ma, da' aici nu e despre muzica vorba?
Obsedatilor!
Duceti lipsa...ha?
Marus duce lipsa...d-aia s-a si reorientat catre masini! 
Duceti lipsa...ha?
Pai daca duc lipsa ramane oricand varianta 
L-ai demascat pe Adi! :laugh:
Pai cred ca gusturi mai ciudate ca mine nu are nimeni. Cand sunt acasa sau la prieteni muzica cat mai linistitoare. Cand merg in oras intr-un club sau discoteca HOUSE rulzzz, daca ma pune dracu sa beau ajung la manele (treaz niciodata n-am fost) (prietenii ma corup, ma rog unii). Cateodata acasa imi place sa ascult si un dance. In masina ascult doar hip-hop si rap. Deci pana la urma nici eu nu stiu ce muzica prefer lumea zice ca-mi lipseste ceva scanduri de la mansarda.
Sunt fanul declarat al lui Bruce Springsteen.Indiscutabi,l isi merita numele de Boss.
eurodance !
Metale fara plete
Bai fratilor, ajutati un suflet avid sa asculte o melodie si care nu stie cum se numeste:)).
E cantata in spaniola de o gagica, linia melodica e asta : http://fr.youtube.com/watch?v=8FvLmZpM6gE
LE
Am gasit-o , se numeste "bella ciao" si e in italiana si multumesc Lbj si Carmina:D.
LLE : "Cine nu sare/ E caine rosu/oooo" 
@Dee, a doua melodie se asculta cel mai bine fara sonor.
Rita Pavone , piesa originala:
http://www.youtube.com/watch?v=xGqdXOf38lo
uite porcusorule, o dedicatie pentru tine:
http://www.youtube.com/watch?v=CywhxY-MYtA...feature=related
@porcule
pacat ca nu intelegi italiana.
anii 80.....
Metal
Club,minimal,house,deep house,techno,rockying techno,RnB.
Românca despre care Charlie Chaplin spunea cã este, alãturi de Winston Churchill și Albert Einstein, unul dintre cele mai mari genii pe care le-a cunoscut vreodatã omeniriea, este comemoratã în Europa.
Clara Haskil, una dintre cele mai mari pianiste ale lumii, cea pentru care celebrul Charlie Chaplin și-a cumpãrat cândva un pian marca Steinway, și-a gãsit tragicul sfârșit pe 7 decembrie, cu 48 de ani în urmã. Aproape la fel de mulți ani au trecut de când pianista, nãscutã în București în 1895 și apreciatã, alãturi de Arthur Rubinstein, Vladimir Horowitz, Claudio Arrau, Vladimir Ashkenazy sau Glenn Gould, drept unul dintre cele mai mari genii pe care le-a cunoscut vreodatã omenirea, a fost uitatã în țara ei.
În timp ce în România nimic nu amintește de Clara Haskil, în Elveția o stradã și o piațã îi poartã numele. În Vevey se organizeazã o datã la doi ani Festivalul Clara Haskil, unul dintre cele mai importante concursuri de pian din lume, iar în Marea Britanie se va lansa, în ianuarie 2009, cartea "The Shameful Peace", scrisã de Frederic Spotts, în care este inclusã și o biografie a Clarei. Autorul relateazã despre câteva personalitãți ale vieții franceze care au supraviețuit ocupației naziste în Franța, printre care Jean Gabin sau Jean-Paul Sartre, dar și Clara Haskil. Acesteia din urmã, Spotts îi dedicã un capitol în care amintește de greutãțile cu care s-a confruntat artista evreicã de origine românã de-a lungul șederii sale în Franța.
Haskil, care în cele din urmã a primit Gradul de Cavaler la Legiunii de Onoare Franceze, a fost mai expusã, spune Spotts, atât pentru cã era româncã, cât și pentru cã era evreicã. Volumul, una dintre nenumãratele biografii internaționale ale pianistei, va fi lansat pe 6 ianuarie, anunțã editura "Yale University Press", cu o zi înainte de ziua de naștere a Clarei Haskil.
Ultimul Crãciun cu Charlie Chaplin
Regizorul și actorul Charlie Chaplin, care o cunoscuse în exilul lor comun în Elveția, a apreciat-o chiar mai mult, afirmând cândva: "în viața mea am întâlnit trei genii, pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill". Prietenia dintre modesta pianista româncã și marele om al filmului a fost una profundã și importantã în viața amândurora. Cei doi s-au cunoscut în Vevey, localitatea unde se stabilise și Clara, la o vreme dupã ce s-a refugiat în Elveția și unde locuia și familia Chaplin, cei doi s-au întâlnit în casa unor pritenei comuni. Chaplin a ascultat-o cântând la pian, i-a spus cã este "o foarte mare artistã", iar ea a râs în loc de rãspuns. "Acesta a fost începutul prieteniei noastre", scria Chaplin mai târziu.
Clara, o pianistã trecutã de 50 de ani, apreciatã de criticã și de alți muzicieni, dar cu succes mediu la public, a petrecut, începând cu anul 1953, multe seri în casa familiei Chaplin, inclusiv ultimul sãu Crãciun din 1959. Un an mai târziu, cu câteva sãptãmâni înaintea Crãciunului, Haskil aflatã în turneu, sosește în Gara Centralã din Brusselles, se impiedicã de o treaptã, cade, se lovește la cap, iar pe peste câteva ore, deși este operatã de urgențã, se stinge. În zorii zilei de 7 decembrie i se ia amprenta în gips ale genialelor sale mâini, iar la Dorința Reginei Belgiei, trupul neînsuflețit al pianistei va fi pãstrat încã o zi în Bruxelles, astfel încât însãși Majesatea Sa sã își poatã lua rãmas bun, apoi este transporat la Paris și înmormantat în cimitirul Montparnasse.
O bursã de la Regina Elisabeta
Viața și cariera Clarei Haskil, consideratã de unii dintre biografii sãi, precum Eike Wernhard, drept un "mit", s-a derulat, însã, cu totul altfel decât ultimii zece ani din acesta. A avut de îndurat necazuri pe care mulți artiști le cunosc și astãzi. La numai 6 ani Clara a intrat la conservatorul bucureștean, unde talentul sãu de "copil minune" nu a fost, din pãcate, apreciat ca atare. Regina Elisabeta, cãreia i-a atras atenția cu talentul sãu, i-a oferit o bursã, iar la 7 ani Clara studia deja în Viena.
Dupã pãrerea unchiului sau, Avram Moscuna, care o avea în grijã, nici Viena nu era "suficientã" pentru talentul Clarei, așa cã cei doi s-au mutat la Paris, unde Clara urma sã ia lecții cu Alfred Cortot, același care mai târziu l-a avut ca elev și pe Dinu Lipatti. La 14 ani, Clara Haskil a abosolvit Conservatorul din Paris. La criticile și referenițele excelente pe care le primise, nimeni nu ar fi zis cã va avea probleme sã își câștige singurã existența. O problemã, însã, a fost sãnãtatea ei. O scoliozã gravã o leagã de pat și un corsaj de gips îi obligã mâinile la nemișcare. Patru ani petrece pianista încorsetatã într-un pat de spital, în localitatea francezã Berck-sur-Mer.
Susținãtoarea lui Dinu Lipatti, protejata lui Herbert von Karajan
Abia în 1918 Clara se reașeazã la pian. Concertele ei sunt recompensate cu critici dintre cele mai bune, dar aproape nici unul nu îi asigurã un succes constant. Parisul nu o vrea, s-ar putea spune, și nici concertele susținute în Belgia, Elveția sau Statele Unite, în pofida critcilor extraordinare, nu aduc noi anagjamante, prin urmare nici independența finaciarã.
În Elveția, unde ea susținuse mai bine de douãzeci de concerte, nu putea rãmane mai mult, deoerece avea un pașaport românesc, dar nu și o vizã de ședere și nici permis de muncã.
Aceiași i-a fost soarta și în Satele Unite, unde, chiar dacã presa newyorkezã scria cã "prestațiile lui Haskil sunt mai mult decât o manifestare muzicalã, ele ne fac martori a unificãrii omului cu geniul", artista rãmâne fãrã succes.
Parisul "cerea" spectacol pe scenã, ceea ce pianista chinuitã de scoliozã nu putea oferi. Înfãțișarea ei simplã, nepretențioasã, nu "încanta" publicul parizian dornic de senzație.
Haskil (Foto: Actualitatea Muzicalã) era nevoitã sã trãiascã din bunavoința altora, prcum cea a Prințesei Winnaretta de Polignac sau, mai târziu, a Contesei Pastre, o mecena francezã a vremii.
Pentru primul concert cu orchestra în Elveția, gajul Clarei a constat într-o rochie de searã. Criticile, însã au fost fantastice și, de data aceasta, i-au adus pianistei angajamentele sperate. Viața Clarei Haskil ia, la 50 de ani, o întorsãturã incredibilã. Între 1952 și 1957, ea susține peste 80 de concerte pe sezon, în Europa, Satele Unite și Canada. Herbert von Karajan o invitã într-un turneu de 3 sãptãmâni prin lume, iar succesul Clarei este desãvârșit.
Întâlnirea cu Dinu Lipatti, din anul 1936, devine o consolare pentru Clara, care se izolase din cauza insuccesului. Lipatti avea 19 de ani, iar Clara 50. Prietenia unicã dintre cei doi (și documenatã în corespondența pãstratã - singura amintire despre Haskil publicata și în România), este, pânã la moartea lui Lipatti, în 1950, un sprijin sufletesc în viața Clarei. "Diferența de vârstã dintre cei doi nu avea nicio importanțã. Egalitatea gusturilor lor, proveniența și idealurile comune au facut sã se nascã o prietenie fraternã, o complicitate puternicã între ei", spune Madeleine Lipatti, vaduva pianistului, într-un interviu din 1965. Lipatti, nou în lumea muzicalã din vestul Europei, a fost susținut de Clara Haskil, care, deși nu avea "succes comercial", avea o mare influențã. El s-a stabilit în Elveția, unde a primit, în urma unui concert organizat de Ambasada Românã, o catedrã de profesor la coservatorul din Geneva.
SPRIJIN
Alãturi de Edith Piaf, ajutatã de Contesa Pastre
Cel mai important biograf al Clarei Haskil, Jerome Spycket, presupune cã Haskil nu a primit niciodatã ajutorul vreunei ambsade românești, deorece aceștia aveau o atitudine antisemitã, iar Clara era evreicã. Antisemitismul celui de-al doilea Rãzboi Mondial a alungat-o, de altfel, pe Clara și din Paris, așa cã ea s-a stabilit în Marsilia, o vreme ilegal, apoi a reușit sã ajungã în Elveția, dupã ce fusese arestatã și "salvatã" de Contesa Pastre, o celebrã mecena a Franței în 1940, care la vremea respectivã îi ajuta pe artiștii refugiați.
Printre cei salvați de contesã s-a numãrat și Clara Haskil, dar și Edith Piaf. Contesa Liliy Pastre fondase o organizație, "Pur que L´Esprit Vive", pentru "salvarea" artiștilor refugiați din zona ocupatã a Franței. Pastre a gãzduit în reședința sa de lângã Marsilia, Chateau de Mentredon, peste 40 de artiști urmãriți de autoritãțile naziste. Inițial nu a vrut sã o ajute și pe Clara, considerând cã gazduiește deja prea mulți muzicieni. ªi-a reconsiderat poziția, însã, la intervenția pianistei Youra Guller.
Cati ati auzit de Dana Dragomir, cea mai buna naista din lume?
ok, dat fiindca sticla de Prahova Valley (cabernet savignon parca) inca e la jumatate, continuam periplul muzical inceput in urma cu o saptamana. De aceasta data, ascultam un artist strain - Shigheru Umebayashi.
enjoy: