Uite, vreau sa fac o comparatie, poate ii mai trezim si pe cei care sunt "stelisti".
Poate ca e putin fortata, dar e buna pentru exemplificare.
Sa presupunem ca un hot iti fura un lucru de valoare - sa zicem ca un portofel. In acel portofel ai, pe langa bani, acte si altele asemenea, si o fotografie (singura!) cu o persoana draga - care nu mai e printre noi - o bunica, un bunic, o matusa, un unchi, sora, frate, mama, tata - poza care are o uriasa valoare sentimentala.
Ei bine, ce faci? Stai ca boul si il admiri pe hot sau o iei la goana dupa el, incercand sa ii pocesti mutra? Sau macar sa il urmaresti, sa faci ceva pentru a-ti recupera bunul (bine, in lasitatea care ne caracterizeaza nu cred ca foarte multi s-ar lua dupa hot, dar asta nu inseamna ca e atitudinea corecta).
Si acum sa ne gandim la iubita noastra Steaua: un bandit analfabet, nespalat, incult, violent si imbecil ne-a furat (cu ajutorul unora care trebuiau sa vegheze ca acest lucru sa nu se intample si care teoretic faceau parte din cealalta tabara, dar asta e alta discutie) ceea ce aveam noi mai de pret in calitate de iubitori de sport (fotbal).
Eu nu ma voi lasa, in consecinta, pana cand nenorocitul nu ne va returna bunul.
Si, cum nu pot sa il fac sa dispara dintre cei vii (desi as face-o cu mare placere!), nu-mi ramane decat sa incerc sa il sap, sa imi doresc ca acest club (care nu ne mai reprezinta, este o creatie becaliana 100%, cati stelisti veritabili sunt pe acolo????) sa piarda orice competitie, sa retrogradeze, sa se desfiinteze, sa fie exclus din campionat, sa fie pedepsit sub orice forma posibila.
Sunt convins ca asta este atitudinea unei parti dintre cei care iubesc Steaua, careia ii apartin si eu.
Nu ma pot pune insa, recunosc, sub nicio forma, in postura celor care doresc succesul echipei. Orice succes al echipei inseamna succesul nenorocitului, inseamna inca o piatra de moara atarnata de gatul conceptului de stelism autentic, inseamna afundarea in mocirla becaliana a nonvalorii si a grobianismului de stana.....
