Sunt singurul de pe aici care vede Casa Poporului ca pe o cladire uriasa si urata, pentru care nu se merita demolarea unei portiuni semnificative a Micului Paris?
Mo si ceilalti,
Intradevar, pentru construirea proiectului Centrul Civic asa cum se numea intreg proiectul in centrul caruia se gasea constructia Casei Poporului s-au darmat 2 cartiere cu traditie din Bucuresti, anume Uranus, locul unde este acum Casa poporului, si Dudesti. Uranus era un cartier mai vechi, istoric, se afla la mica distanta de Curtea Domneasca (centrul politic al Tarii Romanesti), deci avea o bogata insemnatate atat istorica cat cat si arhitecturala.
Cartierul Dudesti, era un cartier mai nou, cu o arhitectura in stilul neo-renasterii franceze, cuprindea case mari, vile boieresti, mici palate, era in perioada 1910-1940 o zona a bogatilor si a elitei dar specific Romaniei si Bucurestiului dezvoltata eclectic.
Proiectul a inceput in 1983 prin demolari masive si sistematizarea intregului oras care urma sa fie influentat de acest proiect, prin integrarea in structura urbana noii axe de circulatie dar in special a unui nou centru de interes intrucat toate institutiile statului urmau sa fie in sediul casei (presedintie, guvern, ministere diferite directii etc).
Acum, oricat pare de megalomanic, pentru Bucuresti a fost un proiect bun intrucat a fost conceput tinand seama de dinamica orasului si in concordanta cu legi/regului simple de evolutie urbana, spre exemplu axele creeate au fost concepute sa fie parte a unui sistem de circulatie inter-urbana, au fost facute conexiuni cu alte artere/zone din oras astfel incat aceasta parte a orasului sa fie complet integrata.
In plus de asta, ideea initala care a si fost pusa in practica, dar care nu a mai apucat sa fie terminata din cauza Revolutiei (deci factori externi regimului) umaniza acest proiect megalomanic prin creearea de spatii si institutii specifice, erau prevazute biblioteci, centre sportive, de conferinte, centre comerciale deci zone foarte animate si nu buncare, posturi de aparare si cuiburi de mitraliera.
Casa poporului este piesa cea mai importanta/vizibila a proiectului, dar nu singura, intregul proiect care a si fost in mare terminat cuprinde mai multe bulevarde, spatii verzi, amenajarea a 3 piete (printre cele mai mai din Bucuresti), un pasaj subteran (cel mai lung din Bucuresti), reorganizarea nodului de metrou Piata Unirii, devierea circulatiei Dambovitei si constructia unor imobile de locuit + alte activitati.
Intradevar s-au comis o serie intreaga de atrocitati asupra patrimoniului cultural-arhitectonic din Bucuresti prin distrugerea unor constructii de o marea valoare, dar acum darmarea acestei constructii nu rezolva problema mutilarii urbane a Bucurestiului, din contra va ridica noi probleme.
O sa dau 2 exemple, Parisul monumental pe care il stim cu totii a fost construit exact la fel, peste 60 la suta din structura urbana existenta inainte de 1850 a fost distrusa pentru a face loc la noi bulevardre, gari, institutii publice, edificii utilitare, punerea in valoare a monumentelor existente si la sistematizarea orasului in vedrea construirii de noi locuinte.
Aceste operatii conduse de baronul Haussamann in timpul lui Napoleon III, au demolat 20.000 de locuinte si 157 de biserici.
Al doilea exemplu este cel al Luvrului, Luvrul a fost resedinta regilor Frantei incepand cu François I si reprezinta astazi ansamblul de constructii cel mai vast al Europei, ei bine desi a fost construit cu costuri imense si sacrificii enorme nimeni nu a pus vreodata ideea de a-l demola sau a-l considera un element de degradare al tarii.
