Si Barcelona are culori tot rosu si albastru. Si are un rand de echipament galben. Sau maro, cum a fost anul trecut. Si echipa a jucat bine si in acel echipament.
In plus, de pe urma lui au intrat ceva bani in cont.
Asa am putea face si noi. Nu neaparat sa jucam in galben, dar sa folosim la maximum imaginea si echipamentul.
Mai baieti,daca nu stiti va spun eu.E dispozitie de la UEFA ca echipele care participa in cupele europene sa mai aiba un rand de echipament,de culoare diferita de culorile oficiale.
Hai sa ne gandim cum ar fi daca am pica in fazele urmatoare cu o echipa cu aceleasi culori ca ale noastre ?
Basel sa zicem.
Ei ros-albastri,noi ros-albastri.
Ar fi putina nedumerire.
Ma,care suntem noi?Ar intreba probabil spectatorii.Sau telespectatorii.
Si-atunci cand joci cu Basel in deplasare se foloseste acel rand de echipament.Tricou galben,sort negru in cazul nostru.Pentru ca suporterii gazda sa stie ca ros-albastrii sunt cei de la Basel.Ai lor adica.
In alte situatii,cand partenerii nostri au culori diferite de ale noastre,Steaua poate juca bine merci in culorile traditionale.Asa cum de altfel s-a intamplat recent la Heerenveen.
Cu Basel nu putem juca-ii scoate Rapidul! :lol: :lol:
aaaa
Corect...vroiam sa te verific 
Raport despre starea de sãnãtate a rafinãriei RAFO OneștiMarian Iancu, un individ suspect(sursa AC)
creație a unui grup de mafioți de stat, a pus mâna în 2001, prin firma Balkan Petroleum (BkP), înregistratã în Marea Britanie, pe pachetul de 97,94 procente de acțiuni ale rafinãriei RAFO. BkP a deținut și operat rafinãria RAFO Onești pânã anul trecut, când Iancu a fost arestat preventiv, pentru spãlare de bani, complicitate la înșelãciune și constituire de grup infracțional organizat. Aflat la ananghie, Iancu a fost contactat în arest de omul de afaceri Uri Bider, un ucrainean de origine evreiascã, directorul executiv al firmei olandeze Calder-A International BV. Bider i-a propus lui Iancu sã-i cumpere integral acțiunile de la BkP. Tranzacția a avut loc imediat dupã ieșirea din arest a lui Marian Iancu. Bider a achiziționat acțiunile cu 30 de milioane de dolari, pe care le-a achitat integral. La scurtã vreme, Parchetul General a instituit sechestru asigurator pe acțiunile BkP, menținut pânã în ziua de astãzi. Societatea Calder-A s-a trezit în mijlocul unui cerc vicios din care nu mai știe cum sã iasã. În raport cu statul, deținãtorul acțiunilor nu este Calder-A, ci BkP. Aceastã stare de lucruri i-a dat aripi lui Marian Iancu și l-a adus în situația de a mai emite pretenții la RAFO Onești și de a se mai considera, așa cum a fãcut-o recent, patronul rafinãriei.
Mai mult decât atât, Marian Iancu
emite mai multe cereri de convocare a Adunãrii Generale Ordinare și Extraordinare a acționarilor RAFO, în calitate de acționar majoritar al rafinãriei, o datã pentru 26 februarie, și altã datã pentru 14 martie anul curent. Scopul convocãrilor este același: revocarea societãții V&V ca administrator unic al rafinãriei și numirea unui alt administrator la RAFO, respectiv a lui Bogdan-Lucian Sãlãjan, în locul directorului general Marin Anton. Sãlãjan este citat în ordonanța din 19 august 2005, emisã de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizatã și Terorism a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru sãvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscalã, abuz în serviciu contra intereselor publice, delapidare în formã calificatã și spãlare de bani. Sãlãjan apare în aceastã infamã posturã alãturi de Marian Iancu, Toader Gãureanu, Corneliu Iacobov și Ovidiu Tender.
Inițial, Iancu n-a recunoscut cã a vândut rafinãria,
dar, pus în fața dovezilor irefutabile, acum vrea sã rezilieze contractul cu Calder-A și sã-și recupereze acțiunile. Neașteptata lui rãsucire poate fi pusã pe seama faptului cã statul are o poziție extrem de dubioasã fațã de Calder-A, dând senzația cã protejeazã grupurile autohtone de prelucrãtori de țiței în dauna rafinãriei RAFO. Despre dedesubturile acestui comportament ciudat, afișat atât de Ministerul Finanțelor, cât și de AVAS sau de ANAF, vom vorbi mai la vale. Societatea Calder-A face parte din grupul Alfa Oil, alãturi de societãțile Expanet Trading Ltd. și Raglam Overseas Ltd. Dupã ce Calder-A a cumpãrat acțiunile BkP, statul a instituit procedura de faliment la RAFO Onești și vrea sã lichideze definitiv rafinãria, pe care o considerã insolvabilã; și, în fine, legat de asta, pe acțiunile societãții BkP, Parchetul General a instituit sechestru asigurator, așa cum am mai spus, pânã ce datoria istoricã a RAFO, de 200 de milioane de dolari, va fi stinsã.
Patronatul de la Calder-A se mai confruntã
și cu un alt set de probleme, mult mai ingrate: este constituit din oligarhi ex-sovietici, deși societatea este înregistratã în Olanda, iar conturile ei sunt înregistrate în Austria; acționarul principal al societãții Calder-A, Iskandar Makhmudov, reprezentantul societãții austriece KRU Holding, este de origine uzbekã și deține o avere de circa 20 de miliarde de dolari. Opinia publicã din România împãrtãșește credința cã oligarhii din spațiul ex-sovietic, indiferent de culoarea lor politicã, sunt interfața la costum și cravatã a mafiei ruso-ucrainene. Statul român are și el problemele lui de percepție: când aude de capitalul din spațiul ex-sovietic, se sperie ca de mafie și preferã sã se întreținã mai degrabã cu Marian Iancu decât cu Uri Bider, deși escrocul Iancu este produsul unei clici obscure, reprezentatã de Ovidiu Tender, Dumitru Iliescu sau Dan Iosif. Conform opiniei domnului Remus Borza, șeful cabinetului de avocaturã care reprezintã interesele firmei olandeze în România, Calder-A duce un rãzboi de afirmare a propriei imagini. Din nefericire, tinicheaua agãțatã în coada firmei Calder-A de reprezentanții trustului Intact, creat de Dan Voiculescu, s-a transformat cu timpul într-o ingratã piatrã de moarã.
Dar greșeala strategicã a firmei Calder-A
nu este legatã de cancanurile despre Makhmudov, ci de faptul cã n-a fost reprezentatã de nimeni în România, luni de zile. Pe fondul acestei acute lipse de reprezentare, care a dat naștere la o droaie de speculații, Marian Iancu s-a deplasat la Onești, în urmã cu douã sãptãmâni, unde a luat legãtura cu Ion Marin, liderul sindical al rafinãriei, pe care l-a instigat la o revoltã împotriva noului patronat. Uri Bider s-a deplasat ulterior în România, pentru a salva lucrurile, dând primul sãu interviu în presa autohtonã, în care a dezvãluit inclusiv culisele tranzacției pe care a conceput-o cu Marian Iancu, în timp ce acesta se afla în arestul Poliției. Dar ceea ce nu știe opinia publicã este cã, dupã ce i-a achitat cele 30 de milioane de dolari, Uri Bider i-a mai cumpãrat lui Iancu, contra sumei de 37 de milioane de dolari, și 6,33 procente din firma VGB Oil, cât și 20,92 procente din firma Faber Invest, adevãrații proprietari ai BkP, în spatele cãrora rânjesc fețele lui Iacobov și Hrebenciuc. Este de-a dreptul bizar cum șmenarul Iancu a reușit sã-l fraiereascã pe experimentatul Uri Bider, pretinzând și primind o sumã de 37 de milioane de dolari pentru acțiunile de la VGB și Faber, totalizând 27,25 procente, despre care a pretins cã sunt diferența de pânã la sutã la sutã a pachetului de la BkP. Asta în condițiile în care pachetul de acțiuni ale BkP a fost de 97,94 procente.
Dupã ce i-a achitat lui Iancu cele 67 de milioane de dolari,
societatea Calder-A a fãcut pe 28 iulie trecut o ofertã pentru a cumpãra și datoria istoricã a rafinãriei RAFO, de 200 de milioane de dolari. Pe 13 decembrie, AVAS a rãspuns în doi peri cã nu dispune de suficiente elemente pentru a accepta oferta. Nu aceeași atitudine o adoptã AVAS și fațã de BkP, cãruia îi rãspunde, de regulã, în timp record. Pe 13 februarie, trebuia sã aibã loc a nu știu câta întrevedere dintre reprezentanții societãții Calder-A și cei ai sindicatelor rafinãriei cu reprezentanții Ministerului Finanțelor, cu privire la cumpãrarea datoriei de cãtre Calder-A. Ministrul Sebastian Vlãdescu n-a avut timp pentru datorii, reprogramând întâlnirea cu Calder-A pentru o datã ce va fi anunțatã sãptãmâna aceasta. Domnul Marin Anton, directorul general al RAFO, ne-a confirmat cã aceastã întâlnire a fost din nou ratatã. "Urma sã ne vedem la 10,30. Uri Bider a venit, special pentru asta, în țarã. Dimineațã, guvernanții s-au întâlnit într-o ședințã-fulger, întâlnirea de la 10,30 a cãzut, iar seara, Guvernul și-a asumat rãspunderea pentru pachetul de legi ale Sãnãtãții". La întrebarea dacã Guvernul a instituit mãsuri protecționiste pentru Rompetrol sau OMV-Petrom în dauna RAFO, dl Anton a preferat sã nu rãspundã, lãsându-ne nouã libertatea de a trage concluziile.
Pânã sã tragem primul set de concluzii,
ne simțim datori sã facem urmãtoarele observații: în tot acest interval, deși era în reorganizare, rafinãria RAFO a procesat lunar 200 de mii de tone de țiței, valorând 100 de milioane de dolari. RAFO este singura rafinãrie din țarã care produce benzinã și motorinã Euro 5. În ultimele luni ale anului trecut, Rompetrol a cumpãrat de la RAFO 90 de mii de tone de benzinã pentru pompele proprii, iar OMV-Petrom, circa 30 de mii de tone. Tot anul trecut, RAFO a realizat primul profit de la revoluție încoace, de 5 milioane de dolari, iar în șase luni a investit 36 de milioane de dolari în dezvoltare. RAFO se constituie în cel de-al șaptelea contribuabil la bugetul de stat, achitând anul trecut impozite de 320 de milioane de dolari. 60 de procente din benzina rafinatã la RAFO sunt destinate pieței americane. În ciuda acestor evidențe, cererea de novație a contractului, formulatã la AVAS de cãtre Calder-A, a rãmas fãrã rãspuns. În atari condiții, societatea olandezã nu poate face dovada cã a cumpãrat rafinãria, motiv pentru care nu s-au operat încã datele din Registrul Comerțului.
Pare tot mai clar cã Guvernul Tãriceanu
preferã sacrificarea RAFO, pentru a lãsa loc de întors rafinãriei Rompetrol, prin protejarea intereselor lui Patriciu. Dovada? RAFO este singura rafinãrie obligatã sã plãteascã anticipat TVA-ul la v-amã. Mãsura a fost instituitã imediat dupã câștigarea alegerilor de cãtre Alianțã. În altã ordine de idei, executantul Rãzvan Orãșanul, președintele AVAS, cântã una și aceeași arie: lichidarea grabnicã a RAFO. Ultimul muget l-a scos miercurea trecutã, când a vorbit despre necesitatea dispariției rafinãriei. Dacã va fi lichidatã, RAFO va fi cumpãratã cu cel mult câteva milioane de dolari și cu datoriile stinse. Asta în condițiile în care Calder-A plânge sã cumpere cu 200 de milioane de dolari datoria istoricã a rafinãriei. Dar reforma Cabinetului Tãriceanu pare sã se joace la masa lui Dinu Patriciu, prin intermediul trustului Intact.
Cornel IVANCIUC
