Bosorogilor, daca nu plangeti nu faceti nimic.
taci ba din gura, mesenger, cs, hi5 voi nu stiti ce inseamna copilarie fericita.
Era tragedie in cartier cand in weekend unii plecau la tara, nu avea nici un farmec zilele alea, iar daca era ala cu mingea era deja doliu. Ce stiti voi ce insemna bucuria fotbalului, cand jucam desculti sa nu rupem tenesii ca te batea ma-ta acasa, cand injurai tot neamu la ala care a parcat fix in mijlocul terenului masina, sau ce trist era cand ploua si o saptamana era mocirla pana la genunchi. Era cam in '96, aveam o camasa cu maneca lunga albastra, pe aia o facusem eu tricou de fotbal, ii taiasem manecile pana la coate, si scrisesem cu crema de ghete, Lacatus, doame ce fericit am fost. S-a vorbit in tot cartierul de "tricoul" meu.
La scoala aveam un coleg bogat, asta avea artex, cand venea cu mingea la scola in pauza si urmatoarele 10 minute fotbal la greu, ce injuraturi si batai isi luau aia care treceau prin terenul de fotbal, fetele in primul rand. Dupa aia pana la 4,5 ramaneam si jucam incontinuu fotbal, nimeni nu pleca acasa, la nimeni nu ii era foame. De cand a venit ala cu mingea, prima iedee a fost cum sa i-o fur, da fara sa stie ca am fost eu.
Norocul meu a fost ca si la scoala si in cartier eram multi baietii, la scoala eram 14 baietii, in cartier fara numar mereu se gaseau 10, 15 cu care sa jucam ceva. Toate astea fara sa accordam vreo importanta fetelor, sau se ne ofticam ca ala are nu stiu ce telefon, calculator, gagica, taso are nu stiu ce masina.
Eram copii si in inocenta noastra eram egali, eram fericiti in saracia aia, iar pentru noi fotbalul era totul, cand te intalneai intrebarea obligatorie era "CU CINE TII" si continuarea era evident despre fotbal.