@LDS si pentru toti tinerii care citesc ce s-a scris aici despre Miscarea Legionara
Bunicul tau se insela AMARNIC cand ti-a spus ca legionarii s-au batut intre ei, sau mai corect spus, nu a cunoscut mecanismul aplicat la Pitesti, dupa care la Gherla, prin care oamenii au fost adusi din starea de om in cea de animal dresat. El cunostea doar EFECTUL dar nu si CAUZA.
Iti recomand cu durere in suflet sa citesti toate marturiile despre fenomenul Pitesti. Acolo a fost distrus (NICI DREPTUL LA MOARTE NU AVEAU) tot ce a avut mai bun neamul romanesc prin cele mai barbare, inumane, satanice metode aduse de bolsevici in frunte cu nikolski, ana pauker si restul ciumei rosii.
Cititi frati romani ce au patit inaintasii nostri, cinstiti-le memoria cum se cuvine, aprindeti o lumare pentru ei.....Pitesti, Gherla, Aiud, Jilava, Canal, Suceava, etc...trebuie sa fie locuri de pelerinaj pentru toti romanii de astazi...dar noi nu cunoastem drama celor mai buni dintre romani....ca cei mai buni dintre romani au murit acolo....
O monstra din metodele satanice aplicate la Pitesti extrasa din cartea Demascarea scrisa de Grigore Dumitrescu trecut la randu-i prin reeducarea diabolica de la Pitesti (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/demascarea/default.asp.htm)
Capitoul XIV
E 17 Februarie si am tot sperat in ultimele zile, ca iarna să se ducă incet. În această Vinere, timpul e mai intunecos ca in zilele lui Ianuarie si ale lui Februa¬rie de pană acum. Viscolul suieră la colturile peniten¬ciarului si din camera 4 Spital, prin ferestrele largi, pri¬vesc pe furiș invalmășeala norilor.
Suntem inainte de masa de pranz si in asteptarea ciorbei de arpacaș oamenii stau incovoiati de chinul venit de la stomac. Dacă au aceeasi senzatie de sfarseală ca si mine ii plang si pe ei ca si pe mine!
Ni se impinge hardaul pe usa intredeschisa după care Țurcanu face imparteala zemii fierbinti. Astept cuneliniste ordinul să mancam si astazi ca animalele: nu ni se spune insă nimic!
Ne potolim foamea in cea mai mare liniste. Game¬lele raman tot nespalate; sunt asa, de mai bine de zece zile. După masă suntem tinuti cu mainile in sus, in două reprize, pană ne-au amortit de durere. A urmat obiș¬nuita bataie generala Apoi, pauza
După un timp, Țurcanu face semn unuia, la vreo doi metri in dreapta mea, să vină la el. Omul ales exe¬cută chemarea cu pasi mici, timizi.
Inima imi bate puternic.
Cel chemat e in panica I se vede aceasta pe fata lun¬guiață si in ochii bagati prea mult in orbite.
Țurcanu il priveste fix, batand usor cimentul cu talpa piciorului drept. Apoi il intreabă:
" Ai aici un prieten sau cel putin un cunoscut mai indeaproape?
Surprins de intrebare, omul raspunde, mai mult balbaindu-se:
" Sunt doi prieteni de ai mei aici.
" Arată-i care sunt, spune sec Țurcanu.
Cu mana tremuranda cel intrebat, arată spre pri¬ciul de vis-a-vis, catre fereastră si apoi in față, langă ușă.
Cei desemnati sunt chemati să vină in mijlocul came¬rei. Li se spune apoi, ca toti trei să se aseze pe masa stand turceste; cel ales de Țurcanu e separat de ceilal¬ți doi, care stau in fata lui, lipiti unul de altul.
Sunt nauc; nu inteleg ce are de gand cu ei. E greu să stii, dacă urmează un joc stupid sau dacă e vorba de vreo tainuire pastrată de unul din ei si dată in vileag de ceilalti!
Țurcanu se intoarce, mai mult spre batausi, grupati langă ușă si spune ironic:
" Uitati-vă la ăștia trei; au facut parte din acelasi cuib. După ce au fost condamnati, au gasit de cuviință să-și ducă activitatea legionară si in inchisoare. Pe ce¬lular, pană in ziua cand au fost adusi in această camera tineau regulat sedinte de cuib.
Ca la comanda batausii izbucnesc in hohote de ras. Cei trei de pe masa se uită unul la altul, cu ochi holba¬ți de mirare, de zapaceala de teama
Țurcanu, continuă să dea explicatii:
" Ă'sta, aratandu-1 pe cel chemat, primul, e seful astorlalti doi...
Mai intai domol, rasul batjocoritor al batausilor de¬vine pană la urmă o adevarată cascadă de hohote, de-ai zice ca n'ar mai putea fi stavilita
Țurcanu face un semn cu mana si rasul se opreste brusc. După cateva secunde:
" Ă'sta, care pare ceva mai isteț (cel aratat, e in¬alt, blond, cu o față nu tocmai maturizată) acceptă să-1 aibă de sef pe nenorocitul care sade in fata lui turceste. Uitati-vă la el ce cap de imbecil are. Hohotele de ras izbucnesc din nou, ca la comanda Șeful face din nou semn cu mana si iar e liniste. Apoi continuă:
" Ă'stalalt pare si el mai dezghetat decat seful. Rasul se dezlantuie din nou.
Țurcanu ii terorizează in continuare:
" Ascultă sefule, ia dă-le cate două palme la fieca¬re.
Omul pus in fata unei astfel de situatii, reuseste numai să lase capul in jos; mainile ii raman imobile. Țurcanu se dă langă el, il priveste fix, incruntat si-i spune din nou, raspicat:
" Ia-i la palme.
Nefericitul iși intoarce capul spre Țurcanu; in ochi, neputință si teama
Fulgerator e izbit cu pumnul in piept de Țurcanu si victima cade de pe masa rasucindu-se ca o pisică arun¬cată in gol. Cu toată greutatea corpului, rabufneste pe ciment.
" Nemernicule, urlă batausul, iți inchipui că poti ezita să executi ordinul meu?
Îl trage in sus, după care Steiner si Gherman il apucă de maini; i le dau, strans, la spate.
Țurcanu il palmuieste puternic, sucindu-i capul dintr'o parte in alta, brutal, nemilos.
E intins apoi pe masa cu burta in jos. E descaltat. Cei doi, care trebuiau, potrivit ordinului, să fie pal¬muiti, primesc cate o bată in mana
Țurcanu le ordonă:
" Bateti-1 la picioare.
O scurtă ezitare a celor doi le aduce imediat o ploaie de bate si curele in cap, pe spinare, peste maini... intr'o resemnare totala cu capetele in piept, tremurand, terorizatii incep să lovească in talpile celui de pe masa tinut strans de patru insi, de maini si de picioare. La un moment dat, victima dă să zbiere de durere, dar i se astupă imediat gura cu un prosop.
A fost batut la talpi, pană a ramas in nesimtire, lungit pe masa O bataie care inseamnă: aici nu se poate rezista. Iar noi, ceilalti, inlemniti de atata cruzi¬me, ramanem cu privirile atintite in ciment; e semn de neputință, de resemnare
Suntem pe la mijlocul lui Februarie. Zilele trec ins¬paimantator de greu. in ultima saptamană am fost zi de zi tinuti cu mainile in sus. in fiecare zi, am fost batuti la spate, pe rand, cate sapte-opt pe zi; fete schi¬monosite de durere, priviri de oameni inspaimantati, imi amintesc numai de unul " voinic, cu un piept lat " care a schitat o usoară impotrivire, cand a fost ales de Țurcanu să fie intins pe masa.. L-au batut la talpi atat de mult, incat la un moment dat, ne mai zbatandu-se, m'am intrebat dacă mai simte vreo durere. Cand a fost dat jos de pe masa a incercat in van să se tină pe picioare; a cazut. Într'o sfortare disperată s'a ridicat; slabiciunea 1-a invins; a cazut din nou. Apoi, s'a tarat la locul lui.
E seara trecut poate de ora opt. in camera 4 Spi¬tal e liniste totala Suntem ca o lume moarta in urma unui cataclism nemilos. Nu se aude nici macar respira¬ția fiintelor abrutizate de pe prici. Batausii sunt si ei stane de piatra fiecare la locul lui. insusi Țurcanu e intins pe pat, mana dreaptă sub ceafa privirea fixată intr'un punct in tavan. Cateodată iși roteste capul, privindu-ne cu un aer, in acelasi timp sever si absent. Dar ciudat, această nemiscare care mă dezoleaza se ames¬tecă parcă cu o senzatie de libertate. Cum batausii nu-și mai au privirile atintite pe noi, ca si cum n'ar mai fi nevoie să fim observati, am simțămantul că sunt liberat de acest program de schingiuire a trupului, de acest chin sufletesc.
Fară voia mea, privirea mi se incrucisează cu a lui Matasaru, de pe priciul de vis-a-vis. Tresar si inima imizvacneste usor " e pentru prima oara de patru saptă¬mani, cand pot să mă inteleg cu cineva, asa din ochi. Am dat de o față dura dar totusi prietenoasa care mi-a aruncat un suras ascuns, fugitiv. Apoi, si-a inchis ochii usor ca si cum ar fi spus: ajunge.
Dar linistea e intrerupta Țurcanu se scoală brusc, sare in picioare. Tresar. Arata ca si cum ar vrea să zică: programul trebuie să-și urmeze cursul.
Se duce la masa iși propteste mainile de muchea laturii din spre partea mea. Ramane apoi, un timp, cu capul in jos. Deodată si-aruncă privirea peste noi si ne spune cu o voce grava plină de mister:
" În seara asta voi face o demascare neobisnuita Apoi, cu pasi rari, se indreaptă spre paturile de fier. Se opreste in fata lui Patrășcanu, unul din batausii cei mai nemilosi. il priveste fix. Acesta paleste; in cateva secunde e galben ca ceara.
Raman ca paralizat; nu-mai inchipuisem că si un batauș poate să trecă prin spaima prin care trecem noi, cei terorizati!
Cu voce aspra de acuzator, cu mana indreptată spre bataus Țurcanu strigă:
" Îl demasc pe Nuti Patrășcanu.
Brusc, ca la comanda cel demascat, tremură din tot corpul. E ca si cum ar fi supus unui curent electric, ce-1 furnică din cap pană'n picioare.
Cu toată nelinistea de care sunt cuprins, imi dau acum perfect seama că batausii, acesti roboti creati inpurgatoriul care este Penitenciarul Pitesti, au trecut prin chinuri supra-omenesti pană să ajungă instrumente¬le Ministerului de Interne. Nu-mi inchipuisem că un om poate tremura de frica asa cum tremură acum celdemascat.
Cu ochii tintă pe el, Țurcanu continuă:
" Bine ma Patrășcanule, ai spus că n'ai să mai ascunzi nimic din ce e dusmanos clasei muncitoare. Ai mintit si in trecut, dar după ce ai fost odată demascat, ai promis că vei scoate tot putregaiul din tine. Dar nu vrei; ramai un dusman odios al poporului muncitor, care iți dă aici de mancare.
Apoi, ridicandu-și tonul, Țurcanu continuă:
" Patrășcanu a tinut ascuns aici, că logodnica lui a facut si ea parte din Miscarea Legionara E cat se poate de grav! Ganditi-va cate suflete poate să otravească această ființă care se miscă liber printre oamenii cinstiti de afara
Patrășcanu tremură inspaimantator. Mă gandesc, că acest om trebuie să fi fost chinuit in mod groaznic inaceste asa numite demascari, ca să ajungă acum, demas¬cat pentru incă odata să aibă asemenea spasme. În urma dezvaluirii adusă de Țurcanu, neputinciosul robot, această ființă pe care o credeam dezumanizata arată că totusi, undeva in strafundul inimii lui, au mai ramas sentimente proprii fiintei umane. in ochi i se poate citi suferinta pe care a indurat-o; si parcă vrea să spună: am facut tot ce omeneste s'a putut face, am indurat cele mai groaznice chinuri, dar totul e in zadar.
Se uită lung la Țurcanu, cu o privire care cere par¬că indurare, să-1 lase in viață....
După cateva clipe teroristul face semn celorlalti batausi; sunt si ei nemiscati, muti, cu ochii ingroziti de teama
" Dezbracati-1, spune rar si calm Țurcanu. Sar imediat Gherman, Puscasu, Steiner, Rosea si Oprea. Patrășcanu e tras de pe pat, tarat in mijlocul camerei, dezbracat la piele.
Se formează culoarul suferintei din doisprezece ro¬boti sase de o parte, sase de alta. Sunt inarmati toti cubate si curele. Țurcanu are in mană o varga flexibila
Demascatul, tremurand mereu ingrozitor, e legat zdravan la gura
Și iată că supliciul i-a sosit: Patrășcanu e impins intre roboti. Totul se desfășoară in cea mai perfectă or¬dine, intr'o tacere mormantala Apoi, ca la comanda batausii iși ridică mainile inarmate cu bate si curele. O fac fară ordin, ca la comanda unei voci interioare.
Încep să lovească la intamplare, dar cu o inversu¬nare, care face să-mi oprească respiratia...
Țurcanu cu varga lui " tare dar flexibilă " dă in victimă cu toată puterea.
După un timp, Patășcanu e tot numai sange. Mai indură ce mai indura după care se prabuseste. E calcat in picioare de toti deodata
Apoi e lungit pe spate; si ce mi-e dat să vad....? Doisprezece insi se asează pe el, perfect, ca niste saci. Am convingerea că omul de pe ciment iși va da acum sufletul. ii vad ochii holbati de groază; gura deschisă de sufocare... După un timp, robotii il eliberează: se dau jos, unul cate unul.
Cimentul e manjit de fecalele lasate de Patrășcanu... Se asteaptă un timp să-și revina E intins pe ciment, pe burta Gura ii sangerează; si-a pierdut câțiva dinti. Cum s'a intamplat, nu pot să-mi dau seama; la un moment dat, n'am mai putut urmari loviturile.
Țuracnu, langă el, ii ridică capul cu piciorul. Apoi, arată cu mana spre fecale. Mi-e dat să vad cea mai ori¬bilă scena ce nu mi-aș fi putut-o macar imagina: Patrăș¬canu se tarăște spre locul murdarit; iși apasă fata in propriile-i excremente...
A executat un ordin, numai printr'un semn, fară să schiteze cea mai usoară ezitare!
Îmi intorc privirea si mi-o fixez pe ciment, in fata mea. Respiratia greoaie a celor din jurul meu imi spune că sunt si ei ingroziti, scarbiti, epuizati de acesta scena executată numai de roboti.
Usurinta cu care Patrășcanu si-a lasat gura in propriile-i fecale e dovada că teroarea la care au fost supusiacesti oameni, pentru a fi transformati in roboti, trebuie să fi atins proportii sinistre....
Tarziu, nu mult inainte de miezul noptii, ni se dă voie să ne culcam.
Singur, cu mine insumi, vreau să adorm cat mai re¬pede, să sterg din fata ochilor scena de groază si să alung asa tristetea de care sunt cuprins.
Dar, in mijlocul noptii mă destept, fiindcă zvarcoli¬rile lui Patrășcanu sub loviturile de bata imi vin mereu in urechi...
Romanii o sa dispara, nu Romania. O sa existe mereu acest teritoriu, poate chiar cu acest nume. Dar locuitorii lui se vor declara europeni sau rromi, vor asculta manele si muzica house, vor vorbi rom-gleza si vor crede ca au aparut aici prin evul mediu....