Ca tot vorbeam de puterea presei, mi-am adus aminte de un caz clasic de manipulare folosit in media: culpa generala. Daca un roman din Italia a jefuit se scrie: "romanii terorizeaza Italia", daca un suporter arunca cu o piatra in capul unui jandarm: "soc si groaza, suporterii s-au batut cu jandarmii"... Stiti modelul, n-are rost sa insist.
In cazul de fata este vorba de revista Historia. Iata cum titreaza aceasta fituica doua stiri pe teme asemanatoare. In primul este vorba despre o acuzatie adusa de sovietici lui Ion Maican, numit sef al teatrului de la Odessa. Ia sa vedem despre ce e vorba:
Cum au fost jefuite teatrele din Odesa de catre romani
În 1945, Tribunalul Poporului l-a anchetat pe Ion Aurel Maican, fost director al Teatrului National din Odessa intre 1943-1944. Documentele anchetei,primite de autoare de la doamna Lily Maican, sunt aduse, in premiera, in atentie de revista Historia, si refac tabloul activitatii acestei institutii in vremurile tulburi ale marii conflagratii mondiale.
Romanii la Odessa
La 16 octombrie 1941, dupa un lung asediu, romanii cuceresc Odessa, port la Marea Neagra si important punct strategic. Oras cu vechime, de o rara frumusete, fusese intemeiat de ducele Armand Richelieu, ruda a cardinalului Richelieu din Franta lui Ludovic al IV-lea. Decretul din 17 octombrie anunta mutarea capitalei Transnistriei de la Tiraspol la Odessa; totodata si a celor mai importante institutii socio-economice si culturale
Prin decretul nr.1 din 1 august 1941, semnat de Ion Antonescu, teritoriul dintre Nistru si Bug devenea provincie organizata temporar sub administratie civila romana. A fost o recompensa a nemtilor pentru faptul ca trupele romane au participat la operatiunile militare de peste Nistru. La 19 august 1941, Ion Antonescu l-a numit guvernator al Transnistriei pe Gheorghe Alexianu, caruia i-a revenit sarcina sa refaca si sa administreze tinutul. Administratia civila a fost numita dupa ce trupele sovietice s-au retras din calea celor germane. În urma jafului sovietic si apoi a celui german in tinutul transnistrean era haos, populatia, la randul ei, se dadea la jaf. Guvernamantul (denumire data de nemti unor regiuni ocupate de ei) trebuia sa impuna cat mai repede o desfasurare normala a vietii pe plan social, economic si cultural.
La Odessa, pe langa administratia civila a functionat si un comandament militar cu misiunea de-a mentine ordinea si siguranta orasului. Specialisti si functionari, din toate domeniile, chemati din Bucuresti, Basarabia si Bucovina, si-au desfasurat activitatea in aceasta provincie pana la 29 ianuarie 1944, cand s-a incheiat administrarea civila si s-a instaurat una militara, condusa de generalul Gheorghe Potopeanu. Cei care s-au dus sa lucreze in Transnistria au avut salarii foarte mari in comparatie cu cele al functionarilor localnici: doua salarii in lei si inca unul in marcile speciale de ocupatie - RKSS (Reichskreditkassenschein, marca germana speciala, utilizata pe teritoriile rusesti aflate sub ocupatie; un salariu in RKSS ehivala cat doua salarii in lei). Sub influenta sovietica, dupa 23 august 1944, s-au declansat o serie de arestari. O parte din acei specialisti si functionari au fost anchetati si tarati, de catre Tribunalul Poporului, in procese de tradare a poporului roman. Este si cazul regizorului de teatru Aurel Ion Maican.
Activitatea culturala transnistreana era coordonata de Directia Învatamantului, Cultelor si Artelor. Decizia nr.1692 din 1 septembrie 1942 hotaraste infiintarea Directiei Culturii, care avea in subordine patru subdirectii: Învatamant, Arte, Propaganda si Economica. Subdirectia Artelor, avand in grija si teatrele, isi propunea "europenizarea vietii artistice, estetizarea cladirilor-sedii ale institutiilor de arta, largirea institutiilor, completarea lor cu personalul artistic din tara si strainatate, introducerea literaturii artistice europene si a stilului european, strangerea materialului documentar cu lucrari privind problemele de arta." (Rodica Solovei - Activitatea Guvernamantului Transnistriei in domeniul socio-economic si cultural, 19 august1941 - 29 ianuarie 1944, Editura Casa Editoriala Demiurg, Iasi 2004 ).
Prin decizia nr.1004, din august 1942, data de guvernatorul Gheorghe Alexianu, teatrele din Transnistria au fost impartite in teatre particulare si nationale. Pe acest teritoriu existau trei teatre nationale: doua la Odessa si unul la Tiraspol. Cele din Odessa erau: Teatrul de Opera si Balet, Teatrul Ucrainean de Drama si Comedie. În cladirea Teatrului de Drama si Comedie din strada Herson nr. 15, in urma deciziei mai sus-numite, s-a creat Teatrul National din Odessa, avand doar personal tehnico-administrativ, cel artistic urmand sa se costituie ulterior. În luna mai 1943 subdirectorul Artelor, Liviu Rusu a propus angajarea unei trupe stabile - pana atunci sala era folosita de trupele venite in turneu - lucru aprobat de guvernatorul Alexianu. Noii institutii de cultura ii mai lipsea un director, caruia ii revenea si sarcina sa creeze trupa.
O seara romaneasca - o seara ruseasca
În urma unei dispute intre Liviu Rebreanu - director general al Teatrelor din Romania - si cei de la Directia Culturii din Odessa s-a ajuns la numirea lui Aurel Ion Maican (foto) in functia de director artistic al acestei institutii. La inceput, Maican a ezitat sa plece - era mobilizat de Armata ca director de scena la Teatrul National din Iasi - dar, amenintat de Rebreanu, accepta noul post. Începand cu 1 august 1943 este angajat cu contract la Teatrul National din Odessa si un salariu de 50.000 lei pe luna, plus 5% din incasari. Fiind vacanta s-a prezentat la 15 septembrie 1943.
La sosirea lui Maican starea teatrului era jalnica: dotare tehnica minima, sala degradata. În plus, lipsea cel mai important element - actorul. Proaspatul director isi incepe munca de refacere a cladirii, de dotare cu aparatura si de formare a unei trupe stabile. Din putinele documente existente, reiese ca regizorul nu era preocupat de ideea de "romanizare" a teritoriului cucerit. Singura lui dorinta era aceea de a face teatru de arta si de a-si asigura existenta. Restul articolului il gasiti aici: http://www.historia.ro/exclusiv_web/genera...le-odesa-romani
Tot pe acelasi site gasim un articol despre atentatul lui Max Goldstein din 1920:
Pe 8 decembrie 1920, avea sa se consemneze primul atentat cu bomba din istoria Romaniei, eveniment consumat in timpul sedintei Senatului din acea zi. Atentatul, soldat cu morti si raniti
a provocat panica in randurile opiniei publice si politicienilor.Atentatul a avut loc la ora 14.40, cand o bomba amplasata in spatele scaunului prezidential, ocupat de generalul Constantin Coanda, a explodat.
Deflagratia a provocat moartea Episcopului Radu(foto) si ranirea grava a ministrului justitiei Dimitrie Greceanu, schijele provocandu-i o rana severa la torace. Au mai fost raniti: senatorul Spiru Gheorghiu, caruia i-a fost zdrobit piciorul drept, Episcopul Nifon, Episcopul Ciorogariu si presedintele Senatului, generalul Coanda. Panica si nedumerirea au fost foarte mari, initial crezandu-se ca s-a spart un calorifer. Victimele ar fi putut fi mai numeroase, dar din fericire, prezenta senatorilor in sala era destul de scazuta la acea ora.Imediat dupa atentat, toate iesirile din Senat au fost blocate, pentru a se face perchezitie persoanelor din tribunele publice, crezandu-se initial ca bomba a fost aruncata de aici, fara a se descoperi insa atentatorul.Presa a acordat spatii largi acestei nefericite premiere. Ulterior gruparea condusa de Max Goldstein a fost acuzată de teribilul atentat.
Septicemie generala
La orele 3,45 ministrul D. Greceanu si-a dat sfarsitul, de fata fiind d-na Greceanu si d. Hotban. Moartea se datoreste unei septicemii generale.
Agonia a`nceput pe la orele 2 d.a.
Dupa doua ceasuri numai, in mijlocul sotiei, a rudelor si a catorva prieteni devotati, cari au stat pana in ultimul moment la capatai, ministrul Justitiei si-a dat sfarsitul, la ora 3,45 fix.
La baza hemii toracelui, plaga provocata de schije, avea marimea de 20 cm.
Dupa un ceas d. dr. Mina Minovici impreuna cu d. dr. Stefanescu preparatorul Institutului medico-legal a procedat la imbalsamarea corpului regretatului disparut.
Dupa imbalsamare, corpul a fost asezat intr-o camera - rezerva pana la noi dispozitiuni.
Note biografice
Descendent al unei vechi familii boeresti, Dimitrie Greceanu intrupa in el calitatile clasei si virtutile neamului. Restul articolului il gasiti aici: http://www.historia.ro/exclusiv_web/genera...enatul-Romaniei
Stiti ce titlu are? "Primul atentat cu bomba din Senatul Romaniei"
Pai eu nu inteleg ceva: ori avem aceeasi unitate de masura cand culpabilizam la gramada, ori nu avem. Deci daca primul titlu e corect, cel cu "romanii", atunci asta trebuia sa se cheme: "evreii au pus primul atentat cu bomba din Parlamentul Romaniei" sau "comunistii au fost teroristii care au atentat la Parlamentul Romaniei".
Dar evident, nu e asa. Evident, E ABSURD sa culpabilizezi un grup, pentru actiunile a catorva membri. Dar bineinteles, sa spui orice despre romani e permis, iar daca te aperi, esti un nationalist fanatic extremist.
Articolul 30 din Constitutia Romaniei, alineatul 7:
"Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi si la ura rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri". Eh, da' cui ii pasa?
