T.T.
Sau Titi Teașcă. Cu alte cuvinte, cel mai mare pitic din lume ?! Giurgiul a dat un fotbalist de națională, Gino Iorgulescu; un gazetar in jilț de director de ziar național de sport, Ovidiu Ioanițoaia, și un efemer antrenor de primă reprezentativă, Titi Teașcă. Gino, ani in șir familiarizat cu Hai România !, Ovidiu, mereu la un high standard la orice ziar pe care l-a condus, iar nea Titi, un surprinzător și complex...haios. Prima reacție era să nu iei in serios piticania cu fes din fața ta, care fusese un jucător obscur la Acvila Giurgiu și din cauza inălțimii sale turtite, la inceput, a cochetat cu loturile de juniori. Mic și ambițios, tupeist și orgolios, citit și revendicativ, Piticul a terminat prin a-și impune principiile draconice. A antrenat paleta unei intregi Dinamoviade(Bacău, Obor, Victoria). Ba chiar și pe marele Dinamo vreo câteva luni, când despre niște super fotbaliști, care cuceriseră patru titluri consecutive(performanță incă neegalată) a avut numai cuvinte de ocară, tratându-i in cartea sa Ce rău v-am făcut ? ca pe niște ratangii pe teren și ratați in afara lui, prin exces de alcool și alcov.
Rău n-a făcut Neghiniță, dar de bine nici vorbă. Având stil ca scriitor, a intrat repede in grațiile lui Eugen Barbu, Fănuș Neagu și Adrian Păunescu, ceea ce i-a dat un și mai mare nas in a se crede buricul pământului. Ba la Universitatea Craiova a ascultat de sfatul bardului din Bârca și l-a reprofilat pe interul rătăcitor din Ghencea , Costică Ștefănescu, in celebrul libero, care avea să devină stâlpul tricolorilor. La echipele studențești din Cluj și Iași a intrat in istoria terorismului de gazon, făcând antrenamente cu mingi medicinale și săculeți de nisip legați de gleznele fotbaliștilor. O să râdeți, cu rezultate spectaculoase, și cu niște tineri nedependenți de Bachus. La Steaua, Liță Dumitru, vedeta de Roșu, l-a altoit in promiscuitatea aburului de la saună, intâmplare ținută mult timp la top secret de discretul Ilie Savu, care numai de acest scandal monstruos n-avea nevoie. La Bacău ii urmărea pe consumiști cocoțat in pomii din preajma restaurantului, pentru a realiza flagrantul.
Neavând ureche muzicală pentru trilul fotbalului, iși punea ghetele in mâini pentru a le explica lui Balaci, Cârțu și compania cum trebuie lovită mingea corect, acoperindu-se de ridicol in fața viitoarei Craiovei Maxima. Culmea, datorită tăriei antrenamentelor, inlocuitorul său primea o echipă bine pregătită fizic și fericită că a scăpat de chingile nebunului, ducându-i-se vestea de formator de teamuri performante, care il lucrau din cauza firii sale ciudate. Metoda sa originală consta in a depersonaliza liderul lotului(i-a tras-o și lui Dobrin, care după o perioadă de suspendare impusă de pitic, a revenit mâncând pământul, devenind in cărțile Titiste un inger blond pe verdele gazon).
Dar unde se simțea in elementul său, cel care a antrenat un an și pe Fenerbahce Istanbul, era umorul: la un meci in Groapă, care se indrepta către un neverosimil 4-4, Titi Teașcă a exclamat 4-4, ca la teatru, ca apoi să adauge: hai să plecăm, că ne pun ăștia martori la proces ?!; ieșind dintr-o farmacie dădu nas in nas cu un elev, care il intrebă, mimând ingrijorarea Vai, maestre, dar sunteți cumva bolnav ? Măi pacoste replică nea Titi, dacă mă vedeai ieșind dintr-un cimitir, credeai că sunt mort ?; când federația a avut neinspirația, in două rânduri, să-l numească selecționer, experimentele s-au terminat cu o simetrie a catastrofei 0-6 la Madrid in meci oficial cu Spania și 0-6 la Budapesta in meci amical, in aceiași lună noiembrie, dar in ani diferiți, titularizându-l cu spaniolii pe rudimentarul Marin Voinea de la Progresul, poreclit și Cărămidaru' , acest trăgător de sfori, in cartea sa Păpușarii avea să remarce cu o ironie de mare finețe: după ce l-am titularizat pe Cărămidaru', sper să nu indrăznească a-mi contesta careva vocația de constructor la națională ?!
Constantin Ardeleanu