De ani de zile, Steaua reușește sã fie eliminatã de oricine are șansa sã joace împotriva ei în Cupã. Petrolul Ploiești, Rapid II Electromagnetica, Unirea Urziceni și Sportul Studențesc se înscriu în clubul select dar deloc exclusivist al celor care mãturã cu noi prin Cupã.
Nu o sã mã refer la contribuția lui Becali în aceastã afacere. Deși totul pleacã de la el, pornesc de la premisa cã individul este irecuperabil. Continuã sã rãmânã aceeași boalã incurabilã și dizgrațioasã care se întinde în fiecare clipã în corpul Stelei, lipsindu-l de vlagã și anulându-i identitatea de altãdatã.
Dincolo însã de specimenul numit "patron", ieri în teren au intrat 11 jucãtori și dincolo de acești 11 jucãtori, au fost 11 oameni.
Dacã, în primul rând, acești oameni ar fi ales sã se comporte ca oamenii și nu ca oile, ascultând strigãtul ciobanului și ale câinilor lui, atitudinea lor ar fi fost alta. Dacã acești oameni ar fi fãcut propriile lor alegeri și nu și-ar fi însușit alegerea dictatã de la vârf, n-ar fi jucat cu indolența cu care au jucat.
Dacã, apoi, acești 11 jucãtori nu ar fi fost atât de închiși în lumea lor îngustã și redusã, ar fi știut cã pentru NOI, suporterii (cei pentru care declarã ei, pompos, de fiecare datã, cã joacã...), Cupa este un trofeu extrem de important. Cã o eliminare în Cupã doare nespus de mult, prin comparație cu o înfrângere în "Liga bogaților". Cã ne dorim Cupa, tocmai ca sã ne convingem cã ei nu joacã doar când au prime grase.
Dacã, în definitiv, acești 11 oameni ar fi avut curaj și orgoliu, ar fi strâns din dinți ieri, ar fi jucat nu conform, ci ÎN CIUDA declarațiilor lui Becali și ar fi câștigat. Ar fi demonstrat cã sunt mai buni decât cei 11 jucãtori de la Sportul. Ar fi arãtat cã pentru ei, sã joci la Steaua implicã și anumite obligații, nu doar un loc de muncã cãlduț și bine renumerat.
Dacã Lãcãtuș ar fi luat pulsul suporterilor (și de la el am pretenția, ÎN PRIMUL RÂND, sã-l ia!), ar fi știut cã în echilibristica dificilã pe care o face între noi și Becali, aici nu era cazul sã cedeze! Dacã ar fi vrut sã opreascã îndoiala sã se instaleze sigur în mințile și în sufletele noastre, ar fi pregãtit meciul astfel încât sã-l câștigãm. Ar fi știut cã Cupa nu este o competiție de probã, ci, așa cum s-a vãzut ieri, o chestiune de onoare!
Adevãrul este însã cã în teren au intrat 11 inși pentru care meciul n-a prezentat mare interes. Pentru care Cupa reprezintã un șir lung de meciuri recompensat la final cu doar 10.000 de euro, prin comparație cu calificarea "la masa bogaților", unde și rezervele au primit 60.000. 11 inși cãrora nu le pasã de ce cred suporterii (pentru cã, majoritatea, habar n-au ce cred suporterii!) și cãrora le-a fost infinit mai ușor sã asculte ca oile de cioban. 11 inși fãrã curaj și fãrã orgoliu.
Adevãrul este cã Lãcãtuș a dat-o în barã și cã statuia lui s-a clãtinat puțin pentru prima oarã, nu pentru cã a pierdut un meci (a mai pierdut și altele), ci pentru cã a ales sã respecte dorințele celuilalt, în locul dorinței noastre.
Iar toate acestea se strâng într-un singur cuvânt: nesimțire.
Ovidiu
