Certurile despre abilitãțile de tehnician ale lui Lãcãtuș au adus din nou în prim-plan disputele legate de obligațiile pe care le-ar avea suporterii la o fostã mare glorie a Stelei. Foarte mulți îl percep chiar pe Marius Lãcãtuș drept simbolul clubului de fotbal, fapt ce a dat naștere, din nou, la discuții aprinse.
Marius Lãcãtuș a devenit simbolul Stelei pentru foarte mulți suporteri cu sânge roș-albastru la jumãtatea deceniului trecut, când, întors de la Real Oviedo în 1993, a câștigat, în calitate de lider absolut, cinci titluri, tot atâtea câte avea în palmares înainte de Revoluție, și trei Cupe ale României, cu una mai mult decât câștigase în anii care au precedat transferul la Fiorentina.
Lãcãtuș va rãmâne întotdeauna în memoria noastrã și pentru nebunia de a transforma atât de spectaculos primul penalty care a deschis drumul Stelei spre superioritatea europeanã din acea perioadã.
Pânã la Lãcãtuș însã, cu Steaua se mai identificaserã și alte nume, cum ar fi, printre mulți, mulți alții: Ilie Savu, Ion Voinescu, Costicã Toma, Vasile Iordache (portari), Alexandru Apolzan, Vasile Zavoda, Emeric Jenei, Lajos Sãtmãreanu, Iosif Vigu (fundași), Tiberiu Bone, ªtefan Onisie, Ion Dumitru, Vasile Aelenei, ªtefan Sameș (mijlocași), Francisc Zavoda, Cornel Cacoveanu, Ion Alecsandrescu, Gheorghe Constantin, Nicolae Tãtaru, Florea Voinea, Gheorghe Tãtaru, Anghel Iordãnescu, sau Marcel Rãducanu (atacanți). ªi aceștia înseamnã enorm pentru Steaua. Unii dintre cei enumerați mai sus reprezintã simboluri deosebit de dragi steliștilor care au mai mult de 35 de ani.
ªi fantasticii jucãtori care erau în componența Stelei '86 reprezintã, de asemenea, simboluri cu o greutate afectivã uriașã pentru întreaga țarã, nu numai pentru noi. Iatã unica echipã de aur din istoria fotbalului românesc: Helmuth Duckadam, ªtefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bãrbulescu, Tudorel Stoica, Ladislau Boloni, Gavrilã Pele Balint, Mihail Majearu, Marius Lãcãtuș, Victor Pițurcã, Vasile Stângaciu, Anton Weissenbacher, Lucian Bãlan, Constantin Pistol, Marin Radu.
Nu în ultimul rând, una dintre cele mai proeminente figuri ale spiritului stelist a fost, și va rãmâne, Ion Alecsandrescu. Cariera de jucãtor în cadrul CCA, demnitatea, atitudinea echilibratã indiferent de moment și, nu în ultimul rând, competența cu care a condus Steaua aproape douã decenii din funcții executive au fãcut ca "Sfinxul" sã reprezinte, pentru mulți, chintesența Stelismului.
Clubul este mai presus de orice simbol din simplul motiv cã acesta poate exista și fãrã una dintre figurile sale importante. Cu alte cuvinte, în cazul în care unul dintre simboluri face un gest prin care desacralizeazã legãtura dintre el și club, acesta din urmã va continua sã dãinuiascã, istoria și tradiția sa vor rãmâne, pe termen lung, neștirbite, în timp ce fostul simbol ar putea avea probleme de imagine.
Din dorința nostrã geneticã de a rãmâne grandioși, am riscat relația cu golgheterul singurei echipe de aur a fotbalului românesc. Chiar dacã pe nucleul dur al echipei lui Victor Pițurcã s-a creat echipa care a atins semifinalele Cupei UEFA în 2006, își imagineazã cineva o primire fastuoasã în Templu a golgheterului Stelei Sevilliene?
Pe Lãcãtuș îl paște aceeași soartã: numeroși fani îi reproșeazã jocul echipei, reprofilãrile mai multor jucãtori și tactica neinspiratã. Aceștia, punând Steaua mai presus de orice figurã legendarã a clubului, doresc "înlocuirea urgentã a Simbolului cu un antrenor". Li se rãspunde aproape instantaneu: cu Becali, nu vom avea decât funcționari, așa încât rãul cel mai mic ar fi ca antrenor sã fie mãcar cineva care respirã un aer roș-albastru.
Dacã pe banca Stelei s-ar afla oricare din numele legendare ale Stelei, ar avea aceeași soartã. Ei înșiși reprezintã superlativele Stelei, așa încât suporterii așteaptã doar Superlative de la ei: atât ca joc, cât și, mai ales, ca rezultate. Sunt condamnați la grandoare sau la coborârea din statutul de legende la cel de antrenor ratat. Groaznic, însã ultima impresie este aproape mereu cea mai puternicã. Doar istoria are timp de nuanțãri. Prezentul, ce judecãtor aspru!
Trist este însã cã emoțiile trãite pe vremea când Victor Pițurcã și Marius Lãcãtuș îmbrãcau tricoul de jucãtor tind sã treacã în plan secund. Fiecare pas spre gloria fenomenalã a Stelei reprezintã acum doar presiunea tradiției pentru oricine, Simbol sau nu, are pretenția cã știe cum sã pãstreze numele Stelei la fel de strãlucitor.
Sentimentalismele sunt potrivite în momente fericite. În perioade de crizã, închipuitã sau nu, Steaua este cea care trebuie sã primeze. Doar cei care ne scot echipa din astfel de momente sunt demni de a candida la statutul de Simbol. Cei care eșueazã riscã totul. Iar dacã cel care a dat greș este un Simbol, acela își va pierde poleiala auritã. Va rãmâne doar o statuie impresionantã, dar nepoleitã.
Aceia care ajung în Panteonul inimilor noastre sunt doar cei care reușesc în tot ce ne propunem noi. Suntem puțin dispuși sã iertãm eșecuri, Simbolurile noastre fiind garanția cã insuccesele reprezintã doar puținele (oare?) excepții de la regulã. Nu știm sã iubim cu jumãtãți de mãsurã. ªi nici nu pare cã dorim...
Lari
))))))