Înainte de a ridica, sceptic, o sprânceanã, acordați-mi o clipã. La rândul meu, înainte de a-l categorisi sceptic, îi acord lui Lovin o clipã. ªi prezumția de nevinovãție, care în fotbal echivaleazã cu prezumția de valoare.
De fapt, ce ne-a enervat și ne enerveazã atât de tare la Lovin?
În primul rând, faptul cã orice-ar face, șansele sunt de 90% ca prima pasã pe care o dã sã fie în spate! E protagonistul perfect al fazei în care, presat de adversari și fãrã curajul de a se întoarce cãtre poarta adversã, va întoarce mingea la Zapata, cu riscul unei pase înapoi de 50 de metri. Am vãzut faza asta de nenumãrate ori. Pe scurt, Lovin este perceput de spectatorul de rând ca o frânã a jocului în vitezã pe care cu toții îl așteaptã la Steaua. Dacã mingea e la Lovin, șansele ca ea sã plece 1) repede, 2) în fațã și 3) cãtre un coechipier sunt infime.
Apoi, probabil ca mai e și fizicul sãu deșirat, care duce la o mișcare total inesteticã pe terenul de fotbal. N-are cum sã nu-ți trezeascã mãcar neîncrederea un astfel de fotbalist. Îl vezi și te gândești: "cum a ajuns, frate, cocostârcul ãsta titular la Steaua?" ªi încã pe postul lui Tudorel Stoica (sau Boloni, cum preferați). Pare o blasfemie.
Luat la bani mãrunți, Lovin nu este un fotbalist care sã sarã în evidențã, dar e un tip destul de inedit. Mai deștept decât media fotbaliștilor români, într-o relație permanent proastã cu publicul din Ghencea, dar având suficientã personalitate, lipsã de emotivitate și (clar) suficient sictir încât sã-și vadã de joc în ciuda huiduielilor și chiar a înjurãturilor, Lovin e exemplul perfect al celui care rezistã în ciuda tuturor previziunilor specialiștilor și dorințelor amatorilor.
De fapt, Steaua s-a atașat de Lovin și Lovin s-a atașat de Steaua ca într-o simbiozã ce inspirã mai mult o maladie decât o stare de grație. Așa inestetic și lent cum e fotbalul practicat de Lovin, el reușește de ani de zile sã "facã legea" la mijlocul Stelei și sã recupereze baloane cu care "pianiștii" își cautã de joacã.
Ce demonstreazã prezența constantã a lui Lovin în primul 11 al Stelei?
Dincolo de lipsa de alternative mai valoroase și de plafonul calitativ pe care Steaua pare a nu-l depãși de câțiva ani de zile, Lovin s-a impus în fața multor contracandidați net mai bine plasați. A jucat alãturi de Paraschiv și și-a fãcut loc în echipã inclusiv dupã sosirea lui Ovidiu Petre. Dupã plecarea lui Sorin, Lovin a rãmas titular chiar dacã pe postul sãu au apãrut Rãdoi, Pleșan, Tiago, Abel Moreno sau Toja. Cum-necum, beneficiind de accidentãrile altora sau de lipsa de încredere în noii veniți, Lovin a rezistat titular la mijloc, insensibil la vuietul tribunei și continuând sã paseze în spate. Jocul sãu urât (dar din ce în ce mai eficient, dacã e sã credem ce spun specialiștii) mai este pigmentat din când în când cu câte un șut sãnãtos (cum, într-o vreme, doar el și perechea lui Ovidiu Petre mai încercau la Steaua), cu celebra prelungire cu capul de la colțul scurt la cornere (schemã consacratã, care însã a pãcãlit destui..) și (rara avis) cu câte o incursiune în tușã. Centrarea din fentã e un bonus de care nimeni nu l-ar bãnui în stare.
Prea multe explicații nu trebuie totuși cãutate. Ca și în cazul lui Nicolițã, Lovin și-a fãcut loc în echipã cu mai toți antrenorii Stelei din ultimii 3 ani. ªi au fost destui. Cu idei variate. Personal însã, nu mã pot dezlipi de gândul cã Steaua și Lovin sunt legați mai degrabã printr-un blestem. Blestem pe care chiar el, bãcãuanul cu personalitate, cu sictir și cu sânge-n instalație, l-a enunțat într-o declarație ce ne uimește și ne urmãrește:
"În fiecare an, la început de sezon, sunt dat ca și transferat de la Steaua. ªi cum-necum, în fiecare an, tot eu sunt titular la mijloc."
Ovidiu
