Catalin Tolontan a exprimat excelent, deși succint, stadiul în care a ajuns Steaua în 2008. Cu toții simțim asta meci de meci, în special când observãm cât de zmei suntem acasã pe lângã mielușeii care suntem în Ligã.
Pe scurt, Steaua este construitã și programatã - financiar, tehnic și mai ales mental! - sã se califice în Liga Campionilor. Este unicul obiectiv al acestei echipe de 5 ani de zile încoace. De aceea, Cupa României a ajuns un moft, o competiție în care nimeni nu vrea sã-și rupã picioarele pentru cei 10.000 de euro oferiți pentru câștigarea trofeului (prin comparație, simpla calificare în Ligã - rodul a douã meciuri - a fost rãsplãtitã cu de 12 ori mai mult!). De aceea, titlul este doar una din variantele alternative pentru accederea în Ligã. În fond, locul 2 pare a fi oricând la fel de onorabil și potențial la fel de valoros (=aducãtor de bani). Mesajul pleacã din vârf și se propagã pânã la ultimul îngrijitor al bazei sportive: Steaua trebuie, cu orice preț, sã ajungã în Ligã. ªi atât.
Pentru cã de fapt aici stã problema. Nimeni nu spune cã nu trebuie sã ne calificãm în Ligã. Dimpotrivã - calificarea într-o astfel de competiție reprezintã o diplomã de excelențã rezervatã unui numãr restrâns de echipe. Iar Steaua are dreptul, dar și obligația de a-și propune sã ajungã în acest club exclusivist. Mai departe însã, Steaua nu dã în niciun fel senzația cã și-ar propune cu adevãrat mai mult decât un eventual loc 3. Dacã urmãriți cu atenție declarațiile de dinaintea meciurilor cu Galatasaray, începând cu cele de la transferurile efectuate, toți jucãtorii își doresc sã joace în Liga Campionilor. ªi atât.
De fapt, Becali e mulțumit cu participarea în Ligã pentru cã-i aduce vreo 10-12 milioane de euro, ceea ce înseamna vreo 10-12 milioane de euro în plus care nu pãrãsesc buzunarele lui. La un buget de 20 milioane de euro, sã obții 12 dintr-o sursã externã nu e puțin lucru. La cele 12, se adaugã altele (sponsori, abonamente, televizãri din Liga I). Cred cã oricine e conștient cã Becali nu cheltuiește mai mult de 4-5 milioane anual cu aceastã echipã. Dacã îi dã și pe ãia. În schimb, Liga îi oferã o expunere mediaticã înzecitã, iar acesta este totuși principalul sãu obiectiv.
Coborând, nici jucãtorii nu-și doresc mai mult de atât. Aici putem sesiza o dublã motivație. Pe de o parte, mulți vãd Steaua doar ca pe o rampã de lansare, iar Liga este cadrul perfect în care ei pot atrage atenția unor cluburi mai mari. Pe de altã parte, mulți dintre ei sunt suficient de blazați sau dezinteresați încât sã nu le pese de performața sportivã, ci doar de cei 100.000 de euro primiți ca bonus. Practic, sezonul european al Stelei se încheie o datã cu calificarea în Liga Campionilor. O datã cu ea, Steaua își atinge obiectivul maxim (trasat de conducere), iar jocurile care urmeazã sunt doar suma unor ambiții personale, nicidecum efortul colectiv al unui grup care-și dorește ca anul acesta sã urce cu o treaptã mai sus decât anul trecut.
E drept, majoritatea jucãtorilor nici n-ar putea susține o performanțã superioarã. Dar asta pentru cã politica Stelei este de a se califica și atât. Din lotul actual, Rãdoi, Goian, Zapata și (poate) Ogãraru sunt sigurele certitudini ale unei prezențe puternice în Ligã. În rest, speranțe(Dayro, Toja, Szekely, Stancu) sau certitudini - dar în sens invers.
De aici, concluzia se desprinde: Steaua nu va reuși mai mult decât își propune decât printr-o fericitã întâmplare. În rest, orice performanțã superioarã trebuie sã vinã ca urmare a fixãrii unui obiectiv superior și asigurãrii unui buget corespunzãtor. Altfel, vom fi an de an o prezențã relativ sigurã și relativ umilã. Cenușãreasa de la balul bogaților. Fãrã happy-end.
Ovidiu
