Steaua a debutat cu stângul în acest campionat, "reușind" sã contabilizeze prima înfrângere dupã tot atâtea meciuri, în urma unui joc mediocru. Din punctul meu de vedere, Steaua n-a jucat slab, dar n-a reușit sã-și depãșeascã adversarul, așa ca înfrângerea este pe undeva meritatã. La baza ei stau câțiva factori:
1) Steaua a suferit enorm la mijloc. ªi mã refer acum îndeosebi la "zona gri" a mijlocului, la zona de recuperare, a lui Ovidiu Petre și Tiago. Aici, unde Steaua ar fi trebuit sã domine, sã recupereze baloane și, prin presiunea pusã pe adversar, sã ținã Vasluiul în jumãtatea proprie, am capotat. Ovidiu Petre a fost mai slab decât de obicei, în vreme ce Tiago, deși în permanentã tendințã de a verticaliza jocul (ceea ce e un mare plus pentru el), a evoluat haotic și dezordonat, mai mult cu elan decât cu luciditate. Prin comparație, Vasluiul a reușit sã domine acest compartiment și sã stopeze tentativele de atac ale roș-albaștrilor încã din fașã, nepermițând ca mingea sã ajungã la Dayro sau Szekely, principalele amenințãri pentru moldoveni.
Evoluția slabã a mijlocașilor defensivi vine și se pliazã pe o situație prexistentã: Steaua nu mai are de la mijloc în sus fotbaliști care sã facã bine faza defensivã. În vreme ce Szekely, Ochiroșii și Dayro sunt extrem de absenți în apãrare, Nicolițã e absent per total. Cu alte cuvinte, Steaua a ajuns sã sufere în apãrare nu din cauza fundașilor, care, cu mici excepții, s-au achitat de sarcini, ci din cauza mijlocașilor care nu și-au fãcut treaba. Astfel, deși condusã, Steaua n-a reușit sã punã presiune pe adversar decât în ultimele 10-15 minute, când a intervenit lipsa de idei și abuzul de mingi înalte.
2) pierderea supremației în fazele fixe. Abia de acum vom începe sã ne dãm seama cât cântãreau ele în jocul Stelei. Nu dețin o statisticã din pãcate, dar cred cã foarte multe din golurile sezonului recent încheiat au fost marcate din faze fixe. Prin comparație, astãzi Steaua nu a reușit sã amenințe poarta Vasluiului decât într-un singur rând, la ocazia lui Szekely. În rest, dacã nu mã înșel, nici un "cap" periculos spre poartã. Lipsa lui Goian a contat și ea, precum probabil cã au contat și execuțiile lipsã ale lui Dicã.
3) elementul surprizã. Steaua a pierdut pe mâna celei mai sigure piese din angrenajul sãu. Zapata a greșit o minge uluitor de ușoarã (nici acum nu-mi dau seama cum) și a contribuit hotãrâtor la pierderea celor 3 puncte.
Au fost desigur și alți factori care au "întregit" aceastã evoluție: prestația extrem de slabã a lui Arthuro, cea destul de ștearsã a lui Dayro (de la care și așteptãrile au crescut exponențial) precum și figura extrem de discretã fãcutã de Bogdan Stancu în cele 30 de minute în care a evoluat, el nereușind sã impulsioneze cu nimic atacul Stelei.
Cu toate acestea, cred sincer cã nu trebuie sã dramatizãm acest rezultat. Personal, am vãzut și "pete de luminã" în jocul bãieților noștri din aceastã searã. În primul rând, se observã destul de clar tendința de a juca la firul ierbii, în vitezã și prin combinații. Szekely în primul rând, dar și Ochiroșii reușesc sã-și scoatã adversarii din joc atât prin dribling, cât și prin vitezã. Ambii au reușit, în combinații cu Dayro, faze pe care nu le veți gãsi în jocul Stelei din era post-Protasov. Mã refer în primul rând la faza din finalul primei reprize când Szekely, în urma unui un-doi cu Dayro, a scãpat pe banda dreaptã, dar a centrat slab, precum și la o fazã în care Ochiroșii a driblat scurt, a fãcut o cursã pe stânga, i-a pasat lui Dayro, un nou dribling scurt urmat de un șut al acestuia pe colțul scurt, puțin pe lângã poartã. Sunt douã faze care, cred eu, ilustreazã ceea ce Lãcãtuș încearcã sã readucã în jocul Stelei, ținând cont cã deține în acest moment fotbaliști tehnici și cu o bunã vitezã de joc care pot intra în astfel de combinații.
Desigur, toate aceste automatisme se creeazã în timp: mijlocașii Stelei joacã în aceastã formulã de foarte puținã vreme. Din pãcate, Marius Lãcãtuș nu are nici el prea mult timp la îndemânã. Echipa, deși mai inventivã, este în același timp mai șubredã, iar rolul sãu este sã gãseascã soluția sã întãreascã faza defensivã. Doar cu "spatele asigurat" Steaua va descoperi luciditatea și fantezia atât de necesare în atac, mai ales acum, când pare sã aibã cu cine.
Nu în ultimul rând, nu putem trece cu vederea nici prestația extrem de consistentã a vasluienilor, care, deși discreți în atac, au reușit sã domine mijlocul și sã-și facã viața destul de ușoarã. Beneficiind de gafa lui Zapata, au stat la cutie și, uzând și de mijloacele specifice ale unei echipe mici, au lãsat timpul sã curgã în favoarea lor.
Sâmbãtã, contra echipei lui Rãzvan Lucescu și în fața propriilor suporteri, Steaua are șansa sã șteargã aceastã primã impresie neconvingãtoare și sã mai câștige ceva timp în cãutarea omogenitãții pierdute.
Ovidiu
