Încã o datã trebuie sã dau dreptate "diagnosticianului" Eugen Barbu(necruțãtor observator în epocã; de aceea are și o posteritate contestatã de toți pițifelnicii), care se întreba în privința poetului Adrian Pãunescu, cu un soi de disperare perpetuã: "Cine ne scapã de aceastã balegã ?" Într-o cronicã sinistrã, "Rapid recursul libertãții noastre" (Fanatik-21.07.2008)-probabil esența speech-ului de la prezentarea Rapidului din 19.07.2008, comentatorul, care și-a trãit duplicitar existența între douã cãsnicii, douã echipe favorite din același campionat, douã partide, adultere diverse, mergând, fricos(deși el încearcã a se da brav), mereu la douã capete, scrie niște tâmpenii, care-i depãșesc cu mult greutatea în viu.
Cel care a acceptat în fața reporterului salvator Mihai Tatulici ștampila de porc(prevãzãtor, a inclus în cãrãmida-i rimãtor-râmãtoare și o "Baladã a porcului"), din dorința de a fi reabilitat în fața mulțimii, care în decembrie 1989 l-a scuipat la greu pe toboșarul vremurilor vechi, fabricã o legendã de îngeri vișinii din niște lumpeni proletari, impotenți fotbalistic pânã în 1944(nu, tu, un titlu, nu trofee) și minori dupã(doar un singur titlu, pânã ce i-a preluat cu antrenor și personal regia dinamovistã).
Cum sã faci o elitã, sã ai pretenții de Chelsea, dintr-un cartier Giulești, care își ia numele de la o locuțiune prea rrrapid rrromã "a da cu giula" ? Nu e exclus ca prin infuzie de capital arab(Copos doar a "supt" fonduri de la clubul fermecãtor) cei de sub Podul Grant sã conteze cândva în Europa, deocamdatã încadrându-se la prezențe pitorești(pãrãsirea terenului la Brașov, stingerea nocturnei cu PSG, cazul "Bricheta", plase peste fiare dezlãnțuite, inaugurate ofensator pe Ghencea, și statuate legal în Giulești, ploaia de scuipați asupra bãncii oaspeților, solidarizarea staff-ului tehnic cu tribuna în a clama "M...adversar", dar prioritar Steaua-numãrul mare de vocale le faciliteazã emisiile primitive-, jucarea cãrții popularitãții oamenilor simpli, dar patronați de un club al aristocraților).
Ce plânge liric Adrian Pãunescu(senator prin efracție-ca trubadur exagerat al ceaușismului cum sã reprezinți noua democrație ?), abuzând de familia de rime cunoscute, derivând, morbid, de la partid(rapid, lucid, gata a fi adãugate zid, blid, vid) ? "Cândva îndrãgostit de libertate,/ Ne regãseam fierbinte și lucid/ În gândul subversiv cã se mai poate/ ªi-n dragostea de foc pentru Rapid". Ce are libertatea-chiar subversivã- cu detașamentul cel mai gregar al clasei muncitoare, cheferiștii manipulați, care l-au cocoțat pe sanguinarul Dej dictator ? Cât despre dragostea de foc, nu cred cã a depãșit stadiul de "arzã-v-ar focul", strigat dinspre canale și Aiuduri. Delirul continuã: "Opus perversiunii militare/ ªi-ntregii atmosfere dușmãnești/ Întâiul spațiu liber de teroare/ Era aici în iarba din Giulești".
Pãunescule, în varianta cartierului tãu favorit, hai sã ne trãiești ! Oare nu-și amintește bardul de acea teroare jegoasã, când rapidiștii i-au obligat pe cei din galeriile adverse, care însoțeau naționala într-o deplasare, sã ținã sticlele de bere la frapat în ger cumplit, în afara geamului de la vagoane ? "Iubeam Rapidul ca pe-o-mpotrivire/ La abuzuri fãrã de obraz/ Ce nu lãsau civilii sã respire/ și umbra lor mai pâlpâie și azi". Ce abuzuri ți-au fãcut, abuzivule Pãunescu, militarii, sacrificați la muncile agricole, Transfãgãrãșan, canal, inundații, într-o muncã de "robi pe Uranus", glorificatã de versurile tale, veritabile probe de favorizare a infractorului ? Dupã ce-ai grohãit "Eu cânt conducãtorul", ai mãcar demnitatea de a nu te coborî la nivel de ªumudicã.
Ce "Rapid al învierii" visezi ? Nu mai trãi în ficțiune, poetule flecar, cã pânã și Copos s-a deșteptat și nu mai comite imprudența sã te cadoriseascã cu o mașinã de teren în contul minciunii, vocalizatã socacian, "Suntem peste tot acasã". Întâi lãmuriți-vã, naibii, cine sunteți...
Constantin Ardeleanu
