Vine o zi, o ora, un minut, o secunda, cand totul pare pierdut. Asa s-a intamplat si cu mine duminica, la fiecare reusita a lor. Dupa golul lui Ghionea am strans din pumn, m-am uitat la icoana si am spus, in gand, Ajuta-ne Doamne. Simteam din jocul nostru de pana atunci ca nu putem reveni. De fapt, se vedea cu ochiul liber neputiinta noastra. Poate suna copilareste faptul ca, la 33 de ani, nu am pus geana pe geana. M-am rasucit pe toate partile, la fel ca si la meciul cu Poli, cand eram in spital.
Astazi, cred ca sunt mai lucid, dar la fel de suparat. Am realizat ca acel "forcing" de final al baietilor a fost posibil din cauza tacticii cainilor. Ei ne-au lasat sa ne apropiem, sperand sa ne infiga cutitul pe contraatac.
Duminica, si nu numai, Steaua nu a aratat ca o echipa mare. Sunt de acord cu antevorbitorii mei, ca suspendarea lui Goe a fost cu tema. la fel si cu refuzul de anulare a cartonasului rosu lui Golanski. Ca Tudor nu l-a eliminat pe Bratu, desi merita. Daca Bratu era eliminat, poate nu ar mai fie xistat faza goluli doi, dar oare noi ne apropiam mai mult de poarta lor? Ma indoiesc amarnic.
Am jucat execrabil si trebuie sa o recunoastem. Ne-am pierdut luciditatea si am abuzat de baloane inalte, atuncate de la 20-30 de metri de poarta lui Zapata. Am sarit peste constructie, iar acest lucru a anulat avantajul de a avea jucatori rapizi sau tehnici. Jocul la bubuiala a dezavantajat-o pe Steaua de cand am inceput sa inteleg eu fotbalul.
De vreo trei ani parca suntem blestemati. Acum trei ani aveam antrenor, aveam echipa, dar nu aveam portar.
Anul trecut, am avut portar, am avut antrenor, dar nu am avut echipa.
Anul asta avem portar, avem echipa, dar, cu durere in suflet o spun, nu avem antrenor.
Este parerea mea. De la inceputul returului (nu ma mai leg de meciurile din 2007) am avut de jucat vreo 5 meciuri cu adevarat: cu CFR, la rapid, la galati, cu Timisoara si la Dinamo.
Pe cel cu CFR si cu Rapid le-am castigat, asa cum stie toata lumea, la galati a iesit. In ultimele doua meciuri importante ale sezonului am capotat lamentabil.
Toata lumea se intreaba de ce nu mai merge Banel. Oameni buni, Banel e acelasi jucator care era si acum un, an, doi, trei. Cand ai concurenti pe Bostina, Cristocea, Surdu sau Croitoru e normal sa iei fata. Cand insa la echipa ti-au venit Mendoza, Dayro e clar ca nu poti tine pasul si iesi pe locul 3.
Sigur, in meciul cu Dinamo, Lacatus era fortat sa joace cu el. Nu avea solutii. Iar cand nu a avut solutii s-a vazut: la meciul cu Poli s-a luat gol de pe partea lui, iar la meciul cu Dinamo s-a plasat in spatele stoperilor, lucru nepermis in fotbalul modern, si l-a scos pe Danciu din ofsaid.
Cat despre Lacatus... Nu inteleg schimbarea lui Ovidiu Petre. Daca Petre nu era accidentat, schimbarea este o gafa monumentala, in conditiile in care Lovin a dat cel putin 10 pase gresite, dintre care jumate la adversar.
Lacatus este o glorie, un simbol, dar nu e un antrenor. Nu credeam ca o sa ajung sa il regret atat de mult pe Oli.
Miercuri, singurul lucru pe care il avem de facut este sa mergem si sa umbplem stadionul. Sa ii incurajam pe baieti si sa demonstram tuturor ce inseamna Steaua.
Cat despre Jiji, palma vine tocmai de la Bunica... (sigur, Steaua a mai pierdut si alte puncte uriase).