E foarte interesant cum noi ca suporteri ai Stelei, dar mai intai de toate ca romani, intelegem sa ne manifestam dezamagirea sau nemultumirea. E bine de mentionat ca noi ca romani, nu avem in gena reactitudinea. Noi avem lamentitudinea in sange. Cazul de fata: Poli Iasi - Steaua. Sa analizam putin contextul. Steaua: echipa pe care ne place sa o consideram "mare" - neindoios ca e si adevarat - situata pe locul 3 in clasament. Pe banca echipei un staff numeros, condus de Legenda Stelei, Marius Lacatus. Lot: au fost adusi jucatori de echipa nationala( Columbia, Peru) ca plombe la un lot care si-asa ii cuprindea pe Zapata, Golanski, Emeghara, Goian, Ghionea, Dica, Radoi, Plesan, Ov. Petre. Toti sunt jucatori de nationala. Sa vedem ce-i cu Poli Iasi: echipa considerata de toata lumea, drept echipa "mica", situatie demonstrata de locul din clasament.Pe banca se afla un antrenor capabil, scolit in Italia, dar care este contestat de "investitorii" echipei. Lot de jucatori: au fost adusi jucatori anonimi, pe sume modice, la o echipa fara jucatori de valoare, cei mai acatarii fiind Onut, Balba, Branet si Palimaru. Pe scurt, diferenta uriasa intre cele doua echipe.
Steaua avea toate conditiile sa invinga. Toate! Steaua a venit cu reputatia unei echipe infometate de victorie pentru a prinde liderul, cu jucatori de clasa adusi sa umple golurile din atac. Poli Iasi, echipa mica fiind, a jucat defensiv, folosind unicul sau aliat posibil pentru o astfel de lupta: terenul. Astea sunt faptele: de-aici incep lamentarile. Saracul Banel, cum i-a sarit mingea! Ce teren groaznic, nu poti juca fotbal! Aoleu, ce-a mai tolerat arbitrul tragerile de timp ale gazdelor, vai, vai, vai! Asta e reactia unor suporteri de echipa MARE? Ne plangem ca echipa mica si-a folosit toate armele - specifice unei echipe mici - sa ne bata? Sau poate ca trebuia sa ne atace Iasiul din primul minut, sa-i prindem noi si sa le dam 7! Asta trebuia sa faca nu?
In loc sa ne lamentam si sa gasim zeci de scuze si explicatii, pentru lucruri NORMALE( trageri de timp, greseli omenesti de arbitraj, teren slab, etc), preferam sa ne ascundem de realitatea dureroasa care ne arata ca avem un antrenor de paie,care a fost pus ca sa tacem din gura, in niciun caz pe meritul rezultatelor, avem un camatar care isi spune patron, care a tinut cu dintii de pretul lui Dica sau al lui Goian, care NU SUNT CU GANDUL LA Steaua ci la transferuri ratate. Pentru ei primul meci din 2008, va fi cel cu Franta de la Euro.
Da, am scris ca avem un antrenor de paie! O sa ziceti: baaaa, nu te lua de simbolul Stelei! Ce vina are el ca rateaza aia singur cu portarul? In primul rand ca Laca o sa ramana simbolul Stelei chiar daca ne duce in B si in al doilea rand, sa mi se raspunda la intrebarea: cum e posibil sa-l bagi titular pe Ghionea, care n-a mai jucat de 1 an! si sa-l tii in afara lotului pe Rada care a tinut apararea in spate in tur?!!! Sa-mi raspunda si mie cineva la intrebarea: de ce l-a bagat pe Nesu, intr-un moment in care trebuia sa fortam rezultatul?!! Cum este posibil ca in a doua repriza, atacurile Stelei sa fie coordonate de Ovidiu Petre? Cum este posibil sa joci cu atatea mingi direct pe varfuri, cand ai atatia jucatori tehnici in lot? Cum este posibil ca Banel Nicolita - asa cum excelent il descria colegul Piece, "un alergator ciocolatiu pierdut printre fotbalisti" - sa fie titular incontestabil? O spun cu cea mai mare responsabilitate, Surdu este mult peste Banel! Si lasati-ma cu scuza ca "pune suflet"! Dupa autogol, alerga spre centrul terenului, fara nicio urma de regret sau de deznadejde! Sau el e suparat doar la autogolurile din Europa? Cum este posibil sa nu-l fortezi din primul minut pe Dayro Moreno, cand ai nevoie de jucatori de viteza in fata unei echipe care stii ca se va apara aglomerat in fata careului?
Durerea este cu atat mai mare, cu cat de data aceasta, avem echipa. Avem jucatori cu potential, avem jucatori care au confirmat, avem jucatori care pot face diferenta. Din pacate, avem conducerea pe care o meritam. Stam cu mainile in san, suntem toti curajosi pe net, dar cand e vorba sa REACTIONAM, gasim scuze si explicatii.
Mihai Somanescu
