Constatăm o mutație în ceea ce privește așa-zisul suporter de fotbal. Interesat doar de rezultat, acesta optează pentru a pune în practică comportamente situate la extreme dintre care unul este expresiv: abandonul favoriților. Tendința nu poate fi generalizată dar scena este recurentă în fotbalul autohton, în top plasându-se simpatizanții echipei FCSB.
S-a vrut „ca la teatru”, teatru este. Adică publicul vine, se ocupă scaunele de către indivizi, se sparg semințele, se flutură fularele ca să vadă și adversarii cât de frumos e pe la noi, se bea suc, camerele video caută femeile frumoase ascunse sub fard, iar dacă publicului îi place piesa, rămâne, iar dacă nu, o taie acasă. Orice alt comportament nu este posibil pentru că legătura creată între omul din tribună și jucător este superficială, cadrul în care s-a dezvoltat este limitativ bazat exclusiv texte și imagini postate pe Internet, iar atașamentul dincolo de impactul rezultatului imediat nu este posibil.
Există o legătură fundamentală ce se leagă între o grupare sportivă și suporterii acesteia. În acea zonă se plasează spiritul acelei grupări, iar în cazul fotbalului este principalul factor care ține echipa în viață, conectată la sistemul competițional și la performanțe. Drama echipelor bogate și frumusețea fotbalului se plasează în această zonă. Poți să aduci cei mai valoroși jucători din lume, să obții ceva victorii, dar totul este limitat în timp pentru că bazele sunt în altă parte. Este vorba de oameni, de dragoste, pasiune, patimă, din toate câte un strop. Fotbalul a fot creat pentru suporteri, din rândurile lor își trage seva și va înceta să mai existe atunci când aceia pentru care a fost inventat nu vor fi mai integrați în fenomen.
Practic vorbim de acel ceva care-l ține pe suporter în tribună pe ploaie sau când adversarii conduc pe tabela de marcaj. Este elementul care-i dă dreptul suporterului să taxeze derapajele știind că admonestările sale vor fi înțelese tocmai ca pe un act sinonim cu „îi pasă”, ca pe o ceartă în familia în care apa și sângele nu se amestecă.
Drama FCSB-ului, în fond motivul ce a stat la baza ruperii echipei Steaua în două, CSA și FCSB, nu a avut doar un fundament juridic ci a constat în faptul că această legătură dintre sportivi și suporteri a fost anulată în timp.
Există o formă de prostie contagioasă și care se răspândește cu ușurință mai ales în fotbal, având ca efect direct suprimarea inteligenței emoționale. Pe scurt, comportamente și decizii adoptate pe fondul existenței unei personalități narcisiste neexistând capacitatea intelectuală a estimării consecințelor. Din dorința de a avea Steaua cu totul, George Becali, un primitiv, așa cum bine l-a caracterizat istoricul Neagu Djuvara, și-a început lucrarea tocmai anulând acea relație care exista pe stadionul Steaua între oameni. Făcând o figură de stil s-a comportat ca acel colecționar care s-a apucat să-și slefuiască monede vechi de 2000 de ani, anulându-le valoarea.
Interpunerea personalității sale a avut efecte nocive, ruptura creată lăsând un gol imens ce a fost umplut de apariția suporterului modern. În paranteză fie spus inclusiv metamorfozele din cele două peluze steliste îți trag seva tot de aici. Pe de o parte s-a născut peluza de protest SUD și pe de altă parte a existat și strategia NORD, mai nuanțată, de a se adapta la situație pentru a nu i se face rău echipei. Ambele și-au avut limitele lor, pentru că în conjunctura creată nu aveau cum să reușească.
Revenind la cauze, pe măsură ce echipa a devenit doar a lui Becali, suporterul nu s-a mai simțit valorizat, fiind exclus din ecuație. În treacăt fie spus, un om educat ar fi realizat faptul că existau soluții inteligente pentru a acționa astfel încât, din postura de manager sau de finanțator, să fii respectat tocmai dăruindu-i publicului ceea ce i s-ar fi cuvenit, un rol. Pentru că este importantă și percepția în timp, moștenirea lăsată, dar pentru asta trebuie să fii cu adevărat inteligent și să ai un simț al istoriei. Și uite așa s-a creat această hidoșenie FCSB.
Suporterii cu tâmple cărunte își aduc aminte că în urmă cu 20 de ani, în momentul în care pe Ghencea începea lumea să-l hulească pe un jucător după ce „nu mai juca nimic de 3 etape”, pe întreaga echipă sau pe antrenorul acesteia, lucrurile erau groase. Practic era semnalul că publicului i-a cam ajuns. Uneori ieșeau în față președinții echipei și-și cerea scuze suporterilor, alteori veneau explicații pentru eșecuri dar și angajamente pentru a se redresa situația. Așa s-au născut „Steaua nu face două meciuri proaste la rând”. Exista un nivel de toleranță peste care nu se putea trece la nivelul tribunei și toată lumea știa că, odată declanșată furia, se va întâmpla ceva. Fie echipa își revenea, fie pleca antrenorul ori jucătorul taxat era pus pe linie moartă, situația era de așa natură încât era evident faptul că, deși lipsit de putere decizională, publicul era cel care conta. Iar în clipa în care publicului i se dă satisfacție, la nivelul massei se conștientizează faptul că se ține cont de ea, de prezența ei, massa devine importantă. Într-un astfel de context nu exista loc de lehamite, iar conducătorii echipei erau cei inteligenți tocmai pentru că nu încălcau regula de aur a fotbalului și anume să alimentezi relația de atașament dintre suporter și jucător, să o lași să se consume, pentru că după eșecuri veneau și victoriile, iar relația era tot acolo.
Tragedia FCSB-ului este că, odată anulată această relație, și-a făcut loc în tribune noul suporter, vorbim aici în principal de adolescenți sau de hoardele de simpatizanți GB. Neînțelegând că face parte dintr-un scenariu falimentar pentru sport pe termen lung, acest suporter a învățat o lecție greșită. Nivelul său de implicare este redus, nu știe că a existat cândva și un alt profil se susținător, nu conștientizează faptul că rolul său ar putea fi dincolo de simpla prezență în tribune și de aceea nici nu știe când să-și susțină favoriții și nici când să-i sancțineze. Bucuros că are acces în stadion, râde ca un tâmpit înainte de debutul meciului atunci când îți flutură fularul, își urlă dragostea pentru „echipă și pentru culori” la 1-0 împotriva unui adversar mediocru din campionatul intern și pleacă acasă în minutul 75 atunci când disconfortul crește accentuat. Este o formă oligofrenie la meciurile FCSB-ului de te crucești, ți se face rușine că această mutație de club ar fi avut vreodată legătură cu echipa Steaua București. În fond aceasta este moștenirea lui George Becali, somnul rațiunii și semnalul renașterii spiritului Stelei sub haina CSA.
Il Soldatino
Sursa: http://Asavoaeicatalin.wordpress.com
Am citit doar primul paragraf si mi s-a facut greata .
Deci pentru distinsul asavoaiei si nu numai …..
1. Pe vremea cand STEAUA era super echipa , anii 85-90, la mai toate meciurile erau pe stadionul ghencea mii de militari in termen adusi sa umple locurile . Pe atunci peluzarii de azi si nu numai , nu erau sau in cel mai fericit caz erau ….pe teava …. Atunci stadionul nu se umplea 100% cu platitori de bilet …. deci ce sa intelegem ca erau tot suporteri de rezultat ?
2. Dupa anii 90 , cand STEAUA era tot a armatei/cesea soldatii au disparut din peisaj si au aparut locuri goale ….. Iar erau suporteri de rezultat … Dar atunci erau si maretele galerii …. Problema cu lipa spectatorilor nu era numai la STEAUA .
3. A aparut momentul ,,becalizarii echipei” si situatia nu s-a schimbat …. Meciuri cu tribune arhipline, meciuri cu tribune goale dupa caz, situatie, anotimp, chef, interese etc….
4. Ajungem si la momentul ,,talpanismului” unde dupa procesele privind emblema si alte cateva tertipuri cu denumire etc…. peluzarii cei voinici NORD si SUD au parasit echipa , s-au dus pe drumul talpanului si FCSB parea ca va ajunge o echipa fantoma, fara galerie , si doar cu 1000-2000 de suporteri la meciuri pe un stadion NATIONAL ARENA oarecum modern dar administrat de incapabili . A fost o perioada de cateva luni spre un an aproape, dupa care suporterii au inceput sa revina pe stadion , dupa o perioada a aparut si o galerie noua Peluza Ros Albastra ….. si au aparut si audiente de 15000 – 20000 culminand cu meciurile cu CITY si SPORTING cu 45000 sau 50000 spectatori .
Acum au inceput vaicarerile unora si altora :
– ca nu e atmosfera , nu canta tot stadionul.
– ca mananca seminte sau popcorn sau se fac selfi-uri .
– ca xxxx retardati au prostit retardul de cioban/reghe/meme si a aparut coregrafia altor dezaxati , prieteni cu telecomenzile , smecheriile si mari consumatori ai produselor de la Rin hotel.
– ca de ce au plecat la 1 – 3 10k spectatori la meciul cu Sporting
Ce nu inteleg eu , este, de ce acesti corifei ai ,, atmosferelor” ai ,,cantecelor” nu merg la VOCEA ROMANIE la FLOAREA DIN GRADINA la DANSEZ PENTRU TINE .
Voi chiar nu intelegeti ca nu toti trebuie sa fim la fel ? Foarte bine, esti ULTRAS , zbiara, urla, da cu petarde su fumigene, crizeaza si fii idiot dar nu ma obliga si pe mine sa am apucaturile tale .
Nu stiu daca asavoaiei asta si nu numai el, a fost la un meci pe Bernabeu, sau San SIro, sau Delle Alpi , sau Allianz, sau Dortmund ….. Te asigur mai asavoaie si pe tine si pe ceilalti urlatori si ofuscati ca pe toate stadioanele astea , galeriile canta, tribunele aplauda, se fac selfiuri, se consuma popcorn, oamenii sunt destinsi si vin la spectacol . Problema este ca acolo ai ce vedea, ai ce sustine si nicaieri nu am vazut milogii cum se plang ca aia nu scandeaza sau ca nu se sta in picioare sau ca nu se fac coregrafii etc ….
Doar voi vesnic nemultumiti, al caror orizont nu depaseste TSKA sau LEGIA sau PARTIZAN sau mai cine stie ce club de 2 bani din estul Europei .
Imi e scarba de astfel de oameni , niste scursuri ale societatii actuale.
Din păcate, Il Soldatino e de nerecunosc la logică. Autorul se contrazice singur tocmai in esența demonstrației sale cu „veriga lipsă”.
Il Soldatino ne spune în esență:
1) Până la Becali, suporterul înjura, tăia și spânzura, când echipa nu avea rezultate și juca slab și asta a creat spriritul Stelei: „Așa s-au născut „Steaua nu face două meciuri proaste la rând”, ne luminează autorul.
2) Apoi a venit cancerul Becali și suporterul nu a mai putut relaționa prin huiduieli și înjurături cu jucătorul. Astfel s-a ales praful de spiritul Stelei sub talpa ciobanului.
3) Pe somnul rațiunii la cioban, a venit CSA să renască spiritul Stelei de sub haina sa!
Bun! Dar cu cine, monșer? Cu Talpan? Pentru că susținătorii infocați ai proiectului CSA spun că nu sunt suporteri de rezultat, nu-i interesează rezultatele, Champions league etc., îi fac tărani, cocălari și sămânțari pe cei care fluieră și înjură jucătorii atunci când nu joacă bine.
Adică, sunt repudiați exact ăia pe care tu, Il Soldatino, îi consideri formatorii spiritului Steaua acum 20 de ani! :))))
Mai mult, susținătorii infocați ai proiectului CSA n-au nici un stres de orgoliu că fosta regină a Europei bate imașurile la amatori în Liga a 4-a cu acel „spirit al Stelei”. După ei, că rezultatul nu contează, CSA Steaua poate sta secole la amatori, că doar iubirea contează, nu și rezultatele. Evident, e o crasă ipocrizie! Exact pe dosul argumentației autorului.
Deci nu de verigă lipsă e vorba, monșer, ci de doagă. 🙂
Am mai citit 1 paragraf .
Si inca ceva ma asavoaie …
Faci o comparatie idioata cu perioada de acum 20 de ani cand daca un player nu juca , era dat afara sau tras pe linie moarta la indemnurile cunoscatorului public.
Atunci echipa avea alti conducatori, care prin astfel de manifestari cu pus botul la ce „zice” publicul, au vandut jucatorii valorosi, banii i-au evaporat si clubul a ajuns pe mana becaliotului infect. Tin sa iti aduc aminte uitucule asavoaie ca la dinamo, rapid, otelul, gloria bistrita patronii/conducatorii lor au facut puscarie pentru ca au ascuns transferurile, au bagat banii in alte conturi si firme …. iar cluburile lor s-au desfiintat dupa insolventa (mai putin javrele, deocamdata …)… La Steaua administrata de maretii conducatori ai cesea-ului nu a ajuns justitia ….
Ciobanul oligofren a facut puscarie pentru inselarea armatei la schimbul ala de terenuri, pentru sechestrare de borfasi infractori si pentru valiza cu premierea … Nu a facut puscarie pentru evaziune la club ….
In ziua de azi, mai asavoaie:
– exista contracte bine definite intre jucatori si club cu clauze si intelegeri .
– exista interes economic al societatii comerciale care administreaza clubul/echipa.
– exista interesul publicului care vine sau nu vine la stadion , in functie de ce ii ofera echipa respectiva : spectacol (daca are jucatori valorosi), rezultate (care pot fi bune sau de genul celor cu CITY/SPORTING), conditii civilizate (inclusiv protectie fata de asa numitii ULTRASI ) si de ce nu pretul cerut pe bilet (unde la meciurile cu CITY/SPORTING au fost mai mari decat la cele CHIAJNA /VOLUNTARI).
Si inca ceva, biletele cele mai scumpe sunt la tribune si deci cei numiti „cetateni” contribuie dpdv financiar, minim, triplu fata de asa numitii adevarati suporteri ULTRAS .
Si sa va mai iasa din minte asa numita „publicul este al 12-lea jucator” , atat jucatorii cat si comentatorii idioti de la TV tot pun placa asta idioata si din pacate creierele de gaina o cred. FOARTE RAR publicul a putut duce o echipa spre victorie atunci cand valoarea si daruirea jucatorilor nu poate face lucrul asta in fata unui adversar superior ca valoare, individual, tehnic, tactic si lasam la o parte factorul financiar .
La PLZEN ce mare galerie a avut STEAUA de a castigat ? Cate mii de ultrasi au fost acolo si au cantat … Cati ma asavoaie ?
@xray…. ar fi cazul sa nu mai publicam toate elucurbatiile filozofice ale unora care nu au habar de realitate, fotbalul este mult mai mult decat aia 3000-4000 de asa zisi SUPORTERI ADEVARATI …
@adrian0808
Adrian, dacă închizi TV-ul nu înseamnă că se închide și emisia din studiou. Nu mai auzi tu, dar restul da. 🙂
Tot ce este pe internet este public și accesibil pentru toată lumea, indiferent dacă nu e pus sau nu și pe aici.
Opiniile diverse, nu înjurăturile etc., trebuie cunoscute pentru a învăța din ele sau a le combate cu argumente, așa cum ai făcut foarte bine tu.
Țin să te felicit pentru că sunt printre cele mai bune și consistente comentarii serioase făcute de tine și citite de mine. (exceptând unele epitete pe care ți le-am cezurat, luau și din valoarea ideilor). Bravo!
In cazul astora precum Soldatino care scriu astfel de comicarii sunt doua variante :
1) Fie sunt plictisiti de multa vreme de fotbalul intern si se delecteaza cu Barcelone si alte superputeri, bagatelizand tot ce se face aici in Romania, inclusiv pe cei care nu le impartasesc opinia, dintr-o aroganta care provoaca scarba.
2) Chiar si daca au fost candva oameni intregi, se poate sa o fi luat-o pe aratura. Nu are de ce sa ne mire, caci se intampla.
Adrian cam are dreptate.
Nu exista suporter in lume asta care sa spuna eu tin cu echipa asta si nu ma intereseaza rezultatele.
Sportul este un spectacol sub diferite ramuri. Tu ca si spectator te uiti pentru ca nu poti face ce face de ex:fotbalistul.
Asavoaei asta nu cumva e din Botșani ? Hmm ce coincidență, acelasi oraș cu întâiul dinamovist talpan
Bă ești nebun, cum pot unii să mistifice istoria, ceva de speriat.
Mai țineți minte Craiova- Steaua 2-3 din 1999 cu Jenei antrenor? Am întors rezultatul în ultimele 15 minute după ce prăzarii ne conduseseră tot meciul. Galeria cu el lider maximo Jan a aflat asta în drum spre București că plecaseră supărați la 0-2.
Iar despre spectatori Adrian are 100% dreptate. Audiența nu era mai mare de 5-6 mii de oameni acum 20 de ani la majorittatea meciurilor. Pe peluza II (sud) a stat lacătul pus la zeci de meciuri în anii 90, începutul anilor 2000.
@ siegfried
A fost 1-2, habarnagiule, au intors rezultatul Danciu si Ciocoiu. Si nu mai abera ref Jan si galerie, esti pe langa subiect.
Bravo Adrian.
Respectele mele de stelist batran ( inca nu senil, sper 🙂 ), ai spus clar si concis ce trebuia spus si ce este logic si perfect real.
In rest ce mai poate fi spus, mai nimic…baietii de mai sus au spus cam tot, mai putin, evident, autorul acelei elucubratii a la Cornel Dinu, care normal ca a uitat cum isi injurau echipa dupa cateva meciuri ratate, si nu au fost putine de genul, eu ca peluzar ( de nord ), chiar ma miram cum dracu poti sa iti injuri echipa si antrenorul ca suporter „adevarat” ce te declari ca esti, si atentie, nu vorbesc de perioada de dupa 2003 !!!
Lumea uita si acum pozeaza in preacuratii si adevaratii, sperand ca si restul uita…ei bine, mai sunt si dinastia mai batrani care nu au luat-o cu capu, poate merge cu astia noi care habar nu au cum era pe vremea aia sau ailalta si merg doar dupa un ideal fals creat doar pentru a promova ceva in interesul altcuiva sau pentru altceva.
Un monument de sinceritate ( si de prostie in acelasi timp ) reprezinta si declaratia celui care se semneaza cu „Steaua Libera” ( da, ala idolatrizat precum sf.petru, ca dzeu e talpan ) pe alt site in care spune cat se poate de sincer, enervat probabil de comenturile celor care nu sunt de aceeasi parere cu el, decente dealtfel si sterse ulterior in mare parte, citez : „”Saracul Talpan a luptat atat sa fie promovat si astia l-au pus pe linie moarta””, nu mai tin minte daca e exact asa, dar l-am postat si pe site-ul acesta acum cateva zile, pacat ca nu exista o functie sa imi caut posturile 🙂
Si n-ar strica sa faca un efort de memorie nenea asavoaie si sa-si aduca aminte de cu Juventus de pe Ghencea cand n-au fost mai mult de 3.000 de spectatori. Dar deh, cand esti nemultumit de prezent tinzi sa mistifici trecutul.
@Gosu
Gosulica, era 06.12.1995, zapada cat cuprinde si un ger cumplit…
„De Mos Nicolae, Juve ia bataie!” :))))…ce vremuri….
Când văd în teren jucători ca Amorim și Enache mă ia cu tremurat. Nu sunt ultras dar vin la meciuri (din provincie) ori de câte ori am ocazia și găsesc bilet. De fiecare dată când văd jucători care nu reușesc o pasă tot meciul simt că cineva își bate joc de mine. Nu rezultatul contează, ci jocul și atitudinea. După înfrângeri mă enervez dacă jocul a arătat a divizia B și jur că nu mai calc pe stadion. Dar trece și la meciul următor caut bilete și mă rog să nu joace Enache și Amorim. Bine că de ultimul am scăpat.
siegfried nu mai zi la nimeni. Armata ultra a stat pana la sfarsit. Te rog nu da din casa.
Din ce casa sa dea? Casuta din Povesti?
Nu inteleg de ce a fost publicat acest articol aici. Doar ca sa fie injurat autorul?
3-2, 2-1 whatever, ideea era că zisa galerie a plecat de pe stadion când echipa era condusă și a aflat că scorul a fost întors pe drum înapoi spre capitală.
Da mah,erau deja in pat….n-ai nimerit nimic din ce ai scris.
Din câte țin minte, peluza sud a ales prin 2010 forma de protest numită „abandonul”, exact când Steaua trecea prin ceea mai grea formă sportivă din era becaliotă. Asta după ce în perioada 2008-2009,protestul era de pe stadion:”VPM”, etc. DAR PE STADION!
Aceștia au revenit lângă echipă în anul 2012, când a început cea mai bună formă sportivă a perioadei becaliote. Cu toate că procesul pe marcă începuse.
Suporteri de rezultat?
@7even
Nuuu, e doar o coincidenta nefericita 😀
Cred ca a fost dupa o intalnire cu Piturca, daca nu ma inseala memoria. A fost un meci in deplasare la Brasov la inceputul sezonului. Lucrurile erau inca destul de confuze. Apoi a venit Reghe si cea mai buna perioada de dupa semifinala cu Boro si toata lumea era fericita si se simtea bine, in sincron Nord-Sud, nu-i asa?
E o veriga lipsa, sunt de acord cu titlul articolului. Dar probabil lucurile se vor aseza, asa cum s-a intamplat intotdeauna. Timpul le vindeca pe toate. Sau le distruge.
da, corect. dupa intalnirea cu Piturca, o mare parte din lume si-a dorit sa revina. voi puteti sa gasiti ce motive vreti voi pentru asta… rezultatele, ne-a cumparat Becali, ne-a pacalit Piturca, dar adevarul este ca a fost un compromis pentru Steaua si a fost destul de greu de facut pentru ca au fost si multi care au renuntat din momentul ala si lucrurile nu au stat prea bine pentru peluza o perioada. restul e istorie cunoscuta…
Total de acord. Un comoromis pentru Steaua. Ca multe altele de altfel. Dar suntem oameni toti, sa nu ne credem superiori doar pentru ca am facut anumite alegeri diferite fata de alte grupuri de suporteri la un moment dat.
Am vrut doar sa evidentiez ca fiecare dintre noi a acceptat anumite compromisuri pentru echipa, indiferent de idealurile declarate sau asumate initial sau ulterior.