Un „câine” roș-albastru tricolor

Acuzat de câini că „trădează”, – fiind crescut din 1996-2001 în Ştefan cel Mare, apoi la prima echipă între 2001 şi 2004 -, Marica nu este de aceeaşi părere. Obiectivul său e să ajute România la turneul final, iar Dinamo nu i-a făcut vreo ofertă concretă, oficială.

Mesajul postat de Marica pe pagina sa oficială de Facebook.
„Dragi prieteni, s-a făcut prea multă vâlvă în jurul situaţiei mele într-o perioadă în care eu voiam doar linişte. S-a vorbit mult, şi-au dat mulţi cu părerea, mulţi dintre voi mi-aţi scris, aşa că mă simt dator să fac nişte precizări. Am fost mereu sincer cu voi şi cred că datoria unui barbat este să-şi asume deciziile pe care le ia şi să poată privi pe oricine în ochi. Şi vreau să vă asigur că mi-am dorit mereu orice acţiune a mea, ca sportiv şi ca om, să nu aducă nemulţumire nimănui. Tot timpul am ales în viaţă în aşa fel încât să-mi fie bine!

După plecarea de la Konyaspor mi-am dorit în prima fază să joc în continuare la o echipă din străinătate. Regulamentele nu mi-au permis însă să fiu legitimat decât începând de acum, din luna ianuare 2016, când se deschide perioada de transferari. Am analizat îndelung situaţia, m-am sfătuit cu persoane foarte apropiate mie şi am decis că e mai bine să joc într-un campionat care începe mai târziu pentru a atinge vârful de formă în perioada Campionatului European. Am trăit momente dureroase, e greu să descriu în cuvinte ce simţeam când echipa naţională lupta din greu pentru calificare, iar eu nu puteam să ajut cu nimic, din motive independente de forma mea sportivă sau de starea de sănătate.

Îmi doresc enorm să-mi reprezint ţara la un turneu final, să pot să pun umărul la obţinerea unei performanţe care să dea un suflu nou fotbalului şi sportului românesc într-o perioadă foarte grea. Am discutat despre asta şi cu cei de la Getafe, oameni deosebiţi care m-au contactat încă de când aveam probleme la Konya şi mi-au transmis că mă aşteaptă să mă întorc la ei. Situaţia nu e însă foarte simplă într-un campionat aflat în desfăşurare, care se termină şi foarte devreme pentru a se pregăti echipele naţionale pentru Euro. Eu am făcut pregătirea fizică, dar într-o echipă aflată în ultima parte a competiţiei îţi trebuie timp să te integrezi, să intri în schemele de joc, în mecanismele tactice deja formate. Iar ca atacant e foarte dificil dacă nu ai ritmul coechipierilor tăi, depinzi de pasele lor. În concluzie, am decis să merg la o echipă cu care sa fac pregătirea completă de iarnă şi să fiu aproape de privirile staffului tehnic al naţionalei. Şi, cel mai important, să fiu dorit de toată lumea de la acea echipa. Am ales România pentru România!!

Vreau să lămuresc, pe rând, şi alte aspecte abordate aici. S-a tot vorbit de intersul mai multor cluburi din ţară pentru mine. În tot acest timp, singurii care nu m-au căutat au fost cei de la Dinamo. Nu mă ascund, vă spun sincer, chiar m-a deranjat asta, fiindcă mulţi, foarte mulţi fani mi-au scris aici, iar Dinamo a fost şi va rămâne o parte importantă a vieţii mele. Am tras concluzia că poate au deranjat opiniile mele în anumite momente, poate chiar există o politică fermă la club, o altă viziune, poate oamenii de acolo doresc altceva. În momentul în care am hotărât ce oferta voi alege, l-am vizitat pe Mister Cornel Dinu. Vorbesc cu dânsul despre orice subiect, a fost mereu ca un printe pentru mine. L-am anunţat că revin în România, ca voi merge la Steaua şi l-am intrebat şi pe dânsul dacă i se pare normal să nu prezint interes pentru clubul la care m-am format. La o zi după discuţie, marţi mai exact, am fost sunat de un prieten din club, am discutat amical. Probabil a fost o politeţe. Am citit apoi că Dinamo e acoperită, nu are nevoie de un atacant.

Echipa care m-a dorit cel mai mult a fost Steaua. Mi-au scris suporterii, m-a ofertat antrenorul, conducerea executivă, patronul, prieteni comuni! Am primit sute de telefoane, de când am plecat din Turcia, am fost vizitat de Crăciun, de Revelion, zi de zi! Şi, aşa cum am anunţat aici, am ales echipa care m-a dorit cel mai mult, întotdeauna, în cariera mea, am ales asa. Vă mulţumesc pentru încredere şi vă asigur pe toţi că voi da toată energia mea şi toata priceperea să-mi fac datoria faţă de noul meu club. Vreau să câştigăm toate trofeele puse în joc, vreau să duc echipa în Champions League. Nu este o alegere luată pe criteriu financiar, singura mea dorinţă, din acest punct de vedere, e să-l implic pe patron în susţinerea Fundaţiei Ciprian Marica, fundatie ce sprijină tineri extrem de talentaţi din ţara noastră. E un moment important pentru mine. Mi-e dor de fotbal, mi-e dor de performanţă, vreau doar să am linişte şi sănătate să pot să dau totul pe gazon! La fel vă doresc şi vouă, linişte, bunătate, sănătate şi voie buna! Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă aşteptăm la stadion!”, a scris Marica pe pagina sa de Facebook.

La sugestia lui Dinu, Dinamo l-a contactat pe Marica prin Ionel Dănciulescu, fără ca șeful câinilor Negoiță să vrea să stea de vorbă cu el. Danciu i-ar fi spus, orientativ, de un salariu lunar de 7.000 de euro, plus prime de joc care puteau urca suma până la 10.000 de euro pe lună, un bonus de 20.000 de euro pentru locul 1, 15.000 de euro pentru locul 2 sau 10.000 pentru locul 3 și… punct. Replica dată astăzi de Ionuţ Negoiţă (link) e în tiparul „prostul dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul”: „trădare”, „minciună”, ” sunt patron”, bla, bla, bla și hau, hau, hau… Marele „bișnițmen” nu a aflat că în profesionism nu exista trădare (trădarea cui?), ci interes. Fiecare își alege drumul care îi este lui bun. Dacă ar fi fost sub contract la Dinamo și îi lăsa brusc baltă pentru Steaua, atunci intra în discuție moralitatea la respectarea unui contract. De 12 ani nu a mai călcat oficial în Groapă!

Marica nu este Țucudean sau Tamaș, făcuți dinamoviști peste noapte. Este un produs 100% al alb-roșilor, ca Ilie Dumitrescu și Dan Petrescu ai roș-albaștrilor. Îndiferent de trecutul lor de club originar, Marica și ceilalți membri ai echipei naționale sunt ai tuturor românilor.

Ciprian înconjurat de steliști în „toți pentru unul și unul pentru toți”, echipa națională.

După Adi Mutu (AC Parma-Chelsea, 19 Mill. €), Chivu (AFC Ajax-AS Roma, 18 Mill. €) și Chiricheș (Steaua-Tottenham, 9,50 Mill. €), Ciprian Marica a fost unul dintre cele mai bine plătite (Shakhtar-VfB Stuttgart, 7 Mill. €) produse ale fotbalului românesc prezente la echipe de top din vest, all time.

La echipa națională, Ciprian Marica este al 5-lea marcator all time și al 2-lea în ultimii 15 ani. La 20 septembrie 2015, cei zece jucători cu cele mai multe goluri pentru România sunt:

Trebuie să recunosc că l-am judecat nedrept pentru ce mi s-a părut o tergiversare regizată la semnarea  contractului cu Steaua. Am greșit! Din cauza inactivității din ultimul timp, mai am rețineri că va fi sporul de „un milion de euro net” care va rezolva eficiența campioanei în atac, însă știu cu certitudine că Marica este un băiat educat, un fotbalist profesionist și niciodată nu a vorbit defăimător de Steaua.

Nu mai înșir trecerile de jucători sau antrenori la rivali, în ambele sensuri, ci spun că în era globalizării, fotbalul profesionist are nevoie de profesioniști, nu de „heirupști” cu desuetul „pe ei, pe mama lor!”.  Globalizarea în secolului 21 este o realitate și la nivelul echipelor naționale, unde se naturalizează la foc automat pe valore, nu pe criterii etnice, de rasă, religioase, politice etc. Rămâne apanajul suporterilor de a păstra și promova concurența dintre cluburile lor rivale, în sensul sportiv și al celui de afiliație sentimentală.

Mult succes, Cipriane, sub tricolor și roș-albastru!