Steaua și arta pasiunii la Spermezeu

de | iunie 27, 2015

Florin Hognogiu, un bistriţean de 39 de ani, din comuna Spermezeu, şi-a transformat casa părintească într-un omagiu adus echipei de fotbal Steaua Bucureşti. A vopsit gardul, casa şi elementele de decor din grădină în culorile echipei şi chiar i-a scris numele din sute de dopuri de plastic.

Florin Hognogiu a făcut un adevărat templu dedicat echipei de fotbal Steaua Bucureşti din casa părintească din comuna bistriţeană Spermezeu. Pasiunea pentru celebra echipă bucureşteană de fotbal o are încă din copilărie, reuşind să adune până acum tot felul de obiecte cu însemnele acesteia. Mai mult decât atât, bistriţeanul visează să amenajeze în viitor un muzeu pentru echipa sa preferată.

Casa părintească a lui Florin Hognogiu, veche de jumătate de secol, este punctul de atracţie al comunei. Toţi cei care ajung pentru prima dată aici îi caută casa microbistului stelist. Gardul este vopsit în roşu şi albastru, la fel şi casa, bucătăria de vară şi chiar obiectele decorative din curte.

MATERIALE RECICLATE

Florin spune că a început acest „proiect“ în urmă cu cinci ani şi că a investit puţin peste 1.000 de euro pentru a-şi transforma casa. Asta pentru că foloseşte în mare parte materiale reciclate, pe care alţii le aruncă. Bistriţeanul a folosit mii de dopuri de plastic pentru a scrie numele Stelei şi al Barcelonei, o altă echipă de suflet, pe bucătăria de vară din gospodărie. Tot din dopuri de plastic, Florin a confecţionat zeci de flori care împodobesc gardul şi chiar şi o măsuţă „îmbrăcată“ în dopuri.

Icoane, farfurii vechi din lut, roţi de car vopsite în roşu şi albastru, completează acest haos interesant care atrage privirile tuturor celor care bat strada neasfaltată pe care locuieşte familia Hognogiu.

Florin povesteşte că a început să-şi pună în practică acest proiect după ce l-a visat într-o noapte, iar a doua zi s-a şi apucat de treabă. Îl ajută şi faptul că nu are un job stabil, deoarece el lucrează zilier prin comună, şi are mult timp liber, pe care şi-l dedică acestui proiect, pe care îl numeşte fără modestie „operă de artă“.

Ce visez noaptea pun în practică a doua zi. Tot ce vedeţi aici este rodul imaginaţiei mele. Am început din plictiseală, iar în timp am ajuns să lucrez zi de zi la asta“, ne lămureşte Florin Hognogiu.

Chiar dacă a început să lucreze la acest „templu“ abia de cinci ani, Florin este fanul Stelei încă din anul 1986, pe când era doar un copil. De atunci a început să adune tot ce se poate cu echipa preferată, având fanioane şi tricouri cu Steaua vechi şi de aproape 30 de ani. Colecţia sa a trecut de 60 de obiecte dedicate Stelei.

NU A FOST LA NICIUN MECI LA BUCUREŞTI

Culmea este faptul că, deşi şi-a transformat casa într-un omagiu adus echipei de fotbal Steaua, bărbatul nu a avut niciodată ocazia să-şi vadă echipa favorită jucând la Bucureşti. A urmărit un singur meci, care a avut loc la Bistriţa, atunci când bucureştenii i-au întâlnit pe jucătorii echipei locale Gloria. Asta nu înseamnă că nu trăieşte la maximum fiecare meci, chiar dacă îl urmăreşte la televizor.

Este foarte ambiţios, a făcut lucruri mari cu puţine resurse. Atunci când Steaua pierde vreun meci, omul acesta nici nu mănâncă, atât de afectat este. Este un om care pune suflet pentru Steaua Bucureşti şi pot să zic că trăieşte pentru fotbal“, dezvăluie primarul comunei Spermezeu, Sorin Hognogi, care-l cunoaşte pe microbist încă de când era copil.

Fanul stelist din Spermezeu, Florin Hognogiu, nu este dezamăgit de faptul că echipa sa de suflet şi-a pierdut şi numele, şi sigla, susţinând că-şi va completa colecţia şi cu obiecte cu noile însemne. Fraţii săi, care momentan se află în străinătate la muncă, şi mama îi sprijină damblaua, deşi recunosc că s-a transformat într-o mica obsesie.

Aşa îi place lui să le vopsească pe toate. Se uită la toate meciurile şi nu îndrăznim să-l deranjăm când e meci. Încă de când era copil, era cu roşu şi albastru. Numai haine în culorile astea lua pe el în fiecare zi“, povesteşte Maria Hognogiu, mama bărbatului, cea care a tolerat toate aceste transformări şi este chiar mândră atunci când necunoscuţii le caută casa.

Bistriţeanul nu vrea să se oprească aici şi intenţionează să-şi vândă un teren pentru a-şi putea duce mai departe proiectul. Acesta vrea să dea jos acoperişul de pe casă şi să-l înlocuiască cu ţigle în culorile Stelei.

Visul meu cel mai mare este să ajung pe Naţional Arena şi să urmăresc un meci de-al Stelei. Cel mai mult aş vrea ca echipele mele de suflet, Steaua şi Barcelona, să se mai întâlnească într-un meci, dar nici nu visez să particip la aşa ceva“, completează Florin Hognogiu.

Primăvara aceasta, Steaua Bucureşti a cucerit Cupa Ligii, dar şi Cupa României. Roş-albaştrii au câştigat campionatul României pentru a treia oară consecutiv şi a 26-a oară în istoria lor. Pentru Florin Hognogiu, aceasta a fost cea mai bună veste primită anul acesta.

Mă bucur tare atunci când câştigă Steaua, se vede şi pe faţa mea bucuria, însă, să ştiţi că şi dacă pierde echipa nu mă opresc din acest proiect, vreau să transform casa asta într-un muzeu“, mai spune bistriţeanul, care munceşte preţ de câteva ore zilnic la transformarea casei sale.

Reportaj realizat de Bianca Sara – Corespondent „Adevărul” Bistriţa

Titlul ne aparține.

XRay

6 comentarii la „Steaua și arta pasiunii la Spermezeu

    1. xray Autor articol

      Toți am iubit sau iubim. Unii scriu si versuri iubitelor, dar numai unul a fost Eminescu. Asta nu inseamnă ca iubirea și pasiunea celorlalți e un kitsch, e mai mica decat a lui Eminescu sau nu contează.

      Pasiunea și iubirea este doar pentru tine, arta este pentru toți. Florin Hognogiu și-a exprimat pasiunea pentru el însuși, nu pentru a face un pastel cromatic roș-albastru destinat artei și culturii universale. Mai mult, artizanatul rural este cultura celor care exprimă direct și necultivat ceea ce simt.

      Cimitirul vesel de la Săpânța, predominant în roș-albatru, ce este? Artă sau kitsch? E rtizanat rural, artă populară.

      Ca Florin Hognogiu sunt mii de steliști, care își vopsesc ambientul în roș-albastru acompaniat de sigle, poze etc. Este pentru confortul lui pasional, nu pentru a intra în cultura țării. Dar sa faci asta, trebuie ca iubirea sa fie pasionala, nu dor din vorbe.

      Cu exceptia unor imnuri, ai senzația că versurile cântecelor, susținerile și indemnurilor rimate și pe note de pe stadioane sunt poeme, ode … de calitate literară sau artistică? Nu! Împortant este mesajul lor, ce simti tu atunci cand le spui sau cânti, nu forma lor literar-artistica. Aia e pentru critici si carcotasi. 🙂

      1. gaby

        KITSCH [kitʃ] (cuv. germ.) s. n. (ESTETICĂ) Termen desemnând produsele cu caracter de pseudoartă, care promovează prostul gust (prin materiale stridente și substituiri tehnice) și se caracterizează prin platitudine, imitație superficială a operelor de artă și a elementelor folclorice, falsul patos, lipsa de originalitate și de profunzime, prin pervertirea cerințelor estetice.

        Si Sapanta e plina de kitsch, nicio grija.
        Dar, sigur, totul e pana la urma o chestie subiectiva. Depinde de privitor, asadar.

    1. xray Autor articol

      Relax! Nu-ți ia nimeni pâinea de la gură!

      Bagă-ți liniștit icoanele cu jiji în fesbuc. Du-te cu o icoană și la Spermezeu, să ți-o pună și Florin Hognogiu, în fundul curții sau în gura porții.

  1. cristi-cosor

    🙂 bine,dar cum ramane cu baietii care se pozeaza in baie cu prodopul in culori ros-albastre si lant da’ haur?Sau cu imnul consacrat deja “Steaua e numai una…”?Sau cu gentalmanii de la tribuna 1 cu ceafa lata si buzunarul plin de bomboane agricole?

    Toleranta sa fie dar sa stim pana unde.Atunci putem spune ca si rrromii din boschetii Londrei fac expozitie traditii milenare ale poporului nomad…pai nu?

Lasă un răspuns