Steaua Provinciei

 C’mon, Găman!

Ast(r)a este o victorie de autor. Este victoria lui Valerică, olteanul plasat de Piţurcă nu numai în naţională, ci şi la Astra. […] O minge trimisă sublim de ucigaşul silenţios din apărarea Astrei, de la o distanţă imensă şi cu o mişcare care a imprimat unei mingi plouate o forţă şi un plasament excepţionale.

Steaua a lăsat impresia în acest meci că poate fi solistul ca şi în derbyul cu Dinamo, dar deja echipa aduce a una de balet sau de gimnastică, „lasă impresii”. Fotbalul este un sport cinic, ai nevoie de concreteţe, ai nevoie de concentrare maximă în momente cheie, lucru care de exemplu îi lipseşte lui Popa, cel mai periculos jucător al campioanei în ultimele partide, dar care ratează cele mai mari ocazii şi cu Dinamo, şi cu Astra.

Deşi Steaua pierde şi acest meci şi ajunge la ani lumină de lider (pe stil vechi, că pe stil nou are grijă LPF să strângă clasamentul pentru playoff), lucrurile nu sunt negative de la un capăt la altul pentru campioană.

Stanciu mi se pare că face un pas înainte către lotul naţional, azi a fost cel puţin la fel de bun precum Budescu, un concurent de-al lui pe post, iar Varela are clar clasă pentru o câştigătoare de grupă în Europa League aşa cum este acum Lazio. Mijlocaşii centrali Filip şi Breeveld s-au descurcat onorabil, Toşca este tot mai sigur pe zi ce trece.

A fost meciul care ne-a demonstrat că Mirel Rădoi a fost, de fapt, instalat de la început chiar ca director sportiv. Adică, în sistemul românesc de valori în fotbal, cel ce duce foaia cu schimbări la arbitrul de rezervă şi care vorbeşte cu pompierii înainte de partidă (la cum e starea de spirit acum prin România, cred că nici Mirel nu mai poate sări peste discuţiile cu pompierii). Rădoi a preluat foaia cu echipa alcătuită de cel mai longeviv antrenor din Liga 1, Gigi Becali, cu introducerea lui Carp în locul Guilherme, şi a dus-o cuminte la arbitri. […]

Şumudică, personajul care tot rulează glumiţele cu FCSB, alerga de fapt ca un apucat la golul lui Găman, de parcă bătuse în finala Champions League o combinată Barca-Real. În realitate, ştie şi el că a învins-o pe Steaua, aşa cum ştie şi Rednic, un alt prea-fericit că a răpus-o pe „FCSB”.

• N.R. Țopăiala în extaz a Cimpanzeului roz

În jurul lui Şumudică şi a băieţilor lui, peste 10.000 de vânduţi acesteie manii ciudate, Steaua Provinciei. FC Argeş n-a avut în peste 10 ani peste 10.000 de fani pe stadionul său. A murit uitată în oraşul Gâscanului. […]

În ritmul ăsta, oraşul nu se va mai numi Piteşti, ci Ghenceşti, iar arena nu se va mai numi „Nicolae Dobrin”, ci „Cornel Râpă”. Păi, ce mare brânză a făcut şi Gâscanul, a luat şi el două titluri, jumătate din ce a cucerit rezerva echipei care incendiază Piteştiul fotbalistic la zero grade.

Mihai Mironică
Preluare de pe blog.prosport.ro/mihai-mironica

 Astra – la mica ciupeală, Steaua – echipa pozitivă

Victoria Astrei e nemeritată dacă ţinem cont de faptul că Şumudică a jucat la mica ciupeală, părând satisfăcut la 0-0, scor pe care îl şi arăta spre tribune prin minutul 90.

Eşecul Stelei e nedrept dacă luăm în considerare atitudinea pozitivă şi jocul avântat al echipei în acest meci. Astra e net superioară Stelei în acest campionat, şi din punct de vedere al valorii individuale a jucătorilor, dar şi al forţei de grup. Dar la Piteşti, culmea, roş-albaştrii au fost mai motivaţi, au construit mai mult şi chiar au dominat o mare parte din meci, în timp ce liderul nu a arătat a lider, ci a echipă care se mulţumeşte cu puţin.

Dominarea Stelei a fost cu atât mai surprinzătoare, cu cât echipa lui Rădoi nu s-a regăsit în acest campionat şi cu atât mai mult cu cât ea trece prin momente grele de tot, neavând un stadion propriu şi nici un public dedicat în Bucureşti. Dacă ţinem seama şi de problemele nelicenţiatului Rădoi, nevoit să-şi calce pe orgoliu în relaţia cu patronul-naş, atunci chiar putem remarca dăruirea şi jocul elaborat din partida cu Astra.

Din păcate pentru actuala campioană, sunt mulţi jucători din lot care nu îşi găsesc o cadenţă potrivită pentru obiectivele cu care era obişnuită această echipă. Papp e încă afectat după erorile cu Partizan, Breveld nu poate depăşi un anumit prag valoric, Filip a avut momentele lui de glorie, dar acestea au rămas undeva în urmă, Tade e complet dezorientat, lui Chipciu atât îi mai trebuia, să se accidenteze singur, Adi Popa se crede prea mare pentru cât e de mic, Stanciu are sclipiri, dar dispare deseori din joc. Prea multe rateuri pentru ca motorul să meargă la putere înaltă.

P.S. Rădoi pleacă, logic, de la Steaua. În mod normal, nici nu trebuia să vină.

Florin CARAMAVROV
Preluare de pe blog.prosport.ro/florin-caramavrov

Nota Redacție

Am preluat două editoriale „neutre” despre prestația Stelei din această duminică tristă de noiembrie. Eu poate sunt subiectiv. Nu m-a afectat atât înfrângerea cu Dinamo cât mi-a mâncat ficații victoria asta cu care Steaua l-a împăunat pe Șumudică. Dacă aș fi superstițios aș zice că așa cum Astra a bătut-o pe ASA când trebuia, Cel de sus i-a dat 6 puncte drept răsplată să-i sufle în pânze lui Șumudică spre titlu. Dar… eu nu sunt superstițios. Sunt liber cugetător.

Preluarea textelor este parțială, iar inserțiile media sunt făcute de noi.

XRay