Steaua e numai una … din două

Cum sa distrugi o echipa in cativa pasi halucinant de simpli! Au trecut doar doi ani de la Ajax si Chelsea: Steaua se pregateste acum de Glina si Ciorogarla

In lipsa de preocupari reale, Ministerul Apararii a devenit „ministerul atacurilor in fotbal”. Reduta inamica e aproape cucerita, Armata isi pune incet, dar sigur, Talpa-n teritoriul lui Becali.

Razboiul dintre Clubul Sportiv al Armatei si FCSB a trecut ieri intr-o noua etapa, odata cu implicarea Ministrului Apararii, Mircea Dusa. Pare sprintul decisiv, pe ultima suta de metri, intr-o cursa halucinanta, greu de inteles, in care Armata isi pune incet, dar sigur, talpa-n teritoriul lui Gigi Becali.

„Am decis zilele trecute sa punem capat acestor discutii si sa reinfiintam sectia de fotbal. O luam de la zero cu copii. Urmatorul pas e sa incercam, de la anul, sa inscriem echipa in liga a patra.”, a declarat ministrul Dusa, duminica, la B1TV.

Asta inseamna ca Steaua se pregateste de meciuri Glina si Ciorogarla, iar asta se intampla la doar doi ani dupa seara formidabila in care campioana Romaniei a pus la respect regina Europei, Chelsea Londra, pe o Arena Nationala stralucitor de fericita.

Cum se distruge o echipa in cativa pasi halucinant de simpli:

• decembrie 2014: CSA castiga in instanta dreptul asupra marcii Steaua
• decembrie 2014: oficialii Stelei se intrec in declaratii de genul „Nu conteaza, nu are nicio importanta, fanii vor veni la stadion chiar daca ne numim FCSB.” Valeriu Argaseala se alinta cu subiectul, Duckadam pastreaza, un pic jenat de situatie, acelasi discurs.
• ianuarie 2015: Steaua isi continua discursul si refuza orice fel de dialog cu CSA.
• ianuarie – martie 2015: Steaua este obligata sa treaca la FCSB, suporterii incep sa puna intrebari: „Unde e palmaresul?”, „Ce e cu FCSB?”, „Cand se rezolva situatia?”. In aceasta perioada, galeriile Stelei pornesc campania „Nimeni la meci”.
• aprilie 2015: odata iesit din inchisoare, Becali are un discurs radical: „Nu am ce sa discut cu Armata!”
• Armata trage de timp. Este invocata o procedura stufoasa de evaluare a marcii, dar in realitate niciuna dintre parti nu are de gand sa medieze conflictul.
• iunie-august 2015: Radoi merge sa discute cu reprezentantii CSA. Niciun rezultat. Becali nu vrea sa plateasca nimic. Tribunele Stelei se golesc, echipa isi joaca meciurile de pe teren propriu pe o Arena Nationala sinistra. Doar 2000-3000 de suporteri la meciurile de campionat, mai putin de jumatate din capacitatea maxima a tribunelor la meciul cu Rosenborg.
• Armata „deschide focul”: „FCSB trebuie retrogradata!”

Nimeni nu intelege care este scopul acestei actiuni in forta a „generalilor degeaba”. Pentru ca, in realitate, Ministerul Apararii nu are cum sa sustina niciodata un buget de peste 10 milioane de euro pentru o echipa de fotbal. Nici acum si nici peste patru, cinci ani, atunci cand noua Steaua ar fi programata sa ajunga in prima liga. Un plan cincinal, deci, iata ce coincidenta!

Atacul armat cu decizii judecatoresti al Armatei Romane pare un razboi in care toata lumea are dreptate. Armata isi cere drepturile castigate in instanta, Becali refuza sa dialogheze cu niste oameni care in 2003 au fost de acord cu tranzactia de preluare a clubului, in timp ce suporterii intreaba, atat de legitim: „Noi pentru cine sa cantam? Care trup, care suflet, si care culori?„

Iar fotbalul se duce la Glina.

Dan Pavel – Editor si comentator Sport.ro & ProTV

Transhumanţa lui Becali

De regulă, ce spune Becali în public nu prea face. Marile sale lovituri au fost date când a vorbit mai puţin sau deloc despre intenţiile sale. Acum, această ameninţare cu plecarea sa de la „încă Steaua” la o altă echipă are un puternic parfum de neverosimil. Apropo de parfum, oare vărul său cu olfactivul mai sensibil, „Giovani”, o fi mulţumit de ce ii adie pe la nări în puşcărie după ce ţipa prin studiouri de televiziune că nu-i place cum miroase vreun jurnalist mai incomod ca atitudine?

Becali a ameninţat că pleacă la Voluntari. Şi a mai adăugat, la o echipă „de playoff, de cupele europene” . După ce o fi înţeles ridicolul asocierii actuale între Voluntari şi cupele europene, Becali a ieşit cu un nou iepuraş din joben, Astra. Pe care ar cumpăra-o de la un fost coleg de-al lui de „facultate”, Ioan Niculae. Becali n-a fost în stare în această vară să cumpere măcar un fotbalist de la Niculae, dar acum cică îi cumpără tot clubul. Deşi nu mai vrea să rişte „banii familiei”.

„Banii familiei” sunt de riscat peste tot. În România, fotbalul este un hobby şi mai puţin un business. Poate fi o afacere doar dacă eşti la Steaua, cu popularitatea sa extraordinară. În rest, Porumboiu a avut succese, a ajuns şi în grupele cupelor europene, a fost aproape de Champions League însă a trebuit să facă pasul înapoi pentru că „risca banii familiei”. La fel şi Paszkany, chiar dacă acesta a ajuns de mai multe ori în Champions League şi a reuşit câteva vânzări spectaculoase de jucători în străinătate. Şi exemplele pot continua. Cazul Bucşaru este unul izolat şi oricum acesta a mai cheltuit cu Unirea Urziceni destul de mult până să umfle potul din Champions League. La Galaţi au mai umflat unii acest pot, dar au fost şi ei umflaţi ulterior.

Becali spune că s-a săturat de presiune. Că vrea să se retragă la un club din acesta „balneo”, gen Voluntari sau Astra. Becali zice că ar prefera să-şi crească nepoţii, dar cine poate să şi-l imagineze pe Becali învârtind un cărucior, un premergător printr-un parc? Iar pe ceilalţi nepoţi i-a crescut deja bine, a definitivat adevărate capodopere, dacă stai să arunci o privirie pe lăturile pestilenţiale pe care le împrăştie nepotul favorit al lu’ nea Gigi, fostul acţionar de la Steaua, Lucian Becali pe internet. Nu prea înţeleg care e presiunea de care vrea să scape nea Gigi, iată că mai apare echipa unui naş, atunci când îţi arde buza mai tare, şi pierde cu brio, ca întotdeauna, fără să trimită un şut pe spaţiul porţii Stelei. Sau mai apare câte un prieten gen Iftime de la Botoşani care, în moment de maximă fierbere a campionatului, spune că „nu este treaba lui să îi ia titlul Stelei”. Şi Botoşani se chinuie şi în dublă superioritate numerică să nu cumva sa ameninţe poarta campionei care nu trebuie deranjate.

Hoarde de stelişti au tresărit fericite când Becali a anunţat că vrea să-şi ia calabalâcul, stâlpi de nocTURMĂ cu vreo 10 fotbalişti atârnaţi pe ei, şi să se ducă în Voluntariul amicului Pandele. Sau la ţânţarii de Dunăre de la Giurgiu. Ca să fac o glumă pe care o înţeleg constănţenii mei, ţânţar la ţânţari trage. Însă o vorbă veche spune că mai trebuie să ai şi grijă ce-ţi doreşti că poate se întâmplă. Iată că rapidiştii au tot urlat că vor să scape de Copos şi acum, în loc de drumuri europene pe la Rotterdam, Hamburg, Varşovia, Bruxelles sau Milano se pregătesc de o drumeţie matinală la Pojorâta. Sigur, rapidiştii o să spună că nu contează, că ei se bucură şi de un astfel de meci, numai să fie clubul lor „curat”, dar bravada asta verbală ar avea acoperire dacă şi cu Pojorâta ar fi 20.000 sau 25.000 în tribune cum erau cu PSV sau la finalele de Cupă cu Petrolul şi Dinamo.

Becali a fost un rău necesar pentru Steaua. Acum se încearcă eliminarea celui care a ţinut Steaua mai bine de 10 ani în fruntea fotbalului românesc. Este clar că preluarea echipei de către Becali are un iz dubios, interesant este că niciun Talpan sau Duşa nu scoate o silabă despre comandanţii din armată care i-au permis lui Becali să facă tranzacţia dubioasă de preluare a Stelei. Dar, în 2015, un Becali este oricând de preferat unui sovietic precum Duşa care crede că trebuie luată chirie pe identitatea unei echipe care joacă în Champions League pentru a susţine canotori, scrimeri sau popicari dintr-un club făcut de armată. Du-te, mă, Duşa, la un ministru al apărării din USA, UK sau alte astfel de înşiruiri de iniţiale din NATO şi spune-le că New York Rangers, Manchester United sau mai ştiu eu ce astfel de entitate sportivă ar trebui să vireze chirie pentru popicarii sau spadasinii armetei americane sau britanice. Te-ar trimite în Siberia, acolo unde spiritual îţi este locul, şi nu la masa şefilor de armate din lumea liberă. La minte.

Mihai Mironică –  Prosport.ro

NOTA REDACȚIEI