06-09-09

Ultima frontiera

In urma cu multi ani, mai exact in vara anului 1947 (7 iun.), a luat fiinta un club de fotbal, club a carui traditie s-a propagat pana in zilele noastre. Inca de la inceputuri, Asociatia Sportiva a Armatei Bucuresti, s-a dorit a fi (cum reiese chiar din denumire) o entitate demna, care sa poarte tricolorul romanesc si emblema Armatei Romane pe cele mai inalte culmi ale gloriei. Ar fi de prisos sa amintesc aici toate marile succese, atat pe plan intern, cat si international prin care Steaua a rasplatit un popor intreg in cei aproape 63 de ani de existenta.
Cu alte cuvinte, generatii intregi de microbisti si nu numai, s-au bucurat, au plans, au suferit, au iubit si au aplaudat alte generatii de sportivi de succes.
Asadar, odata cu nasterea si dezvoltarea treptata a ceea ce avea sa devina in timp cea mai titrata echipa de club din Romania, s-a nascut din pura pasiune o civilizatie paralela cu cea existenta pe terenul de joc, si anume, civilizatia ros-albastra. O civilizatie asemenea unui popor, ce se hranea, nu cu paine si circ, ci cu fotbal si succese, iar Steaua asemenea unui parinte constient si-a hranit decenii la rand copilul intr-o permanenta foame de glorie, educandu-l intr-un spirit de onoare si demnitate, deprinzandu-l cu arta sacrificiului suprem, aducator de victorii.
Din pacate, istoria, cel mai exigent profesor din cati exista, ne-a mai invatat ca imperiile nu rezista o eternitate, mai ales in mainile unor nebuni.
Daca Romei i-a fost scris sa arda din cauza celebrului Nero, iata ca si Stelei ii este dat sa guste din cupa suferintei, sub conducere unui nebun modern, pe nume George Becali, a carui dinastie a implinit peste un deceniu de viata.
Dar, pentru ca in tot si toate exista un “dar”, nici acest lucru, oricat de hulit si dispretuit este, nu trebuie sters din memorie, fiind un chin si in acelasi timp o povata pentru tinerii generatiei urmatoare, pentru ca indiferent de consecinte, traditia fiecarui popor este unicul lucru ce va dainui pana la apusul vremurilor. Stelistilor, din intreaga lume, nu disperati, Becali asemenea altora este doar un biet trecator.
Totusi, ceea ce eu vad revoltator in tot acest context este nonsalanta cu care oameni de varste apropiate de cea a mea, sau dimpotriva, foarte indepartate, privesc lucrurile infaptuite de actualul regim din Ghencea.
Am participat la numeroase discutii, cu prieteni, necunoscuti, rude, de diferite varste, iar concluzia generala a fost pro nea’ Gigi. De cele mai multe ori am obiectat, incercand sa reliefez cu tot soiul de argumente faptul ca Steaua sub actuala conducere se indreapta vertiginos spre o infinita prapastie, dar cei mai multi s-au rezumat la a stramba din nas, ca deh, varsta si experienta primeaza in fata oricarui lucru bine explicat. Mai dureros de-atat este faptul ca foarte multi suporteri stelisti au trait pe viu perioade de glorie si succese la care noi, astia mai tineri, doar visam, dar in acelasi timp se abtin de la comentarii sau chiar incurajeaza sistemul lui Becali, facand uitate vremurile dinainte de Revolutie cand impotriva ordinelor comuniste, mii de oameni se adunau la aeroport aplaudand incoronarea reginei europene.
Sunt mahnit ca bunicii, parintii sau prietenii nostri ne considera derbedei, golani, cauze pierdute, doar pentru ca avem curajul si taria de a sustine in continuare un crez ce se bazeaza pe valori spirituale si nu materiale, dar mai presus de toate sunt mandru ca in ciuda acestui curent, cred ca fac parte din, poate ultima frontiera, alaturi de voi, crezand pana la capat si nedorind a ma jertfi pe altarul unui neica-nimeni, totul in numele marilor oameni ce si-au adus contributia la infiintarea unui club atat de important pentru vietile noastre, de altfel efemere.
Asa ca, in aceste vremuri tulburi pentru Steaua, jos palaria pentru razvratiti, pentru Peluza Sud, pentru Peluza Nord si pentru fiecare stelist ce inca mai poarta macar o farama din onoarea inaintasilor nostri. Iar voua, celorlalti, multi da’ sclavi nu va doresc nimic, pentru ca Steaua voastra nu mai exista si pentru ca STEAUA SUNTEM NOI ! DOAR NOI !


cristian014