25-08-14

Trecutul peste prezent

Exista tendinta de a transforma un club de fotbal intr-un concept filozofic puritan. Mental si imaginar trecutul se dezbraca de cele lumesti pana la sanctificare. Astfel devine o imagine angelica conturata numai din partile bune, ceeea ce nu este rau. Si biserica l-a sanctificat post mortem pe Stefan cel Mare, fara sa fi fost usa de biserica. I-a retinut doar faptele bune crestinesti si i-a "sters" din CV pe cele "lumesti".

Dar ... este corect sa compari acea imagine a unui trecut "perfect", cu mai putin binele din prezent, pentru a emite judecati de valoare? Concret, nu-l poti acuza de preacurvie pe un X-ulescu contemporan, dandu-i exemplu faptele crestinesti care au facut din Stefan cel Mare un sfant. Se stie ca marele domnitor a fost si el un Don Juan autohton. Trebuie sa se compare doar fapte sau entitati in ipostaze echivalente.

Orice club a avut in istoria lui si bune si rele. A progresat atunci cand a redus procentul de “rele” si a marit procentul din “bune” in “foarte bune”. Pentru progres trebuie sa existe un reper-etalon fata de care sa te raportezi periodic in evaluare. Problema este sa nu compari mere cu cozi de matura.

De exemplu, mai nou, manelele si semintele au devenit si ele etaloane in discursul unor suporteri, prin care stabilesc kilogramele de stelism pe cap de suporter. Nimic mai fals! Manelele si semintele nu au nicio legatura cauzala sau functionala cu fotbalul si stelismul. Seminte sa sparg pe stadioane de cand s-a inventat fotbalul, nu Steaua. Doar pe ultrasi ii inteleg in adversitatea lor fata de "seminte". E logic. Cand spargi seminte nu poti sa canti. Dar asta e alta mancare de peste, nu un etalon in stelism.

Stelismul a descins din Clubul Sportiv al Armatei(CSA) Steaua in toate disciplinele sportive administrate de clubul militar, nu doar in fotbal. Prin fotbal s-a raspandit exponential, avand cel mai mare impact la public.

Unii comenteaza la fotbal despre stelism si club, dar nu mai au nici o strabatere emotionala fata de "FC Steaua". Declara ca FC Steaua fara CSA nu-i mai reprezinta. E dreptul lor, dar de 25 de ani nu mai apartine de CSA, leaganul stelismului. De facto si de jure, FC Steaua s-a desprins de CSA Steaua din 1999.

Altii comenteaza, tot la fotbal, spunand ca doar clubul ii intereseaza, nu si echipa de fotbal sau palmaresul. Prin "club" se refera la tot la "CSA Steaua". Sunt stelisti, dar nu-i mai pasioneaza fotbalul, ci numai stelismul, ca fenomen si spirit. Au purificat mental totul si au facut dintr-o realitate laica, o oaza de curat absolut in care vor sa aduca si FC Steaua indiferent de costuri.

Si mie, ca stelist, emotia mi-o da clubul Steaua(CSA Steaua). Pentru mine conteaza ca participa Steaua, chiar daca ar fi vorba de "tir cu prastia". Stelismul mi l-a injectat fotbalul, dar de acolo s-a extins la toate disciplinele in care Steaua era prezenta. Devenise un sentiment legat organic de Steaua, nu de o competitie anume. De Steaua, nu de generalii sau proprietarii care o controlau.

Dupa '89, am asistat la declinul financiar - sportiv al CSA Steaua. Fiind club al statului, a saracit o data cu el. Conducerea bramburita a tarii post '89 s-a reflectat si la CSA. Sentimental, pentru mine FC Steaua a ramas aceeasi, indiferent de proprietarul ei. La fel si CSA Steaua. Intre CSA si FCS nu exista competitie, ci o descendenta “genealogica”.

Conceptul club-echipa este ca "dualitatea unda-crepuscul" din mecanica cuantica. Nu pot fi disociate, pentru ca unul fara altul e un non sens in fenomenul fotbalistic. In realitatea sportiva nu exista club fara echipa si echipa fara club. Un club de fotbal este o organizatie sportiva cu sediu si sigla, care respira viata prin conducere si echipa. In spatiul public, un club traieste organic numai prin echipa. Lumea vine sa vada fotbal, nu cladirile, stadionul sau moacele conducatorilor. Din cei care vin se "nasc" viitorii suporterii fideli ai clubului.

In general, atasamentul fata de club-echipa este generat de:
1) Spiritul de comunitate, daca echipa reprezinta o comunitate.
2) Natura profesiei, daca este echipa departamentala (militarii-stelisti, militienii-dinamovisti, CFR-istii- rapidisti etc.).
3) Performante, palmares, brand, traditie si istorie.
4) Transmitere familiala din generatie in generatie.
FC Steaua nu este o echipa comunitara, iar din 1999 Steaua nu mai este asociata unei profesii. Din 1999, singura cale de "recrutare" a noilor suporteri a fost conform punctelor 3) si 4).

Stelismul este un efect, nu o cauza. Cauza a fost echipa, performanta si palmaresul!
Ele au generat valorile si spiritul stelist. Nu o cladire si un stadion pe care scria Steaua, ci oamenii care de-a lungul timpului au populat acea cladire si gazonul. Oamenii au generat brandul Steaua si tiparul "e de Steaua". Performantele echipei si valorile au propulsat clubul de fotbal in elita si au diseminat stelismul in toata Romania.

Atat timp cat ne vom cantona stelismul fotbalistic doar intr-un curent filozofic, plutind eteric si utopic peste Ghencea, vom trai fotbalul numai din imaginatia idilica a unui trecut “perfect”. Rupti prin indiferenta de realitatea sportiva a celor din prezent.

Cand vom intelege ca antrenorii si jucatorii sunt fotbalisti si nu studenti la Oxford University sau calugari, nu le vom mai cauta virgulele pentru a-i pune la punct ca-n tabloide si nu-i vom mai refuza ca noi idoli cu care sa ne traim prezentul. Altfel, mereu vom vedea la ei numai ce ceea a fost trecut sub presul uitarii la predecesori.

Trebuie sa avem reperele valorice ale excelentei generate la CSA Steaua, dar sa adaptam asteptarile la realitatile si posibilitatile vremurilor de acum. Trebuie intai sa schimbam in bine realitatea si posibilitatile, daca vrem sa ne marim asteptarile. Nimeni nu mai poate intoarce timpul si oamenii disparuti! Doar traind imaginar ca in SF-ul lui H. G. Wells, The Time Machine.

XRay