16-06-14

Ganduri despre Mondial (IV) – Oboseala Europei

Acum ne e mai clar pe ce ne bazam, cand faza grupelor s-a incheiat. Europa a dovedit ca fotbalul ei inter-cluburi e nu doar puternic, ci si epuizant. Si in acelasi timp, ameninta fotbalul la nivel de nationala in marile tari europene. Cocentratia de vedete dintr-un fotbal precum cel englez, spaniol sau Italian este mult, mult mai mare decat concentratia din nationalele respectivelor tari.

Campioana europeana si mondiala en-titre si vicecampioana europeana au parasit turneul din grupe, alaturi de Anglia, Croatia, Portugalia, Rusia si Bosnia. Europa ramane totusi reprezentata de niste nume grele, precum Germania, Olanda si Franta, alaturi de curajoasa Elvetie, norocoasa (cat de norocoasa!...) Grecie si umflata Belgie, in ciuda celor 9 puncte obtinute.

Pare ca subcontinentul sud-american isi ia tributul de gazda, urcand in optimi aproape jumatate din echipe (7 din 16, mai exact). Problema nu mi se pare atat una de valoare, cat de dorinta: sud-americanii au fost mai bataiosi, mai ambitiosi, mai dispusi sa faca totul pentru a invinge. Simptomatic: Croatia, una din cele mai darze echipe europene, a fost intrecuta in darzenie de Mexic, o echipa care ar putea pune mari probleme si Olandei. Costa Rica a intercut in ambitie toate echipele din grupa sa (unde Italia puncteaza decisiv la capitolul blazare), Uruguayul venind imediat pe locul 2. Chile a demonstrat ce era de demonstrat in meciul cu Spania.

Problema e ca tabloul nu-i ajuta prea mult pe sud-americani. Spre exemplu, prima semifinala are in acest moment 4 echipe sud-americane care se bat pentru ea (Brazilia, Chile, Columbia si Uruguay), ceea ce inseamna ca in mod garantat 3 din ele nu vor ajunge in semifinale (ce-i drept, una va ajunge sigur). Pe hartie, ne indreptam spre niste semifinale Brazilia – Germania (Franta) si Argentina – Olanda, dar hartia a mai gresit pana acum si nu as fi absolut socat sa vedem un Mexic sau o Columbie lasand acasa Olanda si respectiv Brazilia.

Cateva cuvinte si despre public. Desigur, traim niste vremuri problematice, in care FIFA ne arata la televizor “cea mai buna dintre lumile posibile”, inginerie aparata de clauze ferme prin care televiziunile nu au voie sa arate absolut nimic din realitatea care nu convine ideii de spectacol. Chiar si-asa, remarc o solidaritate foarte placuta intre suporterii sud-americani (includ aici si America Latina). Ca locuitori ai unei Europe de vreo 5-6 ori mai mici decat America de Sud (si cu de 3-4 ori mai multe tari), suntem mostenitorii unei traditii de rivalitati locale care rabufneste, cand are ocazia, in tavaleli spontane. Cu exceptia intepaturilor argentino-braziliene, nu am vazut nimic de genul acesta la acest Mondial. Dimpotriva, sud-americanii au fraternizat si s-au sustinut unii pe ceilalti, facand front comun in fata “batranei Europe”.

Ca si in 2010 (si ca la orice Mondial la care ma uit, din ’94 incoace), continui sa sper la o finala Brazilia - Argentina…


-~-
Ganduri despre Mondial (IV) – La loc comanda!
Recunosc ca pronosticurile mele au esuat teribil (mai sunt cateva care asteapta – acelasi deznodamanat, posibil). Am mizat pe Anglia, fara sa vad “factorul Costa Rica”, intr-o grupa in care 9 puncte erau deja antamate pe seama acestei echipe mici, dar foarte, foarte curajoase. Anglia a jucat onorabil si imi mentin miza pe tanarul Sturridge – un atacant cu viitor! – dar Uruguay-ul jucat mai bine de onorabil si s-a pus in pozitia de a mai avea totusi o sansa: ce-i drept, sansa de a invinge Italia in ultima runda. De fapt, indraznesc sa zic ca in aceasta grupa a mortii, Italia a incurcat socotelile cel putin la fel de mult ca si Costa Rica, jocul lor la-men-ta-bil din repriza a doua de ieri fiind cel care probabil va lasa Uruguay-ul acasa. Daca inainte vedeam Italia printre favoritele la titlu, acum chiar nu stiu ce sa zic…Pirlo a parut incapabil sa-si motiveze colegii, Balotelli pare o umbra pe teren, Insigne n-a adus nicio schimbare in bine. Pariez cu jumatate de gura pe Italia in meciul cu Uruguay, dar daca determinarea va fi cea care decide jocul, atunci sud-americanii vor merge mai departe.

Am mizat pe o surpriza in grupa Frantei, cu Elvetia posibil terminand pe 1. Aseara, in derby-ul grupei, lucrurile s-au transat, Franta oferind o lectie de pragmatism. Nu sunt sigur, dar s-ar putea ca la numarul de ocazii situatia sa fi fost egala. Elvetia a jucat foarte ofensiv si a continuat sa atace la 2-0, la 3-0, la 5-0. De fapt, 5-2-ul de final (sau 6?) a fost posibil doar pentru ca Elvetia a continuat sa atace si a refuzat sa inchida jocul. O atitudine de echipa mare, daca ma intrebati pe mine. Care, mai mult ca sigur, ii va ajuta sa iasa din grupe in dauna Ecuadorului.

Astept cu nerabdare sa vad ce se intampla cu pariul meu pe Portugalia. E clar ca la acest Mondial se pot intampla si alte surprize. Cum ar fi – Chile sa-i ia fata Olandei in ultimul meci (vi se pare imposibil? Uitati-va la ce a reusit Australia!). Sau ce-ati zice daca amicii nostri din antica Elada ar bate Coasta de Fildes si s-ar califica in optimi? Pentru ca intre Croatia dezlantuita in fata inocentilor camerunezi si Mexicul care era sa zguduie visul Brazilian – chiar nu-mi permit sa fac niciun prognostic.

-~-

Ganduri despre Mondial (II): Germania – da! Dar si Portugalia!
Au mai trecut 2 zile de Mondial si am mai avut doua surprize. Ambele in Grupa Germaniei. De fapt, victoria Germaniei nu poate fi o surpriza, desigur, surpriza e scorul. Dar nici scorul…daca tinem cont de conditiile complet particulare in care a fost obtinut.
Portugalia, cu un om eliminat la jumatatea primei reprize (nu-l inghit deloc pe Pepe, dar eliminarea a fost un pic pripita…un galben ar fi linistit lucrurile mult mai eficient) si cu doi accidentati, a obtinut maxim din aceasta partida.
Voi parea nebun, la un scor de 4-0 si mi se va spune ca nemtii oricum n-au fortat de la 3-0 incolo (dupa ce fix ei, alaturi de olandezi, erau printre cei enumerati de mine ca “macelari” de profesie) – ceea ce e adevarat! Dar Portugalia a avut o atitudine de echipa mare! O echipa care la 2-0 sau 3-0 cu un om in minus – in fata Germaniei! – ataca, neconsolandu-se cu ideea tinerii de un scor cat mai putin rusinos, asta mi se pare o echipa mare.
Iata de ce pariul meu este ca Portugalia iese din grupa cu 6 puncte, chiar daca, pe hartie, SUA pare favorita la calificare de pe locul 2. Gurile rele vor vorbi desigur despre Klinsmann, selectionarul neamt al americanilor, dar eu cred ca un potential egal cu Germania in ultimul meci nu va ajuta SUA, Portugalia urmand sa aiba 6 puncte. Altfel, toata stima pentru daruirea si entuziasmul yankeilor, se simte in ei o atitudine de echipa tanara in fotbal, care nu are de aparat o imagine si nu risca mai nimic daca pierde (drept pentru care risca si castiga!). Dar SUA este totusi o echipa naiva, n-o vad rezistand in fata Portugaliei.
Doua vorbe despre Argentina lui Messi. Acolo – ca tot vorbeam despre a nu avea ce pierde – se simte clar presiunea. Messi e privit cu o spranceana ridicata de toti argentinienii – pe bune dreptate daca ma intrebati pe mine. Niciodata n-a existat o disproportie atat de mare intre rezultatele colosale ale unui jucator la nivel de club si lipsa totala de rezultate la nivel de nationala. Messi trebuie sa poata mai mult, semifinalele sunt obligatorii pentru el si el stie asta. Si de-aia n-a jucat nimic in prima repriza. Bun, a dat un gol superb in a doua – pentru ca e Messi si pentru ca unul ca Messi poate oricand sa faca o faza de genul ala, dar Argentina pare o echipa plina de vedete obosite, al caror potential a atins apogeul acum o luna – doua. Di Maria mi s-a parut de nerecunoscut, dupa ce a avut o evolutie entuziasmanta in semifinalele si finala Ligii Campionilor. Norocul “pumelor” e ca au o grupa usoara si ca tocmai au invins echipa cea mai buna, care probabil ca va merge mai departe de pe locul doi.
Despre Franta, in schimb, nu sunt multe de spus. Honduras s-a trezit intr-o competitie prea complicata pentru ei si a fost un miel numai bun de taiat. Pentru francezi, meciurile grele abia vin – cred ca se vor chinui si cu Ecuador si cu Elvetia, doua echipe artagoase si destul de ofensive. Vom trai si vom vedea, dar nu exclud posibilitatea ca Franta sa termine grupa pe locul 2 (dupa Elvetia, in principiu).

-~-
Ganduri despre Mondial (I): Stati cu ochii pe Anglia! Si pe Italia!
Dupa 3 zile de Mondial (si cu a patra deja inceputa), preferinta mea de pana acum merge spre Anglia. Anglia-Italia a fost cel mai frumos joc de pana acum, atat ca echilibru, cat si ca faze de poarta si ocazii. Da, Italia a fost superioara si merita victoria (in fond, e o nationala ce-l are pe Pirlo…), dar Anglia s-a descurcat mai bine decat ma asteptam personal. Anglia joaca, dupa multi ani, un joc ofensiv, dar nu oricum, ci combinativ! Sturridge are stofa de fotbalist, la fel si Sterling. In plus, e reconfortant (dupa atatia ani de tiki taka) sa vezi o echipa care suteaza atat de mult de la distanta. Vine un meci pe viata si pe moarte cu Uruguay-ul (deziluzia inceputului de Mondial, chiar peste Spania), dar eu pariez pe Anglia. Pe care o vad apoi in sferturi, fiindu-i accesibila o “optime” cu Columbia sau Coasta de Fildes.

Italia va fi si ea sus, dar de la Italia ne aspteam cu totii… Pirlo, Balotelli si Candreva pot duce Italia departe, pana in semifinale, dar pentru asta Italia ar trebui sa treaca in sferturi de …Olanda!

Olanda e desigur autoarea celuilalt meci spectaculos al acestor zile, demoland campioana mondiala. Olandezii si nemtii sunt printre putinele natii din fotbal care daca pot sa-ti dea 8 nu se vor opri – cu eleganta – la 4 sau 5, ci iti vor da 8. Sau 9, sau 10, cate incap. Spania a simtit-o pe pielea ei. Nu-i vorba ca tiki taka trebuie reinventata, asta e clar si cand ne uitam la Barca, si la Bayern. E vorba totusi de o echipa care a dominat fotbalul 6 ani si care a ajuns la vremea schimbului de generatii. Iar schimbul trebuie sa inceapa primul cu Casillas!

Ovidiu