18-08-13

Identitatea recuperata a Stelei

Câți ani au trecut? Patru? Șapte? Era perioada în care ne chinuiam să izolăm zvâcnirile fotbalistice ale unor jucători cu evoluții oscilante și stereotipe, numite inspirat a fi „liniare” de către nea Imi Ienei și urma să le evidențiem pe site-ul suporterilor steliști.

Ne zbăteam între glasul rațiunii și presiunea impusă de cei mai mulți dintre suporteri, incapabili să înțeleagă că o critică post eveniment, reprezintă o analiză și nu o lipsă de susținere pentru favoriți.

Cel mai rău durea faptul că nu puteam să le oferim suporterilor o imagine despre ceea ce ne doream de la Steaua, despre modelul pe care îl aveam în minte atunci când făceam comparații. Voiam să le arătăm dovada că nu criticam aiurea și că, fiind învățați cu altceva, nu aveam cum să o recunoaștem pe acea Steaua. Ne agățam de câte un joc bun, închideam ochii la următorul slab și am fost nevoiți să renunțăm la axioma „Steaua nu face niciodată două meciuri proaste consecutiv” doar-doar ca să treacă timpul și echipa să reînvie.

Văduviți fiind de probe, aveam la dispoziție doar imagini cu Lăcătuș, Balint, Boloni, Hagi și Adrian Ilie dar era prea puțin, fiind greu mai ales cu fanii „postdecembriști”, aceștia neavând timp de filme. „Erau alte vremuri, mereu aveți ceva de criticat” ni se răspundea. „Acum e mai greu, fotbalul a crescut, nu se mai poate câștiga cu lejeritate”. Asta după 1-0 cu FC Vaslui sau cu Poli Iași. Acasă(!).

Acum, în sfârșit avem alternativa. Greșesc, nu e de acum, suntem la un al doilea sezon când ne putem bucura de fotbal cu vitejiștii în prim plan. Aceasta este Steaua. Sunt într-o situație caraghioasă, îmi vine greu să scriu de bine dar am ajuns în situația de a o face pentru că roș albaștrii nu mi-au dat motive și mereu ceva scârțâia.

Acum pot să o fac: Steaua joacă fotbal, domină adversarii, fotbaliștii câștigă, fac spectacol și își creează ocazii de gol. Pur și simplu, vorbesc de o echipă care și-a recăpătat identitatea și sunt fericit pentru că le pot arăta celor mai tineri o probă palpabilă, iar ei au prilejul să învețe.

Așadar, roș albaștrii au bătut CFR-ul din Cluj cu un scor de forfait: 3-0. Acest fapt nu ar fi unicul mare lucru, dar entuziasmantă a fost maniera de joc, agresivitatea și numărul de ocazii clare de gol pe care și le-au creat.

Piovaccari se pare că începe să simtă jocul, fiind la al doilea gol important al sezonului, Tănase, Szukala, Bourceanu și Tătărușanu continuă seria prestațiilor aproape fără de reproș. Până și Popică dă semne că evoluțiile mai puțin bune din ultima vreme au fost doar o etapă mai puțin fastă din cariera sa de fotbalist, în această seară marcând un gol, al doilea al sezonului.

Doar printr-o minune Legia Varșovia ar putea să o încurce pe campioana României, doar printr-un miracol s-ar putea ca polonezii să aducă un imput egal pentru a se neutraliza un asemenea joc. Singura echipă care are ceva de pierdut din această dublă confruntare este campioana României tocmai pentru că este mult mai valoroasă decât adversara ei.

„Trebuie să ne respectăm condiția” Laurențiu Reghecampf

„Nu știu dacă mai poate s-o oprească cineva pe Steaua. După cum vedeți, Steaua joacă un fotbal total și este favorită la câștigarea titlului, sunt foarte puternici în clipa de față.” Florin Costea, jucător CFR Cluj

„Vorbim despre fotbal acum și nu despre suporteri. Steaua dovedește că psihologul cel mai bun este pregătirea cea mai bine făcută și când antrenorul deține bine controlul. Steliștii joacă cu zâmbetul pe buze deoarece practică un fotbal complet. Diferența de puncte va fi foarte mare încâ de la sfîrșitul turului dacă nu va pierde din jucători tocmai pentru că este o diferență prea mare.” Cornel Dinu, fost căpitan al echipei Dinamo București

Catalin Asavoaei

(articol preluat cu permisiunea autorului de aici)