16-08-13

Frumosul, ciudatul si periculosul Latovlevici

Pentru stelistul împătimit, dar dezamăgit de mediul ostil şi antigazetăresc, Latovlevici este o oază de bucurie venită dintr-un alt mediu, ce pare să prefere creativitatea şi spectacolul, în dauna clişeelor antrenorilor. În acest sens, el este parcă găselniţa zeului fotbalului, cu care fiecare administrator de stadion de fotbal şi-a asigurat dintotdeauna succesul financiar.

Oare această dependenţă sau deopotrivă, fascinaţie, faţă de frumosul fotbalului, să fie într-un anumit punct sau mod, chiar maladivă şi autodistructivă? Urmărind, ultimele evenimente din fotbalul românesc, cu siguranţă, da! Nu are rost să mai înşir date concrete, statistici sau declaraţii ale fostelor glorii steliste, Lato nu se va mai întoarce la starea de neprihănire pe care o avea în tricoul Stelei. Evoluţiile oscilante de sub bagheta lui Piţurcă par să nu aibă o explicaţie logică. E ca şi cum fundaşul stelist se afundă într-o stare de ciudaţenie, în care nu mai izbuteşte să discearnă esenţialul de ceea este derizoriu pe terenul de fotbal. Vorba lui Olăroiu: Atacanţii cumpără biletele, dar apărarea câştigă meciul.

Consultând în prealabil interesul steliștilor pentru meciul din play-off-ul Champions League cu Legia Varșovia (n.r. sold-out, comparativ cu lipsa de interes de la meciul amical cu reprezentativa Slovaciei), am constatat că Steaua e un fel de opium pentru popor. Ca o paralelă, Latovlevici la Steaua – frumos și năucitor, la Națională – prăbușit și decăzut poate de fericirea adusă de o viaţă confortabilă şi de succes din cadrul primei. Desigur, ex-timișoreanul poate fi perceput în ochii neutrilor, ca un personaj care ajută în mod esențial la spunerea poveștii. Ca el mai sunt mulți. Un exemplu decent este Grozav sau ceilalți steliști. Cu pupilele dilatate privim în continuare la ticăloșii cu bani care amanetează frumoșii fotbalului și îi transformă în altceva.

Mulți ani mi-am păstrat o poziție obiectivă față de selecționerul României, Victor Pițurcă, însă date ultimele circumstanțe îl consider principalul vinovat pentru această mască periculoasă a lui Latovlevici, chiar dacă mă alătur la unison cu hienele din presa română.

Mondialul din Brazilia 2014 va rămâne un vis urât pentru noi, ca un tatuaj imprimat prost în pielea oricărui stelist sau suporter de rând. De cealaltă parte, Iasmin Latovlevici își poate imprima un trecut glorios în tricoul Stelei și are șansa de a contribui la cea mai fructoasă campanie Champions League după Revoluție.

Joga Bonito