25-10-11

Important e ca va fi bine

Acum 2 ani, pe vremea cand Mihai Stoichita antrena Steaua si inregistra un 1-5 “istoric” in Giulesti, contra Rapidului, un stadion Ghencea pe jumatate plin le intampina cu aplauze pe loazele care reusisera sa incaseze 5 de la giulesteni. La tribuna a doua, ramaseseram doar vreo 20-30 de insi care i-am huiduit si le-am aratat cele 5 degete indolentilor purtatori de tricou ros-albastru, in vreme ce toti ceilalti “suporteri adevarati” aplaudau. Sportiv. Civilizat. Mobilizator. Fair-play.

Intamplarea face ca Steaua a jucat aseara “acasa”, in exilul de pe Arena Nationala, tocmai cu Rapidul, tot dupa ce luase 5, de asta data in Europa, de la un adversar sonor: Maccabi Haifa. “Suporterii adevarati” au reactionat primii: au venit in numar de aproape 40.000 sa-si “incurajeze” favoritii.

Aceasta reactie tampa, interpretata in legatura absolut indisolubila cu cealalta, anume ca nimeni nu i-a deranjat cu absolut nimic pe aceiasi jucatori calcati in picioare in Israel, arata bidimensionalitatea profunda care caracterizeaza suporterul stelist de astazi (pe plan mai larg, pe cel roman, in general).

Strivit de un complex nativ de inferioritate fata de “Europa civilizata”, suporterul stelist “adevarat”, “civilizat”, incearca sa aplice mimetic ceea ce presa de profil i-a povestit ca se intampla pe la altii: anume ca e un semn de buna-crestere, ba chiar de onorabilitate sa fii alaturi de echipa ta la greu. Asa canta englezii la orice scor, asa cantau si “cei mai civilizati dintre romani” la 1-8 acum cativa ani, asa face orice suporter civilizat. Stadionul e (iar Arena Nationala cu atat mai abitir!), pentru suporterul adevarat, o imensa vitrina in care el sa-si etaleze in fata lumii intregi civilizatia, doar pentru ca, pret de 5 secunde la TV si 3 randuri intr-un ziar, jurnalistii sa evidentieze “publicul extraordinar al Stelei”, pe care echipa nu il merita. Abia atunci, dupa aceste cuvinte magice, suporterul adevarat se va putea duce linistit si impacat acasa: el si-a facut datoria. El este bun. Consecinta e ca, el fiind bun, maine va fi mai bine.

Sigur ca superficialul suporter stelist nu incearca niciodata sa iasa din aceasta dilema din care, vorba lui Farfuridi, nu se poate iesi:

(A) se da la momentul T0 o echipa si un patron cu putere de decizie care ii face din cand in cand rau. Sa zicem ca anterior momentului T0 a fost si rau si bine. Cum poate sa reactioneze suporterul adevarat la T0?

A1. Simplu: daca la T0 e bine, nu poate sa il injure/huiduie/arate batista patronului saltimbanc – ce nebun e ala care la scorul de 2-0 pentru echipa lui, dupa 3 victorii, se apuca sa injure conducerea? Numai un nebun, de buna seama. Sau un drogat.

A2. Daca insa la T0 e rau, suporterul adevarat trece in ipostaza „civilizata”: e greu, deci trebuie sa fii alaturi de echipa. Nu e tocmai acum momentul de critici, acum e bine sa fim alaturi de baieti. Criticile mai incolo.

(B) Sa presupunem ca se depaseste momentul greu, ajungem la T1 – e bine. Se intoarce suporterul adevarat cu gandul la acel T0 in care a fost rau si in care, poate, cineva a gresit? Normal ca NU! Aici intervine axioma nr. 3 a suporterului adevarat: el „nu se gandeste niciodata la trecut, ci mereu la viitor”. Daca e bine, e semn ca va fi si mai bine. Daca e rau, trebuie sa fie si bine in curand.

Schema functioneaza de minune in politica (va suna cunoscut, nu? "nu e momentul sa cautam vinovati, e momentul sa ne concentram la ce e de facut..."), iar fotbalul – acest urias experiment socialo-comercialo-financiar nu se abate de la regula. Intr-un final, „suporterul adevarat” trebuie sa se bucure cand e bine si sa spere la bine cand e rau. Daca devine din ce in ce mai rau, suporterul civilizat trebuie sa ramana inclestat, sa zambeasca tamp si sa spere ca maine va fi bine. Este impotriva oricarei norme de civilizatie si de bun-simt elementar sa se revolte. Suporterii civilizati nu se revolta, nu protesteaza si nu cauta vinovati! Ei sunt mereu alaturi de echipa, dar mai cu seama atunci cand este greu.

Iar daca echipa incape pe mainile unui dezaxat – fatalitate… Suporterul civilizat are in primul rand un legamant fata de standardul sau de civilizatie. Nu se face sa protesteze. Maine va fi bine.


Ovidiu