23-10-11

Caut un răspuns şi nu găsesc, caut un răspuns şi nu găsesc

De câteva zile încoace – vreo 10-15 – am o senzaţie pregnantă că ceva nu-i în regulă. „Ceva” sigur, dar al naibii să fiu dacă ştiu ce!

După ce m-am tot gândit şi răzgândit, am tras concluzia că nu poate să fie decât un meci de fotbal (drăguţul de fotbal...) pe care l-am văzut acum 4 ani. Am o senzaţie teribil de apăsătoare relativ la ce-mi transmite rememorarea lui, dar orişicât mă strofoc nu reuşesc şi pace să-mi dau seama despre ce e vorba iegsat. Îmi stă pe limbă, dar nu vrea să iasă. Am un lipsus fantastic.

Să explic, pe foarte scurt:

Dacă tot aveam invitaţii în aşteptare pe traseul Râmnicu-Sărat – Pătârlagele – Buzău, de la nişte colegi de an, am împuşcat cam 3 iepuri dintr-o lovitură, într-un uikend supradimensionat: vizitele, un rodaj şi un meci. Rodajul – fără probleme, doar vreo 300 de mililitri de ulei mâncaţi (cică-i normal), vizitele – very agreabile, caterinci, povestiri, pastramă de oaie, ied la cuptor, poale-n brâu, roşu vârtos, zacuşti, dulceţuri, şi apoi de la capăt, de trei ori, mă mir cum de n-am crăpat şi mai ales mă mir cum de-am scăpat neînsurat, că i se pusese pata unei surori a unui amfitrion. Mă rog, chestii, socoteli.

De meci ziceam că ne interează. Ajung dumincă dimineaţă la Buzău, cafele, cornuleţe, nişte mini-prăjiturele gen negrese foarte bune, draci-laci, în fine o iau la pas spre stadion, cumpăr o pungă cu vestiţii covrigi buzoieni, o sticlă de apă şi mă instalez.

Era al naibii al cald, atmosferă stătută, o linişte de-aia de uikend provincial.

Deci, 12 august 2007, etapa cu numărul 3, mare meci mare în Crâng:

Gloria Buzău: Stoicescu – Vlaicu, Petre, Gheorghiţă, Nejneru – Şuleap (81 Dino Eze), Ioviţă, Cl. Ionescu, Simion – Guriţă (54 Liţu), Paleacu (65 Al. Iacob) Antr.: ???

Farul Constanţa: Vlas – Farmache, Gheară, Ion Barbu, L. Florea – Pătraşcu, Ben Teekloh (75 Băcilă) – Voiculeţ, Todoran, Mendy (65 Maxim) – Şt. Ciobanu (50 D. Florea) Antr.: Constantin Gache

Meci de divizia B, deşi se juca în A. Vreo 15.000 de localnici. Farul scăpase de Grigoraş, care făcuse cea mai mare performanţă din istoria clubului, scăpase şi de vreo 5-6 fotbalişti care duseseră greul şi putea să retrogradeze liniştită la finalul anului. Buzăul promovase după jde mii de ani în prima ligă, sub comanda lui Ion Viorel, aveau o echipă slăbuţă-slăbuţă, dar o ardea pe entuziasm. După două etape, Ion Viorel şi-a dat demisia. Meciul cu Farul era debutul în divizia A al noului antrenor.

Cum ziceam, meci slab de tot, era şi cald dar era şi rebuturi multe.

Bătaie oarbă la mijlocul terenului (vorba vine „bătaie”, mai mult o cafteală între pizde, un fel de meci Mimi-Botezatu), câteva faze de poartă anemice, Farul mai mult la cârmă, dar la fel de steril ca palamaresul Stelei în ultimii 5 ani. În fine, după pauză, în minutul 55, cade o pleaşcă şi dă gol cel mai bun om al gazdelor, cel care le făcea tot jocul: Claudiu Ionescu. Gloria Buzău – Farul 1-0.

Următoarele 10 de minute n-au mai fost la fel de plictisitoare. Farul nu putea mai mult, Buzăul nu voia mai mult, dar se juca totuşi un fel de fotbal. Vreo 4-5 ocazii, în special la faze fixe, şi o destul de vizibilă dominare pentru constănţeni, golul, cum ar zice loaza lui Graur, plutind în aer.

Prin minutul 65 tribunele se ridică în picioare. De la tribuna oficială o nălucă (sau un superstar) coboară treptele stadionului într-o viteză care-o depăşeşte pe cea a lui Carl Lewis la Seul şi Los Angeles şi ajunge în dreptul băncilor de rezerve. Lumea e în picioare. Năluca (sau superstarul) dă un ordin şi antrenorul Buzăului execută fără să clipească. Vine lângă nălucă (sau superstar), se aşează în genunchi (era o diferenţă de nivel, d-aia...) şi ascultă concentrat, timp de vreo 30 de secunde, indicaţiile preţioase de agent de circulaţie date mai mult cu mâinile de năluca-superstar (cum făcea academicianca coana Leana când dispunea dărâmarea de cartiere). „Am înţeles!” Şi chiar c-a înţeles. Ce-a înţeles, a dezvăluit superstarul după meci: „I-am spus să închidă jocul, să scoată atacant, să bage mijlocaş, să-l bage pe Ionescu în atac şi gata, 1-0, am (sic!) închis jocul, am (sic!) câştigat meciul”.

Antrenorul-debutant al Buzăului, imediat în minutul următor a executat indicaţiile primite – de la un străin, în văzul unui stadion întreg şi a ţării. De fapt a camerelor de luat vederi, care au surprins scena mai bine decât am văzut-o eu la locul faptei. Mi-am dat seama de asta abia acasă. Imaginile sunt perfecte, din mai multe unghiuri şi o să apară la timpul potrivit, chill... Deci, iese vârful Paleacu, intră fundaşul Alex Iacob, trece Claudiu Ionescu atacant, închizi jocul, câştigi cu 1-0 la debut, după ce te-ai lăsat umilit, supunându-te ordinului unui străin, în cea mai grotească scenă publică legată de acest aspect, pe care am văzut-o în toată viaţa mea şi pe care o s-o vadă şi alţii în curând. Drama e că Buzăul chiar a câştigat jocul şi, deci, tradiţia trebuie respectată, că ea e mama noastră. Cum a zis prietenul meu, Costel Bucur, nălucii, după meci: „Bă băiatule, eşti cel mai mare antrenor din România”. Deci, debut extraordinar în prima divizie pentru antrenorul Buzăului. Şi, bineînţeles, crearea unei echipe care s-a reîntâlnit în sfârşit pentru continuarea colaborării. De ce să schimbăm lucrurile care merg?

Aşadar, în urma acestui meci se ridică nişte întrebări puţin cam destul de foarte importante, din care sigur-sigur trebuie să se evidenţieze răspunsul care să-mi rezolve angoasa. Problema e că, în continuare, nu ştiu care-i răspunsul ăla corect, adică, mai precis, nu ştiu care-i întrebarea la care trebuie răspuns:

1. Cât a fost biletul?
2. Guriţă e ăla care făcuse pregătirea de vară cu Steaua?
3. Ce timp a scos respectivul sprinter? Năluca – superstar numai forţă avea?
4. Pastrama de oaie era zvântată sau proaspătă?
5. De unde mi-am luat în Buzău covrigi de Buzău într-o duminică după-amiază?
6. Cât se mai ţin imaginile respective (cu sluga şi stăpânul, pardon, cu echipa care va readuce spiritul Stelei acasă) la dospit?
7. Cum dracu dospesc nişte imagini, ca lipia libaneză, sau ca pita armâneascâ?
8. Drojdie se pune, sau se formează singură?
9. Cine era antrenorul Gloriei Buzău?
10. Înainte să întrebaţi, uleiul era Castrol.
11. S-a constatat vreo extorsiune a unui degajament, în timpul meciului?
12. Câte zeci de reportaje, articole şi interviuri care ne asaltează în ultimele două săptămâni, asigurând optimismul, arătând cum se lucrează azi la Steaua, cum s-a implementat „Spirit” şi câte s-au schimbat, s-au scris?
13. Negresele erau cu glazură sau fără?
14. Te-au lăsat cu sticla de apă în stadion?
15. Echipa câştigătoare se schimbă vreodată, băi ăsta?
16. Ce culori avea echipamentul echipei câştigătoare?
17. Când o să se dea imaginile respective, o sa fie zi liberă?
18. Deci, întrebare: În timpul unui sezon, poţi schimba maxim 4 antrenori. A, întrebare, să întreb io, da, deci, maxim 6 antrenori frumoşi, în timpul unui sezon!
19. Când antrenorului Buzăului s-a aşezat în genunchi, să primească indicaţiile de la nălucă, era transpirat?
20. Dacă era transpirat, superstarul i-a dat apa minerală, sau măcar nişte hârtii, să se şteargă pe frunte?
21. Nu i-a rămas pe frunte tuş, până să ajungă la duş?
22. Câte mii de meciuri, câte sute de ani şi câte zeci de performanţe pentru clubul Steaua îţi trebuie ca să devii măcar om cu minimă conştiinţă de sine, dacă nu persoană, dacă nu personalitate, dacă nu „purtător al spiritului” (cum tot eşti prezentat)?
23. „Spirit” e acelaşi lucru cu „Spirt”, cu „Şpriţ”, cu „Sipet” sau cu „Sprite”, că prea seamănă tare, de nu le deosebeşti chip.
24. Scena Puiu-Dinu e detronată ca fiind dintr-o galerie a umilinţei care-l face pe finanţatorul Oneştiului o conştiinţă şi un simbol de demnitate, în comparaţie?
25. După 23 urmează 24, sau sărim direct la 25?


Cetăţeanul Derutat