24-05-11

Biata Cupa. Biata Steaua (1978-1988)

Sezonul 1978-1979, sub comanda lui Gheorghe Constantin (ajutat de Vasile Zavoda), care l-a inlocuit pe demisul Jenei (care castigase titlul in anul precedent), a fost unul fluctuant, in care meciurile excelente s-au legat cu perioade de 5 etape fara victorie. Doar locul 3, in campionat (40 de puncte, cel mai bun atac, cu 57 de goluri), dupa campioana Arges Pitesti (45 p.) si Dinamo (41 p.).

In Cupa, primul meci a fost si cel mai greu din intreaga campanie de 5 jocuri.

Pe 28 februarie 1979, la Constanta, Steaua termina la egalitate cu Farul, 0-0, dar se califica mai departe, beneficiind de statutul de oaspete.

Optimile din 16 mai 1979 insemnau un 4-1 (0-1) impotriva Metalului Bucuresti, iar sferturile din 13 iunie un 3-1 (2-0) impotriva Politehnicii Timisoara, la Craiova. Semifinala s-a disputat la Pitesti, impotriva Steagului Rosu Brasov, pe 27 iunie 1979, Steaua impunandu-se cu 2-1 (1-0), Lita Dumitru marcand un gol de la 35 de metri.

In cealalta semifinala, Sportul Studentesc trecea de Dinamo cu 1-0 (1-0) si juca prima finala din istorie.

Finala Cupei avea loc pe 1 iulie 1979, pe „23 august”, de la ora 17:00, sub fluierul lui Nicolae Rainea (ajutat de Constantin Dinulescu si Romeo Stancan).

Steaua: Rica Raducanu (`84 Vasile Iordache) – Anghelini, Fl. Marin, Sames, Ion Nitu – Tudorel Stoica, Ion Dumitru, Iordanescu – Marcel Raducanu, Adrian Ionescu, Constantin Zamfir Antr.: Gheorghe Constantin. (din lot mai faceau parte Lascu – Vigu, Agiu, Ion Ion, Iliescu, Minea, Ion Marin – Ion Gheorghe, Troi.)

Sportul Studentesc: Dumitru Moraru – Constantin Stroe, Bruno Grigore, Paul Cazan, Ion Munteanu (`46 Mircea Sandu) – Aurel Radulescu, Nicolae Tanasescu, Octavian Ionescu – Romulus Chihaia (`57 Mihail Marian), Gino Iorgulescu, Ion Catoi Antr.: Mircea Radulescu

Meciul nu a avut istoric, Steaua defiland in fata unei echipe a Sportului care terminase pe 6 din 18, in campionat.

1-0 min. 24: Lita Dumitru
2-0 min. 31: Marcel Raducanu
3-0 min. 78: Marcel Raducanu

Era Cupa cu numarul 13 pentru Steaua.

1978-1979: Steaua – Sportul Studentesc 3-0 (2-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1979-1980 a insemnat ratarea titlului de campioana, pentru echipa dictatorului Ceausescu, la golaveraj, in fata Universitatii Craiova. Doar 5 goluri au avut oltenii peste Steaua, la finele celor 34 de etape (66-31; +35 fata de 74-44; +30). Fireste, asta ar fi fost absolut neimportant daca, in ante-penultima etapa, la Targoviste (locul 16 din 18), pe o ploaie torentiala, Steaua n-ar fi cedat cu 4-0, intr-un meci care a mirost foarte deosebit extrem de urat, si din cauza caruia s-a ratat titlul de campioana cu numarul 10.

Pentru ca tacamul sa fie complet, Cupa a insemnat un scandal si mai mare.

Pana in finala, Steaua a trecut cu 1-0 de Gloria Buzau (9 decembrie 1979), cu 4-0 de CS Targoviste (24 februarie 1980), 1-0 de FCM Galati (pe 16 aprilie, la Medgidia) si cu 2-1 (1-0) de Universitatea Craiova (deja campioana), in semifinala din 28 mai 1980, disputata la Pitesti.

In cealalta semifinala, dupa 1-1, in timpul regulamentar, Poli Timisoara s-a calificat in finala, invingand Rapidul, la penalty-uri, cu 4-2.

Pe 1 iulie 1980, pe „23 august”, incepand cu ora 16:30, a avut loc o finala mai aparte de Cupa. Nicolae Rainea (ajutata de Otto Anderco si Vasile Tatar) arbitra la centru.

Steaua: Iordache – Anghelini, Sames, Florin Marin, Vigu – Tudorel Stoica (`75 Nitu), Iordanescu (`65 Zahiu), Lita Dumitru, Aelenei – Marcel Raducanu, Adrian Ionescu Antr.: Gheorghe Constantin

Politehnica Timisoara: Radu Suciu – Dumitru Nadu, Dan Paltinisan, Gh. Serbanoiu, Viorel Visan – Adrian Manea, Emerich Dembrovschi, Titi Nicolae – Stelian Anghel, Leonida Nedelcu, Gh. Cotec Antr.: Ion V. „Jackie” Ionescu

Meciul a fost cum nu se poate mai ciudat. Steaua era mare favorita. Poli terminase campionatul pe locul 10 din 18, cu golaveraj negativ (-3). In meciurile directe din campionat, echipa militara avea un avantaj net. In turul din 11 noiembrie 1979 invinsese cu 3-1, la Timisoara, iar in returul din 4 mai 1980 invinsese cu 7-1, pe Ghencea.

Tudorel Stoica a deschis scorul in minutul 25 si totul parea in grafic. Peste 3 minute, doar (min. 28), in mod inexplicabil, Marcel Raducanu il loveste fara minge pe Adrian Manea si este eliminat. Viorel Visan egaleaza in minutul 43 (cu primul gol marcat in 11 ani de cariera, 298 de meciuri) si meciul se duce cu scor egal pana in minutul 90.

In prelungfiri, dupa ce-au jucat 60 de minute cu doi oameni in minus, stelistii cedeaza si Dan Paltinisanu inscrie golul victoriei, in minutul 96. Ocaziile lui Sames si Zahiu nu mai schimba nimic.

Pe langa omul in minus Raducanu, Steaua a mai jucat, tot meciul, cu inca un om in minus, capitanul echipei si ofiter in armata, marele fotbalist Lita Dumitru, vanzandu-si colegii, intr-un mod jegos, cum ii este si caracterul. Schimbarile lui Tudorel Stoica, foarte activ, precum si cea a lui Iordanescu, apar si ele ca fiind bizare.

Dupa meci, Lita Dumitru se transfera la Timisoara, pentru a capata o diploma de inginer. Corect e sa spuneam ca Dumitru regreta acum mutarea si-si da seama de greseala facuta. Nu va ganditi la prostii, omul spunea ca a gresit cand a plecat de la Steaua cum a plecat, caci diploma de inginer nu-mi foloseste la nimic. Mai bine stateam la Steaua sa-mi creasca gradul, si primeam si eu ceva bani acum.

Nuantand, Dumitru spune, azi, ca a cedat meciul, intr-adevar, dar nu pentru bani, ci ca sa vada lumea care este ponderea sa in jocul Stelei. De asemenea, avanseaza teza conform careia, in disputa cu Iordanescu pentru dominatia vestiarului, a vrut sa arate influenta sa asupra jocului Stelei si sa puncteze ce inseamna lipsa sa. Ceea ce nu-i exclus, la cata minte arata, caci a confunda non-combatul cu absenta e posibil sa fie acelasi lucru in capul lui Lita.

Cert este ca Steaua a fost vanduta de Lita Dumitru si ca a ratat un trofeu, ca asa a vrut capitanul echipei dictatorului Ceausescu. Mai mult, extinde in mod logic orice alta suspiciune de vanzare, meciul de la Targiviste fiind un foarte clar indicator al faptului ca Steaua a ratat castigarea Cupei si a Campionatului pentru ca asa a vrut Lita Dumitru. Posibil sa mai fi fost si altii, dar el e singurul care este dovedit ca vanzator. Ne putem da seama cate nenorociri ne(re)cunoscute s-au intamplat la clubul dictatorului Ceausescu, in ultimii 10-15 ani, si cate performante s-au ratat pentru astfel de mize meschine, profund personale, tolerate de conducatori si proliferate in (aproape) traditie.

Despre superiorii si civilizatii de banateni nu mai spunem nimic, caci, daca ei (in frunte cu „consilierul” Jackie), au atata tupeu incat sa iubeasca Bragadiru-Rocar-Fulgerul-Aek-Berceni, in timp ce adevarata Poli e in „D”, va dati seama cate mustrari de constiinta or avea, referitor la faptul ca au castigat o Cupa in urma unei vanzari a adversarului. Fruncea!

Steaua rateaza eventul intr-un mod jalnic, fiind vanduta de Lita Dumitru (cel putin) in finala Cupei. Este a patra finala pierduta, in istorie.

1979-1980: Politehnica Timisoara – Steaua 2-1 (1-1;1-1)

XXX XXX XXX

Sezonul 1980-1981 inseamna un loc 4 in campionat, la 8 puncte de campioana Craiova.

Incepe o perioada profunda de cautari, care va dura 4 ani. Clubul se va reforma, dupa ce, in perioada 1970-1980, s-au ratat foarte multe trofee din cauza anarhiei care domnea in activitate, la toate palierele, valoarea jucatorilor nefiind concentrata spre un scop sportiv general, in mod profesionist. Dezinteresul si nepriceperea conducatorilor au insemnat ratarea unei generatii care putea si trebuia sa dea mult mai mult istoriei clubului.

Pana cand se va iesi la liman, vor urma 3 sezoane de haos generalizat.

Cupa Romaniei inseamna un 9-2 (3-0), la Nadrag, impotriva Laminorului, pe 26 noiembrie 1980. Optimile au adus, pe 3 decembrie 1980, un 4-1 (0-1;1-1) impotriva Universitatii Cluj, care a insemnat o calificare cu mari emotii.

Sfertul de finala disputat pe 4 martie 1981 este in top 3 cele mai rusinoase meciuri din istoria de pana atunci a clubului. La Brasov, Sticla Ariesul Turda a tinut de un egal (0-0) pana in minutul 90 si, apoi, pana la finele prelungirilor, impunandu-se la penalty-uri, cu 6-5.

Finala avea sa castigata de U Craiova, cu 6-0, in fata Politehnicii Timisoara, geniul tactic al lui Jackie Ionescu neputandu-se manifesta, se pare, in conditiile in care capitanul adversarului nu facea parte din propria formula tactica.

Lotul Stelei era format din Iordache, Toma, Popa – Anghelini, Agiu, Sames, Fl Marin, Nitu, I. Gheorghe, Andreicuti, Barna – Iordanescu, Zahiu, T. Stoica, Aelenei, A. Iliescu, Mateffi, Isaia, Sertov, Lascau, Litan, Stefan Popa – Raducanu, Ionescu, Verigeanu, Nae Manea, Jurca, Rotar, Minea, Bolba, Cernescu, Stanga, Balint. Antrenor: Gheorghe Constantin.

1980-1981: sferturi: Sticla Ariesul Turda – Steaua: 6-5 (0-0;0-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1981-1982 inseamna continuarea haosului. In lotul de jucatori apar Fodor, I. Muresan, Stoica II, Cristian Camui, Majearu, Marcu, A. Florea, Sertov, Ralea, Marin Barbu.

Nu mai putin de 4 antrenori (Gheorghe Constantin, Traian Ionescu, Nicolae Pantea si Constantin Cernaianu) sunt responsabili pentru locul 6, la 10 puncte de campioana Dinamo (cel mai slab loc din `74).

Golurile lui Iordanescu din campionat (avea sa fie golgheterul editiei, cu 20 de goluri, la ultimul sezon pentru militari) au tinut-o pe Steaua pe linia de plutire.

In Cupa, simptomologia era aceeasi. Pe 2 decembrie 1981, in 16-imi, Steaua dispune de Progresul Bailesti, iar pe 31 martie 1982, la Targoviste, in optimi, este scoasa de Arges, cu 1-0.

Dinamo castiga Cupa (3-2 in finala cu Baia Mare), dupa lupte seculare, care-au durat 14 ani. Patru ani fara Cupa, pentru Steaua.

1981-1982: optimi: FC Arges Pitesti – Steaua: 1-0 (0-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1982-1983 este la indigo cu precedentul. Constantin Cernaianu (ajutat de Nicolae Pantea) va fi antrenor, pe intreaga durata a sezonului. Cu nume noi precum Nitu, Duckadam, Lovas, Eduard, Roman, Belodedici, Dorel Zamfir, Tim Campeanu II, Steaua termina pe locul 5, la 11 puncte sub campioana Dinamo.

In Cupa, parcursul se sfarseste inainte de a incepe. Dupa 16-imile din 23 februarie 1983, contra Metalului Radauti (2-0), Corvinul Hunedoara incheie prematur campania Stelei, dupa un prelungirile unui meci disputat la Brasov, pe 27 februarie 1983, incheiat cu 1-1 (0-0) in timpul regulamentar si castigat cu 2-1, dupa prelungiri.

Meseriasii de la Poli Timisoara joaca inca o finala pe care o pierd, pentru ca, nici de data asta, capitanul adversarilor n-a sarit coarda pe teren. U. Craiova castiga finala, cu 2-1 (Camataru x 2, respectiv Iosif Rotariu), in fata banatenilor.

Al cincilea an fara Cupa si al saselea fara campionat.

1982-1983: optimi: Corvinul Hunedoara – Steaua: 2-1 (1-1;1-1)

XXX XXX XXX

Sezonul 1983-1984 reprezinta licarirea luminitei de la capatul tuneluluii.

Emerich Jenei (ajutat de Victor Stanculescu), cel care adusese ultimele 2 titluri, este instalat ca antrenor.

Lotul de jucatori prinde un contur mai familiar: Duckadam, Iordache, Gherasim – Pinter, Tataran, Iovan, Fl. Marin, Belodedici, Fodor, Anghelini, Edurad – Laurentiu Nicolae, Balint, Stefan Petcu, Marcel Puscas, Majearu, Tudorel Stoica – Adrian Ionescu, Viorel Turcu, Campeanu II, Lacatus, Piturca, Diaconescu.

Campionatul a insemnat o lupta pana in ultima etapa cu cea mai buna echipa din istoria lui Dinamo. In cele din urma, invingatoarea lui Hamburg a castigat titlul, cu 2 puncte peste nou-formata echipa militara.

Finala de Cupa a insemnat inca o intalnire cu Dinamo. Pana acolo, Steaua trecuse de Cimentul Medgidia (4-0) pe 7 decembrie 1983, apoi de SC Bacau (1-0) pe 3 martie 1984 si de Arges (2-0), pe 20 martie 1983. Semifinala din 11 mai, impotriva Sportului, a fost castigata cu 2-0.

Pe 22 mai 1984, ora 17:00, sub privirile a 60.000 de spectatori, arbitrul Dan Petrescu fluiera inceputul meciului.

Steaua: Duckadam – Nicolae Laurentiu, Florin Marin, Belodedici, Augustin Eduard – Stefan Petcu, Tudorel Stoica, Mihai Majearu – Lacatus (`60 Diaconescu), Piturca (`65 Campeanu), Balint Antr.: Emerich Jenei

Dinamo: Moraru – Mircea Rednic, Alexandru Nicolae, Ion Marin, Nelu Stanescu (`24 Ioan Marginean) – Marin Dragnea, Ioan Andone, Alexandru Custov – Talnar, Augustin, Orac Antr.: Dumitru Nicolae Nicusor

Militarii incep avntat si Lacatus deschide scorul, in minutul 10. Momentul psihologic se petrece, insa, cu un sfert de ora inainte de finalul primului mitan, cand Eduard, de la cativa metri, trimite in bara unei porti goale. Scapati din torentul majilor, Dinamo linisteste jocul, iar in finalul primei parti, cu concursul lui Duckadam, Custov egaleaza, in minutul 45. Pentru moralul unei echipe abia construite, golul primit in ultimele secunde de joc avea sa fie ca un pumnal invartit in psihic. Asa ca partea a doua a stat la dispozitia trupei lui Nicusor, care avea sa mai inscrie o data prin Orac (min. 53) si sa incheie conturile. Dinamo termina sezonul in triumf iar Steaua in lacrimi. Timpul lucra insa in favoarea celei din urma.

Al saselea an fara Cupa, cedata in fata celei mai bune echipe din istoria lui Dinamo si a cincea finala de Cupa pierduta.

1983-1984: Dinamo – Steaua 2-1 (1-1)

XXX XXX XXX

Sezonul 1984-1985 inseamna incununarea unei munci strategice de 5 ani. Desi inceput cu Florin Halagia (din fericire, demis dupa 7 etape), sezonul avea sa fie continuat cu Emerich Jenei (ajutat de Anghel Iordanescu), care va aduce titlul cu numarul 10 din palmares si Cupa cu numarul 14.

Campionatul a fost castigat cu 2 puncte peste Dinamo, iar in finala Cupei, Steaua a intalnit-o pe echipa de pe locul 4 in campionat, cea cu care impartea primul loc la goluri marcate (71), Universitatea Craiova.

Parcursul a insemnat un 6-1 la Steaua Cluj Napoca, pe 29 noiembrie 1984, apoi un 2-0 la Dunarea Galati, pe 20 februarie 1985 si un 1-0 cu Baia Mare, pe 27 februarie.

In semifinale, Steaua a spulberat-o pe Dinamo, cu 5-0, pe 12 iunie 1985!

Finala s-a disputat pe 23 iunie 1985, de la ora 17:30, in fata a 60.000 de spectatori, pe „23 august” Arbitru de centru a fost Dan Petrescu, ajutat de Mircea Salomir si Adrian Porumboiu.

Steaua: Duckadam – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Eduard – Stefan Petcu, Boloni, Tudorel Stoica, Majearu (`73 Radu II) – Lacatus (`51 Balint), Piturca Antr.: Emerich Jenei

Universitatea Craiova: Silviu Lung – Negrila, Stefanescu, Tilihoi, Marin Matei – Vasile Manaila, Adrian Popescu, Mircea Irimescu – Ion Geolgau (`67 Emil Sandoi), Marian Bacu, Sorin Cartu Antr.: Florin Halagian

La fel ca in urma cu un an, Lacatus deschide scorul in minutul 10. Sorin Cartu egaleaza in minutul 67, iar Victor Piturca, cel refuzat de olteni, aduce golul victoriei pentru Steaua, in minutul 73.

Dupa 6 ani, Steaua castiga Cupa! Dupa 9 ani, Steaua reuseste eventul!

1984-1985: Steaua – Universitatea Craiova 2-1 (1-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1985-1986 este cel mai glorios din istoria clubului. Steaua castiga campionatul la 9 puncte distanta de locul 2, Sportul, si castiga Cupa Campionilor Europeni, realizand cea mai mare performanta din istoria fotbalului romanesc.

Din pacate, nu s-a realizat tripla.

In 16-imile din 4 decembrie 1985, Steaua castiga cu 8-1 la Minerul Baius, apoi, in optimi, trecea cu 4-2 de Rapid, pe 26 februarie 1986. Pe 15 mai 1986, Steaua castiga cu 5-1 in fata Progresului Bucuresti. Golul de 3-0 a fost marcat de Duckadam, din penalty. In semifinala din 21 iunie, Steaua a trecut greu, cu 2-1, de Jiul.

Finala s-a disputat pe 25 iunie 1986, la 50 de zile dupa finala de la Sevilla, la 7 zile dupa incheierea campionatului si la vreo 70-80 dupa stabilirea campioanei. In mod firesc, stelistii erau total deconectati, dupa atatea festivitati si elogii, doar de cantonamente in iunie, la finele unui an fabulos, nemaiavand chef, si erau cu gandul exclusiv la vacanta.

Doar 40.000 de oameni au fost la meci, caci lumea era plecata in concedii. Meciul a inceput la ora 18:00 si a fost arbitrat de Radu Petrescu (ajutat de Adrian Porumboiu si George Ionescu)

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balint, Boloni, Stoica, Majearu (`75 Balan) – Lacatus, Piturca Antr.: Emerich Jenei.

Dinamo: Moraru – Varga, Nicolae, Movila, Stanescu – Rednic, Dragnea, Andone, Suciu – Damaschin, Orac Antr.: Mircea Lucescu

Dupa un raport al suturilor spre poarta in favoarea dinamovistilor (13-8) si al cornerelor in favoarea stelistilor (5-1), golul lui Damschin, din minutul 71, a stabilit invingatoarea unui meci in care Dinamo a jucat tactic si scrasnit iar Steaua liber si plictisit. Varga a sutat violent din afara careului, Ducadam a respins cu mare dificultate, balonul a ajuns la Mihaescu care a pasat lui Damschin si acesta a reluat din apropiere in plasa.

In cel mai glorios sezon al istoriei, Steaua rateaza (explicabil si de inteles, insa) realizarea unei triple istorice Campionat-CCE-Cupa!

1985-1986: Dinamo – Steaua: 1-0 (1-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1986-1987 inseamna castigarea campionatului, cu 15 puncte peste Dinamo si cucerirea Supercupei Europei.

In Cupa, primul tur a insemnat un 5-3 la Gloria Bistrita, pe 1 martie 1987. Optimile au adus un 2-0 cu ICIM Brasov, pe 27 mai, iar sferturile din 16 iunie, un 1-0 cu Rapiduletul. Semifinala din 23 iunie inseamna un 4-0 cu FCM Brasov si vine revansa cu Dinamo.

Pe 28 iunie 1987, 60.000 de spectatori erau prezenti in tribune, unde, incepand cu ora 17:30, Radu Petrescu fluiera inceputul meciului.

Steaua: Stangaciu – Nita Cireasa (`46 Weissenbacher), Iovan, Belodedici, Barbulescu – Hagi, Rotariu, Boloni, Majearu (`68 Balint) – Lacatus, Piturca. Antr.: Anghel Iordanescu

Dinamo: Moraru – Jercalau, Nicolae (`46 Orac), Movila, Varga – Lupu, Andone, Rednic, Mateut – Camataru, Damaschin Antr.: Mircea Lucescu

Desi lipsita de aportul a doua piese de baza din angrenajul sau, Bumbescu si Stoica, Steaua a demarat in stilul ei caracteristic, adica furtunos, avand in Hagi acelasi animator de clasa si dirijor de exceptie. Actiunile de atac percutante si rapide au pus, frecvent, in prima repriza, la grea incercare defensiva dinamovista, care a cedat in minutul 26, cand Boloni a marcat singurul gol la partidei, la o dubla greseala alui Moraru si Varga. Dupa pauza, rolurile s-au inversat oarecum. A fost randul dinamovistilor, care s-au dovedit mai proaspeti, sa domine, cu insistenta chiar, incercand sa forteze egalarea. Retrasa in propria jumatate de teren, Steaua si-a aparat cu strasnicie fragilul avantaj, sistemul sau defensiv, in frunte cu perechea Iovan-Belodedici, dovedindu-se impenetrabil. Totusi, Dinamo ar fi putut egala, dar Camataru si, mai ales, Orac, au ratat ocaziile ce li s-au ivit, Stangaciu aparandu-i lui Orac o lovitura de la 11 metri, in minutul 89.

Al doilea event consecutiv.

1986-1987: Steaua – Dinamo: 1-0 (0-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1987-1988 este cel de-al 40-lea de existenta.

Steaua castiga campionatul la 1 punct peste Dinamo, care, cu toti satelitii pe care si-i facuse si cu toate blaturile lor jegoase nu reusise sa depaseasca echipa militara, decontand scump, in cupele europene, abuzurile din campionat.

Finala Cupei a fost cu cantec, Steaua retragandu-se din teren.

Pana acolo, in 16-imi, Steaua trecuse de Vointa Bucuresti cu 3-0, pe 27 februarie 1988, de FC Maramures, cu 3-1, pe 10 aprilie, de Universitatea Craiova, cu 2-1, pe 5 iunie si de Sportul, cu 3-1, pe 15 iunie 1988.

Finala s-a jucat pe 29 iunie 1988, de la ora 19:00. Erau 45.000 de spectatori in tribune. Arbitri: Radu Petrescu (Brasov) la centru, ajutat de tusierii Gheorghe Constantin (Ramnicu-Valcea) si George Ionescu (Bucuresti), la cele 2 linii.

Steaua: Liliac – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Ratariu – Balan, Tudorel Stoica, Gica Popescu, Hagi – Lacatus, Piturca (`52 Piturca) Antr.: Anghel Iordanescu

Dinamo: Moraru – Mihaescu (`46 Movila), Andone, Rednic, Varga – Lupu, Lupescu, Mateut, Orac – Camataru (`82 Raducioiu), Vaiscovici Antr.: Mircea Lucescu

Steaua deschide scorul prin Lacatus, in minutul 27. Dinamo egaleaza tarziu, in minutul 87, prin Raducioiu.

In minutul 90, Balint scapa cu 2 metri in fata ultimului aparator dinamovist si marcheaza, inainte ca arbitrul sa fluiere.

Tusierul George Ionescu este aflat la 15 metri de banca dinamovistilor, care reactioneaza in cor: „Ridica, ba, steagul, nu vezi ca-i off-side?” Exact in momentul in care Balint se pregateste sa traga la poarta, George Ionescu ridica fanionul si, dupa ce Balint inscrie, centralul Radu Petrescu fluiera off-side.

Stelistii de pe banca, care auzisera si vazusera cum Ionescu a ridicat fanionul la presiunea bancii lui Mircea Lucescu, au creat o busculada pe teren, sarind la gatul nenorocitului. In acest timp, la oficiala, Valentin Ceausescu a fost instigat de Corneliu Vadim Tudor: „Scoate domne` echipa din teren! Nu vezi cum te fura hotii?!” Valentin a trimis un mesager (Tica Danilescu), care a transmis ordinul si Steaua s-a retras din joc. Toata lumea din tribune asezate pe linia de 25 de metri vazuse cum Balint plecase din pozitie regulamentara. (vezi relatarile lui Peter Clement, despre situatie)



Trofeul a fost adus in Ghencea, fiind acordat de catre Federatie, care recunostea „eroarea de arbitraj” (si-l suspenda pe omul lui Dinamo – George Ionescu – vreo 8-12 etape) dar, imediat dupa 1990, Steaua a renuntat la el, in acest moment ne(mai)facand parte din palmaresul clubului.

Tot ce mai trebuie spus este urmatorul fapt: vagabondul de George Ionescu era – practic – angajatul clubului Dinamo, el fiind acela care-l luase din gara pe Stefan Iovan, in 1980, si dusese in birourile celor de la Dinamo, pentru a parafa transferul. Dupa marturia lui Iovan, George Ionescu raspundea la toate comenzile date de conducerea lui Dinamo si se comporta cu ei ca si cum ar fi fost angajat al clubului. Ca sa stiti cine-i lepra si ca stiti cine-i Dinamo.

Deci, disperarea lui Lucescu atinsese cotele de dementa si il facea sa apeleze la orice mijloace. Tiganul si-a revenit din suparare cu o Gheata de Aur, ca de obicei.

1987-1988: Steaua – Dinamo: 1-1 (1-0) (meci suspendat; Steaua s-a retras din teren, in minutul 90, in urma anularii unui gol marcat regulamentar de Balint)

XXX XXX XXX

Pentru perioada 1978-1988, statisticile Cupei erau urmatoarele:

Steaua: 3 trofee 1979, 1985, 1987

Dinamo: 3 trofee 1982, 1984, 1986

Politehnica Timisoara: 1 trofeu: 1980

Universitatea Craiova: 2 trofee 1981, 1983

XXX XXX XXX

Statisticile Campionatului, pentru perioada 1978-1988:

Steaua: 4 trofee 1985, 1986, 1987, 1988

Dinamo: 3 trofee: 1982, 1983, 1984

Universitatea Craiova: 2 trofee: 1980, 1981

FC Arges Pitesti: 1 trofeu: 1979

XXX XXX XXX

Dupa 40 de ani existenta, in raport cu Dinamo:

Cupe ale Romaniei:

Dinamo: 6 Cupe: 1959, 1964, 1968, 1982, 1984, 1986

Steaua: 15 Cupe: 1949, 1950, 1951, 1952, 1955, 1962, 1966, 1967, 1969, 1970, 1971, 1976, 1979, 1985, 1987


Campionate ale Romaniei:

Dinamo: 11 campionate: 1955, 1962, 1963, 1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1982, 1983, 1984

Steaua: 13 campionate: 1951, 1952, 1953, 1956, 1960, 1961, 1968, 1976, 1978, 1985, 1986, 1987, 1988

Total, dupa 4 decenii: Steaua – Dinamo 28-17

XXX XXX XXX

Statisticile totale ale Cupei Romaniei, in 1988, dupa 51 de editii:

Steaua Bucuresti: 15 trofee: 1949, 1950, 1951, 1952, 1955, 1962, 1966, 1967, 1969, 1970, 1971, 1976, 1979, 1985, 1987

Rapid Bucuresti: 9 trofee: 1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1972, 1975.

Dinamo Bucuresti: 6 trofee: 1959, 1964, 1968, 1982, 1984, 1986

Universitatea Craiova: 4 trofee: 1977, 1978, 1981, 1983

Stiinta Timisoara (Politehnica): 2 trofee: 1958, 1980

Ripensia Timisoara: 2 trofee: 1934 si 1936.

ITA Arad (Flamura Rosie Arad): 2 trofee: 1948 si 1953.

CFR Turnu-Severin: 1 trofeu: 1943

Metalul Resita: 1 trofeu: 1954

Progresul Oradea: 1 trofeu: 1956

Progresul Bucuresti: 1 trofeu: 1960

Ariesul Turda: 1 trofeu: 1961

Petrolul Ploiesti: 1 trofeu: 1963

Stiinta Cluj: 1 trofeu: 1965

Chimia Ramnicu-Valcea: 1 trofeu: 1973

Jiul Petrosani: 1 trofeu: 1974

XXX XXX XXX

La sfarsitul lui 1988, dupa 4 decenii de fiinta, „Specialista Cupei” Steaua Bucuresti avea un numar de trofee egal cu cel al echipelor de pe locurile 2 (Rapid) si 3 (Dinamo) la un loc.

(va urma...)

Filip Pindean