22-05-11

Perversii de pe Starvu' Bocna

Fachiru’ şi Perversu’ dădeau la... ţintă, undeva, într-o incintă, sub reflectoare, făceau o... treabă mare, recte un show de televiziune, într-o totală coeziune se întreceau într-un concurs de darts, cam de la juma’ de maţ zvârleau săgeata în ochiu’ boului sau în afara platoului, ceea ce era un factor risc, să i-o înfigă lu’ madam Cozma în... plisc, sau, la o adică, să-l nimerească pe Mironică, care stătea pândel la Perversu’ şi-i urmărea... reversu’, turu’ la pantalon, atins de săgeata lu’ Cupidon. N-am prins care-i şpiru’, Perversu’ l-a bătut pe Fachiru’ sau poate Fachiru’ l-a dovedit pe Perversu’, păstrându-şi intact palmaresu’. Păcat că n-au fost accidente, nici incidente cauzate de propuneri indecente, audienţa ar fi crescut în procente şi ar fi fost perfect, s-ar fi făcut un pachet pentru care s-ar fi licitat, că sigur era solicitat.

Am schimbat pe la alte canale şi am ajuns la alea cu animale, unde un şacal, slab în ultimu’ hal, halea dintr-un hoit înzăpezit până ce lupii l-au repezit. Lupii, în loc să halească, s-au apucat să se ciumegească, cine are întâietate, dar a venit dintr-o parte un urs care a luat hoitu’ pe sus şi l-a cărat la bârlog lăsând şi un lup olog. Lupu’ olog a mierlit şi l-a halit şacalu’ lihnit, din el au rămas doar blană şi oase, până la măduvă roase.

M-a mirat câtă nemernicie e în sălbăticie, sătul de animale smintite mi-am adus aminte de presa autohtonă, un hoit puturos de o tonă, plin de păduchi până-n rărunchi, plin de râie şi scame, dar nimeni nu moare de foame, orice şacal – ziarist – fripturist mănâncă împreună c-un lup altruist, e loc pentru orice jivină numa’ audienţa să vină, că dacă nu, vine ursu’ şi schimbă cursu’, dispare vedeta, se schimbă şueta în altă parte unde-i mai multă publicitate. Ursu’ a mutat vreo câţiva corbi care n-au rămas orbi fiindcă nu şi-au spart lentilele, doar au schimbat ştampilele de pe statu’ de plată, tot ăia sunt şi ei o fac lată:

Numitu’ Călinescu Florin zici că s-a născut lângă Rin, că-i occidental, dar accidental a fost fătat pe Bega, lua-l-ar benga ! Când se dădea manierat şi civilizat, coviltiru’ din el a nechezat, ţipa că-i amant fatal, sărmanu’ batal amuşină politichia, că-i mai lipseşte tichia, ar vrea să fie un Silviu Brucan, da’ Pravda-i acum un ziar de can-can. Io îl ţin minte de la matinale, când nu erau aşa multe canale, omu’ avea un telefon cu disc şi nu auzise de fisc, dădea milioane la popor cu vervă şi cu mult spor, împărţea cărţi poştale, făcea fecioare din puşlamale, se închina către Vest, încasa gros şi nu dădea rest. A ajuns să le facă pe toate, unele până peste poate, chiar a consiliat preşedinţi şi-a câştigat mulţi arginţi, a stat cu miniştri la sfat, omu’ era stat în stat, a trasat linii de gândire, a tras din culise de fire, nici n-a avut nevoie de grad să bage ţara cu oiştea-n gard.

Mircea Badea are o manie, trăieşte într-o Românie care-i ocupă tot timpu’, nimic mai simplu şi totuşi foarte complicat, că-i domnu’ colonel implicat. Săptămână de săptămână, preţ de cinci zile, omu’ ne tot aruncă pastile dintr-o oficină cu damf de latrină, de la tribuna moralităţii înfiptă în glodu’ securităţii, pe unde mişună tot felu’ de trişti remuneraţi ca propagandişti. Şi el făcea matinale c-o purisancă de vreo două qintale, durdulie şi bucălată, care a ajuns deputată, fruntaşă pedelistă, unsă cu alifii din seu’ din... listă. Io nu i-am priceput de la început, credeam că-s mama şi copilu’, torţa şi fitilu’, sarea şi piperu’, doamna şi puberu’ care i-a dus fleru’ ca să facă politică într-o ţară paralitică. Totuşi, Mirciulică nu-i deputat, încă nu s-a pătat, nu-i nici senator, el e luptător – alergător, sportiv, parşiv, mai face o reclamă, îl mai ia o flamă, ca-n filele de poveste e bun prieten cu vrăjitoru’ Oreste, dar mă tem că până la urmă îl cuminţeşte domnişoara Brumă, că-n ziua de azi bărbatu-i o vită care doar se mărită.

Mai sunt trepăduşi venali care nu-s « matinali », nu-s cu nimic mai prejos, au tot ADN-ul jegos, cum – necum, tre’ să vorbim de Banciu şi de Naum, două pramatii bătrâne cu caractere de râme, două secături puturoase putrede până la oase. Spre deosebire de alte dăţi acum au dat-o în mondenităţi, fac emisiuni perverse cu diverse... cochete care cică-s vedete, pe care le aduc labeunu şi le ţin până noaptea la unu. Banciu cu accentu’ franţuzit rumegă strepezit, zici c-a halit lămâie ori a luat la... râie de la Naum sau o fi gazat de secta Aum ?! Naum e dubitativ, contemplativ, mai zice o vorbă cu tâlc să tacă şi Banciu mâlc, mai spune şi un proverb, aşa, bătrân dar imberb, bagă pe şest o cimilitură să tacă şi invitata din gură. Se potrivesc ca tusea cu junghiu’, oricum îşi reglează camera unghiu’, un cuplu perfid cu miros fetid, nu mai e mult până-i ia un partid.

Oameni cu două feţe care ne dau poveţe... lepădături coafate, ploşniţe umflate, gogomani cu intelect şi caracter infect ce vor fi trecuţi în anale alături de alte animale moraliste, tot figuri triste, trompete propagandiste, că adevăru’ se potriveşte în slujba oricui plăteşte un salariu sau onorariu, e loc de onoare chiar şi unde-i putoare, să fim înţeleşi, onoare între perverşi !

LDS