20-05-11

Marele Belo

Belo a debutat in „B” la 16 ani, la Moldova Noua. A fost plimbat pe la Pitesti si Olt, de Ianovschi si Halagian, n-a fost legitimat, insa, la niciuna dintre cele doua echipe si a fost transferat la Steaua, la recomandarea lui Costica Toma si initiativa lui Alecsandrescu. Primul sau antrenor, Olimp Mateescu, avea actele lui Belo. Intre debutul din „B” din 1980 si legitimarea la Steaua, din 1982, Belo a jucat la Luceafarul, fiind singurul dintre tricolori care nu s-a reintors la clubul de origine, Mateescu (conducatorul clubului) sfatuindu-l sa accepte oferta Stelei.


Astfel, Steaua lua un jucator de 18 ani, care doar ce terminase junioratul, nu fusese retinut nici de Halagian la Olt, nici de Ianovschi la Arges, si jucase cateva meciuri in „B”. Ca veni vorba de Halagian, cand a ajuns antrenor la Steaua, una din primele masuri pe care a avrut sa o ia acest mare tehnician a fost sa-l imprumute pe Belodedici la Scornicesti. Noroc cu Sfinxul, care i-a spus ca doar peste cadavrul lui se va intampla asa ceva.

XXX XXX XXX



La Steaua, Belodedici a jucat, in total, in perioada 1982-1989 si 1998-2001, un numar de 235 de meciuri, inscriind 21 de goluri, in prima divizie.

A debutat in toamna lui 1982, la „Cupa a 35-a Aniversare a proclamarii Republicii”. Pe 30 noiembrie, la 18 ani si jumatate, debuta viitorul star al Stelei, intr-un meci castigat cu 4-2 contra Sportului Studentesc, in care tanarul libero a si marcat un gol.

In primul sezon a jucat 17 meciuri, fara a inscrie, Steaua terminand pe 5. Constantin Cernaianu era antrenor, iar fundasi centrali erau Florin Marin, Sames, Iovan si Fodor.

In al doilea sezon, 1983-1984, sub comanda lui Emerich Jenei, Belodedici juca 20 de meciuri, dupa plecarea lui Fane Sames la Constanta, fiind partenerul lui Florin Marin pe linia de fund. Steaua termina locul 2 si pierdea finala Cupei, in fata lui Dinamo.

Al treilea sezon, 1984-1985, a insemnat o prima parte teribila, in care noul antrenor, Florin Halagian, l-a tras pe linie moarta, pe langa noul fundas de marcaj, Bumbescu, fiind lipit ca libero Stefan Iovan. Dupa 7 etape, insa, Halagian e demis, din fericire, si reinstalatul Jenei ii da, inca odata, credit total tanarului Belodedici. Acesta joaca 25 de meciuri, inscriind 3 goluri.



Sezonul 4, 1985-1986, inseamna 32 de meciuri si 2 goluri, titlul de campion national si castigarea Cupei Campionilor Europeni. La 22 de ani era desemnat ca facand parte din cel mai bun cuplu de fundasi centrali ai anului, alaturi de Bumbescu.

Sezonul 5, 1986-1987, inseamna 32 de meciuri si 5 goluri, castigarea Supercupei Europei si o evolutie superba in Cupa Intercontinentala, unde a marcat un gol valabil si unde trebuia, spun toate agentiile de striri, sa fie desemnat jucatorul meciului.

Sezonul 6, 1987-1988, inseamna al patrulea titlu de campion, consecutiv, contributia fiind de 31 de meciuri si 3 goluri.

XXX XXX XXX



Sezonul 7, 1988-1989 se incheie, pentru Belo, in decembrie 1988, dupa terminarea campionatului. Luand aprobare pentru a face o vizita rudelor din Iugoslavia, pentru perioada Craciunului si Revelionului, Belo ramane acolo. Domnul Jenei rememoreaza ultima intalnire cu pupilul sau: „Era in apropierea Craciunului, ramasesem in pana pe undeva pe la Pasajul Marasesti. Coincidenta face ca tocmai atunci Belo sa treaca pe langa mine. M-au ajutat sa repar pana doi sarbi mustaciosi care erau cu Belo in masina. L-am intrebat unde-si petrece Revelionul si mi-a spus ca-l va face la Poiana Brasov, alaturi de Hagi si Balint. Atunci l-am vazut ultima oara”.


De fapt, gandul plecarii era de mult timp in capul lui Belo, care era atras de libertatea pe care-o descoperea in iesirile din strainatate, In plimbarile dinaintea meciurilor, pe care le facea cu Hagi si Iordanescu, „nea Puiu” ii indemna pe cei doi sa ramana in strainatate: „Eu daca as avea varsta voastra nici n-as mai sta pe ganduri”. Hagi povesteste ca Belo ii spunea tot timpul ca o sa ramana afara, dar el nu l-a crezut niciodata. Pentru Gica ar fi fost exclus sa fuga, caci avea foarte multe in tara, spre deosebire de Belo.

XXX XXX XXX


Trio-ul Hagi-Belodedici-Balint (caruia i se mai adauga, din cand in cand, si Lacatus) a fost de nedespartit, la Steaua. Cand Hagi a venit de la Sportul, Balint dormea cu Belo, in aceeasi camera, iar Iordanescu a ordonat ca unul dintre cei 2 sa se mute pentru a-l aclimatiza pe nou-sosit. Fiecare dintre ei voia sa stea cu Gica, dar voiau sa ramana si impreuna. Asa ca au gasit solutia; au mai adus un al treilea pat, in camera.




Erau de nedespartit cei trei, care-si petreceau tot timpul liber impreuna. O scena amuzanta rememoreaza Hagi. „Eram la a treia sau a patra Dacie. Aveam 2 zile libere si ne-am hotarat sa mergem, toti 3, in Ardeal, la invitatia lui Iasko. Pe drum, era o ploaie torentiala si, chiar atunci, s-au stricat stergatoarele. N-am vrut sa ne oprim, asa ca l-am scos pe Belo pe geam, afara, si am mers asa vreo 150 de kilometri, cu Belo pe jumatate iesit din masina, pe post de stergator manual, caci era cel mai inalt dintre noi, si singurul care ajungea.”

XXX XXX XXX


Timp de un an si jumatate, Belo a fost suspendat de UEFA, pentru dubla semnatura. In 1990 a inceput sa joace pentru Steaua Rosie Belgrad, 34 de meciuri si un gol, in primul sezon, in care-a castigat si titlul. Belo a ajuns din intamplare la Steaua Rosie. Initial se oferise celor de la Partizan, care l-au refuzat. Urmatorul club la portile caruia a batut a fost clubul controlat de Željko Ražnatović „Arkan”, care l-a primit cu bratele deschise.









Urmatoarele 2 sezoane inseamna inca 2 titluri de campion al Iugoslaviei (49 de meciuri si 2 goluri), dar si performanta de a deveni primul jucator din istorie care castiga Cupa Campionilor Europeni cu doua echipe diferite.



In sezonul 1990-1991, Steaua Rosie joaca finala Cupei Campionilor impotriva celor de la Olympique Marseille. Pana in finala, sarbii (pentru care Belo jucase 8 meciuri, in campanie), trecusera de Grasshopper Zurich, cu 5-2 la general, apoi de Glasgow Rangers, cu 4-1 la general, de Dynamo Dresda cu 6-0 la general. In semifinale, dupa o victorie cu 2-1 in deplasarea de la Munchen, sarbii s-au calificat, obtinand un 2-2 pe teren propriu.

Finala s-a jucat in 29 mai 1991, la Bari, pe San Nicola (trecusera 5 ani si 22 de zile...).

Steaua Rosie: Stojanovic – Sabanadzovici, Marovic, Belodedici, Najdoski – Vladimir Jugovici, Robert Prosinecki, Darko Pancev, Sinisa Mihajlovici – Dejan Savicevici, Dragisa Binic Antr.: Lujbko Petrovici

Marseille: Pascal Olmeta – Manuel Amoros, Carlos Mozel, Basil Boli, Eric Di Meco – Laurent Fournier, Bernbard Casoni, Chris Waddle, Bruno Germain – Jean Perre Papin, Abedi Pele. Antr.: Raymond Goethals. (rezerve: Dragan Stojkovici, Jean Tigana, Eric Mura, Vercruysse si Alain Casanova)

Scorul a fost 0-0 dupa 90 de minute si prelungiri. Penalty-uri! Executa si marcheaza Prosinecki. Executa si rateaza Amoros! Inscriu Binic si Casoni.

E 2-1 pentru sarbi si urmeaza al treilea executant, Miodrag Belodedici. Ia mingea in maini si se duce calm si sigur pe sine (are 27 de ani) spre punctul de la 11 metri. Suteaza cu latul, tare si foarte plasat, chiar langa bara, pe jos, in dreapta portarului. 3-1!

Inscrie Papin, pentru francezi si e 3-2. Urmeaza Sinisa Mihajlovici, care marcheaza cu un sut violent, Mozer inscrie si el si se ajunge la ultima serie. Daca inscriu sarbii, s-a terminat. Pancev executa tehnic si Belodedici devine primul fotbalist din lume care castiga CCE cu 2 echipe diferite (Steaua Bucuresti si Steaua Rosie Belgrad). Abia in `98, Seedorf va egala performanta (Ajax si Real) si o va depasi 4 ani mai tarziu (Milan).






Tot in 1991, Belo castiga Cupa Intercontinentala.

XXX XXX XXX

Intre 1992-1994 joaca in Primera, la Valencia (cu brazilienii Leonardo si Toni, bulgarul Lubo Penev, sarbul Predrag Mijatovici, Pizzi, Javi Navaro, Mendieta, Quique Flores sau Ibanez, sub comanda lui Guus Hidink). Locul 4 in primul sezon (20 de meciuri) si locul locul 7 in cel de-al doilea (27 de meciuri).

XXX XXX XXX



Intre 1994-1995 joaca la Real Valladollid (cu Baraja, Cuaresma, Xabier Garcia, Inaki, Benjamin, Santi Cuesta sau Nilson), cu care termina pe locul 19, jucand 31 de meciuri (al patrulea jucator, dupa minute jucate).

In total, are 80 de meciuri, in Primera.

XXX XXX XXX


In sezonul 1995-1996, joaca la Villareal (cu Maestre, Pascual, Serrer, Cornago, Roberto, Cesar Silvera, Pitarch, Purche sau Sanches Broto), in Segunda.

XXX XXX XXX


Dupa Europeanul nereusit din Anglia, Iordanescu anunta brutal ca „Belodedici e un capitol incheiat pentru nationala”. Belo pleaca in Mexic, la bogatasii de la Ciudad Atlante Mexico City, unde joaca intre 1996-1998 (cu Jorge Campos, Ignacio Ambriz, Jose Guadalupe Cruz, Manuel Sol, Vlada Stosic, German Carty, Mario Jauregui, Gilberto Jimenez, Marco Capetillo, Carlos Turrubiates, Juan Angel Paredes, Raul Gordillo sau Manuel Sol) castigand un titlu de campion al Mexicului. In `98, a fost coleg si cu Ilie Dumitrescu.

XXX XXX XXX



In 1998, revine la Steaua, unde joaca pana in 2001, 61 de meciuri (3 goluri), cucerind un titlu, cu Piturca, in 2001. Revine si la nationala (readus de Jenei si mentinut de Boloni), jucand ultimile 4 meciuri (Grecia, Anglia, Italia, Polonia) in 2000, la 4 ani dupa verdictul lui Iordanescu.



XXX XXX XXX



La Europenele din 1984 n-a fost luat de Lucescu, desi era o stea in ascensiune. Nici in preliminariile pentru Mexic `86 n-a fost folosit, desi era o Steaua deasupra tuturor la o Steaua care trebuia sa dea tot lotul. La Mondialul din `90 n-a jucat, caci i-a fost teama sa se intoarca in tara, fiind dat dezertor si trebuia sa fie judecat de Curtea Militara. Potentatii de atunci n-au stiut sa-i alunge temerea, cu actele pe masa, si ne-am bazat pe Andone, in duelul cu Milla. La Mondialele din `94, Belo a fost imperial, fiind ales – de Gazetta dello Sport – in echipa rezervelor turneului (alaturi de Raducioiu, de la noi, Hagi fiind in cea a titularilor), dar a ratat un penalty blestemat, in meciul cu Suedia. La antrenamente, din 4 serii a cate 5 nu ratase nicio lovitura!



La CE din `96 a fost sub cota lui, dar atitudinea lui Iordanescu a fost jegoasa, ca de obicei. La Mondialul din Franta n-a fost luat, desi au fost luati de-alde Dulca, dar colegul sau de echipa (care-si falsificase statisticile din Mexic, acesta nejucand decat vreo 7-8 meciuri, cand Belo se cerea afara, dand Federatiei si presei (care s-a prins de inselatorie) cifre inventate de 30 de meciuri si 12-13 goluri) a fost.



La Europenele din 2000 a fost luat ca rezerva pentru Gica Popescu. Popescu s-a accidentat in meciul cu Anglia, iar Belo a intrat si a fost fabulos, jucand varf de atac in ultimele minute. De la el a pornit pasa catre Viorel Moldovan, care-a obtinut penalty-ul din care a adus Ganea victoria.

In total, are 53 de meciuri si 5 goluri, la nationala.

XXX XXX XXX

Unul dintre cei mai eleganti fundasi centrali din istoria fotbalului mondial, Belo a fost, raportat la Steaua, un demn urmas al marelui Alexandru „Piti” Apolzan, inventatorul modern al postului de LIBERO.

Sta exact sub Beckenbauer, dar la acelasi nivel cu Baresi, Figueroa, Pichhi, Morten Olsen, Blanc, Scirea, Tresor, Krol, Stielike, Passarella, Khurtsilava, Aughentaler, Vasovici, Alan Hansen.

A fost un LIBERO fabulos! Niciun alt jucator roman, pe postul lui, nu este in primii 10 din lume, cum e Belodedici!



XXX XXX XXX



A castigat 6 titluri de campion cu Steaua Bucuresti, 3 titluri cu Steaua Rosie Belgrad si 1 titlu cu Atlante.

A castigat 4 Cupe ale Romaniei, cu Steaua.

A castigat 2 Cupe ale Campionilor cu 2 echipe diferite (Steaua Bucuresti si Steaua Rosie Begrad)

A castigat Supercupa Europei (Steaua Bucuresti)

A castigat Cupa Intercontinentala (Steaua Rosie Belgrad)

XXX XXX XXX

Este – fara niciun dubiu – cel mai titrat fotbalist roman al tuturor timpurilor.

Din pacate, am profunda credinta ca este mult mai apreciat de sarbi decat este de romani, in general, si de stelisti, in special.



XXX XXX XXX

Cu ocazia implinirii varstei de 47 de ani, suporterii stelisti au onoarea sa-i multumeasca marelui Belo pentru contributia adusa de partea Stelei.

La multi, Miodrag Belodedici!

Stelistii – recunoscatori!

Filip Pindean