20-05-11

Biata Cupa. Biata Steaua (1955-1968)

Sezonul 1956 insemna al patrulea titlu de campioana nationala, pentru CCA. Modul in care s-a obtinut succesul a fost entuziasmant, diferenta de 4 puncte fata de victima traditionala de atunci, Dinamo, fiind adusa de ofensiva fabuloasa, care producea 64 de goluri (fata de doar 48 ale celor de pe locul 2, in top, aceiasi militieni).

Formula de joc Voinescu (Toma) – Zavoda II, Apolzan, Victor Dumitrescu – Onisie, Bone – Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I, Tataru (produsa dintr-un lot care-i mai cuprindea, in acel an, pe Ivanescu, Radulescu, Staicu, Bibere, Moldovan, Nertea, Bukossy, Marin, Ghibea, Dragomirescu) sub conducerea antrenorului Ilie Savu („consiliat” de Stefan Dobay), este una de referinta in istoria fotbalului romanesc.

Al patrulea campionat castigat de CCA (cel mai detasat, pana atunci) nu a fost dublat si de cucerirea Cupei Romaniei.

In 16-imile din 13 septembrie 1956, CCA a dispus cu 4-0 (2-0), la Barlad, de Dinamo local. Optimile din 22 noiembrie au insemnat inca un galop de sanatate, la Stiinta Cluj (divizionara A, locul 12 din 13 la finele campionatului), incheiat cu scorul de 5-1 (0-0). Sferturile de peste doar 3 zile, 25 noiembrie 1956, au insemnat inca o marire a turatiei, scorul de 8-1 (3-0) de la Galati, in fata lui Energia Metalul insemnand inca un spectacol cu (foarte mult) public din tara, care se fideliza in jurul echipei CCA, datorita jocului extrem de atragator.

Peste alte 7 zile, pe 2 decembrie 1956, CCA o intalnea, la Bucuresti, pe Progresul Oradea (locul 8, la finele campionatului), pe care o spulberase cu un an inainte, in finala Cupei (6-3) si pe care o desfiintase si in campionat (5-0), cu doar 3 saptamani inainte de confruntarea din semifinale, pe 15 noiembrie 1956.

Euforia castigarii campionatului (terminat la 18 noiembrie) si avantajul moral asupra oradenilor a adus o deconcentrare mare in randurile militarilor, care au tratat superficial partida (pe care o vedeau ca si castigata).

Fostul jucator al CCA-ului, Alexandru Karikas, a marcat cele 2 goluri ale oradenilor, care au eliminat-o, absolut surprinzator, pe CCA, din drumul catre finala care avea sa se dispute, in cele din urma, intre Progresul si Energia Campia-Turzii (2-0).

A fost un esec neasteptat, vina fiind exclusiv a jucatorilor, care au tratat prea de sus meciul.

CCA castiga titlul cu numarul patru, dar rata, astfel, eventul.

1956: semifinale: CCA – Progresul Oradea 2-2 (1-1) [la meci egal se calificau oaspetii...]

XXX XXX XXX

Sezonul 1957 este, de fapt, sezonul 1957-1958. Pe data de 24 octombrie 1956, Comisia Centrala de Fotbal hotaraste, in urma analizei celor 7 sezoane disputate in sistem sovietic primavara-toamna (in care, din cauza gerului, zapezii, ploilor, terenurile erau, de multe ori, impracticabile), revenirea la formula toamna-primavara.

Campionatul inceput pe 17 august 1957 si incheiat pe 15 iunie 1958, este ratat la mare lupta de militari, 3 echipe (campioana Petrolul, CCA si Stiinta Timisoara) avand acelasi numar de puncte, 27.

In Cupa nu se mai compenseaza, ca pana atunci, ratarea campionatului.

In 16-imile din 6 aprilie 1958 CCA face scor cu Flacara Moreni, 7-1 94-1) la Ploiesti. In optimile din 27 aprilie se continua instructia (8-0) cu Tractorul Brasov iar in sferturi se intalneste cea mai slaba echipa din campionat, CS Oradea, care va retrograda cu doar 5 puncte, cea mai slaba zestre din istoria de pana atunci a campionatului.

Pe 12 iunie 1958 CCA este invinsa, rusinos, de CS Oradea, cu 3-1, la Brasov, in sferturile Cupei Romaniei. Se pare ca Ilie Savu („consiliat” de Angelo Niculescu) a introdus mai multe rezerve, precum Costea, Marin Marcel, Czepolski sau Boros.

Cupa va fi castigata de Stiinta Timisoara, in finala cu Progresul Bucuresti: 1-0 (Dinica Schileru).

Un an fara niciun trofeu pentru marea CCA!

1957-1958: sferturi: CS Oradea – CCA 3-1 (3-1)

XXX XXX XXX

Sezonul 1958-1959 inseamna al doilea an consecutiv fara trofeu.

Campionatul a fost castigat, din nou, de marea generatiei a Petrolului Ploiesti. Prahovenii au terminat cu 31 de puncte, urmati de Dinamo, cu 30 si CCA, cu 29.

Nici Cupa Romaniei nu a mai adus vreo bucurie. Dupa victoria cu 8-1, impotriva Unirii Focsani (8 martie 1959, la Braila) si cea impotriva Steagului Rosu Brasov (3-1 pe 1 aprilie, la Campina), a venit a doua intalnire impotriva lui Dinamo Bucuresti, in Cupa.

Pe 20 mai 1959, militienii eliminau echipa armatei, pentru prima data, din Cupa Romaniei. Gica Popescu era antrenorul nostru. Echipa Militiei (cu Iuliu Utu – Cornel Popa, Valeriu Calinoiu, Nicolae Panait – Vasile Alexandru, Ion Nunweiler – Vasile Anghel, Iosif Varga, Alexandru Ene, Iosif Szakacs, Ladislau Koszeghi, condusi de Iuliu Baratki) avea sa castige in acel an prima Cupa din istorie, dupa ce-a intrecut-o cu 4-0 (3 goluri Iosif Szakacs, 1 gol Anghel) pe CSM Baia Mare, in finala.

Al doilea an fara trofeu, al treilea an fara Cupa!

1958-1959: sferturi: Dinamo Bucuresti – CCA 3-1 (1-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1959-1960 a insemnat o revenire in mare stil a CCA-ului, care a castigat campionatul cu 34 de puncte, cu 7 mai multe decat Steagul Rosu. Pe 3 venea Petrolul, cu 24 de puncte, la egalitate cu Farul Constanta. Dinamo termina pe 8 din 12, Rapid era prima peste linie.

Cea mai buna ofensiva din campionat (52 de goluri) s-a manifestat si in Cupa, acolo unde Poiana Campina a fost victima (5-0), pe 29 noiembrie 1959, la Targoviste. In optimile din 6 decembrie 1959, Metalul Titanii Bucuresti a fost partenerul de antrenament (8-0), CCA calificandu-se la pas in sferturi.

Pr 22 iunie 1960, Progresul Bucuresti o elimina pe CCA, fara dubii, cu scorul de 3-1 (1-0). Tot Progresul (in formula Petre Mandru – Nicolae Smarandescu, Alexandru Karikas, Valeriu Soare – Ovidiu Maior, Nicolae Ionita – Nicolae Oaida, Mihai Smarandescu, Serban Protopopescu, Victor Mafteuta, George Marin) avea sa castige Cupa Romaniei, dupa 2-0 (Nicolae Oaida si Valeriu Soare), in finala cu Dinamo Obor Bucuresti.

CCA cucerea al cincilea titlu de campioana, dar rata eventul. Al patrulea an fara Cupa.

1959-1960: sferturi: Progresul Bucuresti – CCA Bucuresti 3-1 (1-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1960-1961 inseamna reconfirmarea dominatiei interne, CCA cucerind al saselea titlu de campioana a Romaniei, detasat, cu 5 puncte peste locul 2, Dinamo. Rapid reusea o mare performanta, prinzand a treia treapta a podiumului.

Lotul din care s-a construit, de catre tanarul antrenor Stefan Onisie (abia retras din postura de jucator si inlocuit cu brio de catre Jenei), acest titlu, a fost urmatorul: Voinescu, Toma – Zavoda II, Apolzan, Ivanescu, Staicu – Jenei, Mihailescu, Bone – Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Crisan, Raksi, Donciu, Lazar, Tataru I.

In Cupa, CCA a inceput ca de obicei, in forta. In 16-imile din 19 aprilie 1961 a trecut cu 4-2 de CFR Electro Craiova, la Pitesti. In optimi, CSM Resita a cedat, cu 5-2, iar in sferturi s-a luat o revansa concludenta in fata Progresului Bucuresti, 3-0, pe 18 octombrie 1961!

Semifinala din 22 octombrie 1961, i-a scos-o CCA-ului in fata pe Rapid Bucuresti. Rapid a jucat mai bine si a castigat, pe deplin meritat (in urma unei forme de meci excelente), cu 2-0, calificandu-se in finala pe care au pierdut-o in stil...rapidist, in fata „granzilor” de la...Ariesul Turda, echipa de mijlocul clasamentului, in divizia B! Foarte talentatii jucatori de la Rapid au pierdut in fata unor anonimi, care nu venisera nici pe „tancurile bolsevice”, nici nu „puteau a stalinism”, si doar si-au jucat cartea sportiva in fata unor adversari mult superiori valoric, dar foarte superficiali, care, dupa ce-au condus, in finala, cu 1-0 la pauza (pe teren propriu), au primit imediat de la reluare (`50 si `51) doua goluri care le-au provocat (si ele) frustrarile ancestrale, pe care le acopera prin urlarea unor abuzuri, lesne de inteles cat de reale...

CCA cucereste al saselea titlu si rateaza, din nou, eventul. Al cincilea an fara Cupa!

1960-1961: semifinale: Rapid Bucuresti – CCA 2-0 (1-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1961-1962 a insemnat renuntarea la denumirea glorioasa de CCA si trecerea la si mai glorioasa denumire de Steaua.

„Marti, 5 decembrie 1961, a avut loc Conferinta Clubului sportiv CCA. La capitolul „Hotarari importante pentru dezvoltarea clubului sportiv militar” s-a decis ca, in viitor, Clubul Sportiv CCA sa poarte denumirea de „STEAUA”, modificarea urmand sa fie pusa in practica la toate disciplinele sportive”.

Primul sezon cu noua denumire a insemnat cea mai proasta clasare din istoria clubului, de pana atunci, in afara primului an de fiinta. Steaua termina campionatul pe locul 9 din 14, cu 24 de puncte, cu 12 mai putine decat Dinamo, campioana pentru a doua oara in istorie.

Antreorul Onisie (ajutat de Eugen Mladin) a fost inlocuit de Gheorghe Popescu, dupa turul terminat pe locul 10. Se incepea reconstructia echipei.

Clasarea rusinoasa din campionat a fost salvata prin Cupa Romaniei.

In 16-imile din 20 mai 1962, Ariesul Turda cadea, cu 2-0. In optimi, la Sibiu, Chimia Govora se inclina cu 3-1, scor repetat in sfertul cu Dinamo Bacau, din 17 iunie.

Semifinala impotriva Steagului Rosu Brasov, din 27 iunie 1962 a reprezentat o refulare violenta a frustrarilor din campionat: scor final 7-1 (2-0 la pauza), impotriva unei echipe clasate cu 5 locuri mai sus in clasamentul campionatului!

Prima finala dupa 5 ani aducea adversarul perfect pentru razbunarea tuturor neimplinirilor din campionat: „dizidentii” de la Rapid!

Pe 8 iulie 1962, in fata a 80.000 de spectatori, sub fluierul lui Alexandru Toth (Oradea), stadionul „23 august” astepta spectacolul de la Steaua, cu miros de sange in nari si de la Rapidul care avea sansa unui trofeu.

Steaua: Voinescu – Vasile Zavoda, Dragos Cojocaru, Gh. Staicu – Jenei, Ion Crisan – Raksi, Constantin, Florea Voinea, Viorel Mateianu, Nicolae Tataru. Antr.: Gheorghe. Popescu

Rapid: Gh.Dungu (`46 Augustin Todor) – Iliea Greavu, Ion Motroc, Dumitru Macri – Nicolae Neacsu, Vasile Gherghina – Nasturescu, Titus Ozon, Ion Ionescu, Nicolae Georgescu (`46 Andor Balint), Teofil Codreanu. Antr.: Ion Mihailescu

Steaua incepe in forta si deschide scorul in minutul 11, prin Viorel Mateianu: (1-0!) Rapid reactioneaza prin Titus Ozon, cel impus de protectorul lor, Gheorghe Gheorghiu Dej, si egaleaza in minutul 15: (1-1!)

Dupa 20 de minute de rezistenta a giulestenilor, Florea Voinea o readuce pe Steaua in avantaj, in minutul 40: (2-1!) Imediat dupa pauza, Gheorghe Constantin le taie de tot elanul (probabil al) rapidistilor, prin golul din minutul 47 (3-1!), pentru ca acelasi „Profesor” Constantin sa-i linisteasca defintiv, in minutul 47: (4-1!). Bomboana de pe coliva a fost pusa de Gavril Raksi, in minutul 85: (5-1!)

Steaua castiga a sasea Cupa din 14 ani de istorie, dupa 5 ani de seceta.

1961-1962: Steaua – Rapid 5-1 (2-1)

XXX XXX XXX

Sezonul 1962-1963 insemna pierderea campionatului in fata lui Dinamo (3 puncte peste Steaua, al treilea campionat din istorie).

Aparusera jucatori precum Eremia, Suciu – M.Georgescu, Halmageanu, D. Nicolae, Petescu, D. Cojocaru – Koszka, Pavlovici, Negrea, Bejan, Craciun – Donciu, Creinciceanu, din care doar cativa se vor constitui in solutii de durata pentru viitor. Stefan Onisie (ajutat de Gheorghe Ola) revenise ca antrenor al echipei.

Cupa a insemnat un 2-1 la Sinaia Carpati, in 10 aprilie 1963 si inca o corectie aplicata Rapidului, 7-2 (4-1) pe 27 iunie, in optimi. Sferturile din 4 iulie aduceau un galop de sanatate, cu Minerul Baia Mare, 4-0 la Targu-Mures.

Semifinala din 10 iulie 1963 a fost pierduta cu 2-0 in fata Petrolului Ploiesti (cu Sfetcu – Pahontu, D. Nicolae, Gh. Florea – N.Ivan, M.Marin – Al. Badea, D.Munteanu, Mircea Dridea, , Anton munteanu, C. Moldoveanu), ploiestenii avand sa castige Cupa dupa un 6-1 in finala, cu Siderurgistul Galati.

Un an fara niciun trofeu, pentru Steaua.

1962-1963: semifinale: Petrolul Ploiesti – Steaua 2-0 (0-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1963-1964 este si mai prost, Steaua fiind umilita de Dinamo, care-a castigat clar campionatul, cu 7 puncte peste locul 2, Rapid, si cu 9 puncte peste echipa noastra, care a terminat pe 3.

Cupa n-a insemnat decat accentuarea umilintei. Inceputul trebuia sa arate destule. In 16-imile din 4 aprilie, impotriva lui Dinamo Bacau, a fost pentru prima data cand Steaua n-a castigat, calificandu-se prin faptul ca evolua in deplasare, dupa un egal: 1-1! In optimi a desfiintat-o pe CIL Blaj, la Brasov, cu 12-0, apoi a trecut de Rapid, cu 2-1, in urma unui meci de pe „Republicii”, care a inceput, dar s-a suspendat dupa 15 minute, din cauza ploii torentiale. Reluat a doua zi, Steaua a castigat cu 2-1 prin golurile lui Dumitru Nicolae si Creinceanu. In semifinale, Steaua a trecut tot cu 2-1 de CSM Sibiu, pe 12 iulie, la Pitesti.

Finala din 19 iulie 1964 s-a disputat pe „23 august” sub privirile a 70.000 de spectatori. Andries Van den Leeuwen era olandezul (!) care fluiera.

Steaua: Vasile Suciu – Mircea Georgescu, Emerich Jenei, Dumitru Nicolae, Dragos Cojocaru – Cornel Pavlovici, Constantin Koszka – Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Carol Creiniceanu, Gavril Raksi (au mai intrat Constantin Eremia si Florea Voinea). Antr.: Gheorghe Ola (ajutat de Victor Dumitrescu)

Dinamo: Ilie Datcu – Constantin Stefan, Ion Nunweiler, Lica Nunweiler, Dumitru Ivan – Emil Petru, Octavian Popescu – Ion Parcalab, Radu Nunweiler, Ion Haidu, Constantin Fratila (a mai intrat Iuliu Utu) Antr.: Traian Ionescu

Dinamo a deschis scorul foarte devreme, prin Octavian Popescu, in minutul 3: (1-0). Carol Creiniceanu a egalat, in minutul 12 (1-1), iar Gheorghe Constantin a adus-o pe Steaua in avantaj, in minutul 14, din penalty (1-2). Radu Nunweiler a egalat, in min. 53 (2-2) si Parcalab a readus-o pe Dinamo in avantaj, in minutul 60 (3-2). In min. 63, Constantin readuce egalitatea (3-3).

Urmeaza 20 de minute echilibrate, la finele carora Fratila inscrie pentru Dinamo, in min. 83 (4-3), pentru ca, pe fondul atacurilor disperate ale Stelei, Octavian Popescu sa loveasca decisiv, pentru militieni, in min. 88: (5-3)

Al doilea an fara trofeu, cu atat mai dureros, cu cat s-a pierdut finala Cupei impotriva lui Dinamo.

1963-1964: Dinamo Bucuresti – Steaua 5-3 (1-2)

XXX XXX XXX

Sezonul 1964-1965, sub comanda lui Ilie Savu (ajutat de Francisc Zavoda) este terminat la indigo, in campionat, cu precedentul. Dinamo pe primul loc, urmata de Rapid (la doar 1 punct distanta) si de Steaua, la 7 puncte.

Participarea din Cupa este cea mai scurta din istoria Stelei de pana atunci, excluzand sezonul de debut. Pe 6 martie 1965, Steaua se impunea la Turda, impotriva Ariesului, cu scorul de 8-1 (2-1 la pauza), trecand de 16-imi.

Pe 17 martie 1965, in optimile disputate impotriva lui CSM Iasi, la Galati, Steaua cedeaza rusinos, cu 2-1 (1-1), in fata unei echipe ce avea sa fie eliminata lejer de Progresul Bucuresti, cu 4-1 (3-0 la pauza), in sferturi. Cupa avea sa fie castigata de Stiinta Cluj, cu 2-1 (Remus Campeanu si Zoltan Ivansuc, respectiv Mihai Turcan) in fata lui Dinamo Pitesti, pentru care Nicolae Dobrin a jucat 62 de minute.

Al treilea sezon fara trofeu, pentru Steaua si o eliminare rusinoasa din Cupa.

1964-1965: optimi: CSM Iasi – Steaua 2-1 (1-1)

XXX XXX XXX

Sezonul 1965-1966 este cel mai prost campionat din intreaga istorie a clubului. Sfasiata intre reconstructia care nu se mai termina, vesnicele tensiuni „tineri-batrani” si fantoma CCA-ului, Steaua a terminat campionatul pe un halucinant loc 12 din 14 echipe inscrise la start, fiind prima deasupra liniei. Petrolul castiga campionatul, urmata de Rapid, la 6 puncte, si de Dinamo, la 10.

Dezastrul absolut din campionat, a fost acoperit de performanta din Cupa, care a fost castigata fara a se primi vreun gol.

Steaua debuta pe 9 martie 1966, la Calan, impotriva Victoriei Calan, impunandu-se cu 3-0 (1-0). Optimile aducea un 2-0 impotriva echipei Soda Ocna Mures.

Sferturile din 22 iunie 1966, au insemnat eliminarea campioanei din ultimele 4 editii de campionat, Dinamo, cu scorul de 2-0 (1-0).

Trecuti de marea favorita a editiei, jucatorii militari au defilat, in semifinale, impotriva Rapidului, pe care l-au executat cu 3-0.

Sezonul mizerabil din campionat era salvat de calificarea in finala Cupei Romaniei, intr-o maniera categorica, cu victorii concludente impotriva lui Dinamo si Rapid.

Finala din 17 iulie 1966, disputata pe „23 august”, sub privirile a 30.000 de spectatori si arbitratata de est-germanul Erwin Vetter, a adus-o pe UT Arad (locul 10 in campionat) in postura de adversara a Stelei. Aradenii se calificasera dupa o semifinala disputata la Pitesti, impotriva Farului Constanta, intorcand avantajul de 2-1 al constantenilor, de la pauza, si castigand, in final, cu 3-2.

Steaua: Vasile Suciu – Mircea Petescu, Emerich Jenei, Dumitru Nicolae, Lajos Satmareanu – Vasile Negrea, Dumitru Popescu – Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Florea Voinea, Gavril Raksi. Antr.: Ilie Savu (ajutat de Stefan Onisie)

UT Arad: Carol Weichelt – Gavril Birau, Dumitru Chivu, Hristo Metcas, Ioan Igna – Vasile Jac, Emil Florut – Nicolae Pantea, Flavius Domide, Mihai Tarlea, Mircea Axente Antr.: Nicolae „Coco” Dumitrescu

Meciul a avut un istoric interesant. Dupa o prima repriza alba si aproape 20 de minute din cea de-a doua, la fel, Steaua scria o noua pagina prin care crea traditia „momentelor de excelenta, in care iuresul ofensiv al jucatorilor stelisti darama orice adversar”. Min. 63, Gabi Raksi deschide scorul: 1-0. Min. 70, acelasi Raksi face 2-0. Min. 75, Florea Voinea face 3-0. Intr-un sfert de ora, Steaua si-a distrus adversara. Golul lui Lajos satmareanu, din minutul 88, a consfiintit rezultatul final. 4-0!

Al cincilea an fara campionat si cu cea mai slaba clasare, in campionat, din istorie, este compensat partial de castigarea Cupei, intr-un mod absolut categoric, trecand de Dinamo si Rapid, pe parcurs, spulberand adversara din finala si neprimind niciun gol in campanie.

1965-1966: Steaua – UT Arad 4-0 (0-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1966-1967 reprezinta o revenire, in campionat, la nivelul lotului antrenat, in continuare, de Ilie Savu, decantandu-se dintre jucatorii care incarcau si ingreunau din incercarea de reconstructie a unei mari echipe.

Un salt de 7 locuri, pana pe locul 5, in spatele campioanei Rapid, care a fost urmata de Dinamo (la 2 pct.), U Craiova (la 4) si Farul Constanta (la 5). Steaua era dupa Farul, la 8 puncte de campioana.

Revenirea din campionat se confirma prin Cupa.

Gloria Bistrita este invinsa cu 1-0, pe 5 martie 1967. Medicina Cluj cedeaza greu, tot cu 1-0, in optimile din 5 aprilie. Steaua mareste turatia in sfertul din 3 mai, impotriva lui Farul Constanta, de care trece convingator, cu 3-0.

Semifinala din 28 iunie 1967, disputata la Hunedoara, impotriva lui CFR Timisoara (B) este o formalitate: 3-0 (2-0), chiar daca banatenii ii scosesera pe cei de la Progresul, in sferturi.

In aceeasi zi de 28 iunie, la Bacau, o echipa de partea a doua a clasamentului, din divizia, B, Foresta Falticeni, se califica in finala Cupei dupa ce-o invinge cu 1-0 (1-0 la pauza) pe campioana Rapid, care a esuat lamentabil in a juca finala si, poate, in a castiga eventul.

Finala s-a disputat pe „Republicii”, la 2 iulie 1967, 20.000 de spectatori urmarind meciul fluierat de Iosif Ritter (Timisoara) ajutat de Emil Vlaiculescu si V.Gligorescu (ambii din Pitesti).

Steaua: Carol Haidu – Satmareanu, Jenei, Dumitru Nicolae, Bujor Halmageanu – Vasile Negrea, Dumitru Popescu – Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Vasile Soo, Florea Foinea. Antr.: Ilie savu (secondat de Onisie)

Foresta Falticeni: Tacamas – Fodor, Juhasz, Gumo, Pavel – Halasz, N. Constantin – Oltan, Lutac, Benic, Nae. Antr.: Iosif Lengheriu

Meciul a fost un spectacol de goluri.

Minutul 8: 1-0. Marcheaza Vasile Soo.
Minutul 10: 2-0. Marcheaza Vasile Negrea
Minutul 16: 3-0. Marcheaza Vasile Soo.
Minutul 38: 4-0. Marcheaza Florea Voinea
Minutul 62: 5-0 Marcheaza Sorin Avram
Minutul 71: 6-0 Marcheaza Dumitru Popescu.

Al saselea an fara campionat, indulcit de castigarea celei de-a doua Cupe, consecutiv.

1966-1967: Steaua – Foresta Falticeni 6-0 (4-0)

XXX XXX XXX

Sezonul 1967-1968 este cel al schimbarii. Stefan Kovacs este instalat antrenor si incepe munca de reconstructie.

In chiar primul an, obtine maxim din ce oferea lotul, castigand campionatul dupa 6 ani de seceta. Steaua s-a impus cu 35 de puncte, 2 peste Pitesti si 4 peste Dinamo.

In Cupa, Steaua trece cu 2-1 in 16-imi, de Chimia Fagaras, pe 3 martie 1968 si, apoi, de Poli Timisoara, tot cu 2-1, pe 2 aprilie 1968.

Pe 17 aprilie 1968, Steaua era eliminata, din sferturi, de catre Progresul Bucuresti, cu 2-1 (1-1).

Invingatoarea Stelei avea sa fie eliminata, greu, cu 4-3, de Dinamo, in semifinale, tot militienii castigand Cupa, invangand cu 3-1 pe Rapid. Giulestenii au condus cu 1-0 (Nasturescu, min. 70) si au fost egalati de Dumitrache, in min. 78.

In minutul 90, Rapid a avut sansa castigarii Cupei, printr-o lovitura de la 11 metri, ratata in stil...rapidist de Sandu Neagu! In prelungiri, Dinamo a inscris de doua ori (Mircea Lucescu, `115 si `116) si a castigat trofeul.

Titlul de campioana, in cea de-a 50 editie a campionatului, pentru Steaua, si ratarea Cupei Romaniei.

1967-1968: sferturi: Progresul Bucuresti – Steaua 2-1 (1-1)

XXX XXX XXX

Recapitulam:

La sfarsitul sezonului 1967-1968, Steaua implinea 20 de ani de existenta, incununati prin castigarea campionatului, sub conducerea lui Pisti Kovacs.

In 20 de ani de existenta, Steaua castigase 7 titluri de campioana: 1951, 1952, 1953, 1956, 1960, 1961, 1968

In 20 de ani de existenta, Steaua castigase 8 Cupe ale Romaniei: 1949, 1950, 1951, 1952, 1955, 1962, 1966, 1967

In perioada 1947-1955, Steaua castigase 3 titluri de campioana.
In perioada 1947-1955, Steaua castigase 5 Cupe ale Romaniei.

In perioada 1955-1968, Steaua castigase 4 titluri de campioana.
In perioada 1955-1968, Steaua castigase 4 Cupe ale Romaniei.

XXX XXX XXX

Statistica Cupei Romaniei, dupa 18 editii, era urmatoarea, in 1955:

Rapid Bucuresti: 7 trofee in 32 de ani de existenta: 6 consecutive si toate in niste particularitati socio-politice extrem de interesante: 1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942

CCA Bucuresti: 5 trofee in 8 sezoane de existenta: 1949, 1950, 1951, 1952, 1955.

Ripensia Timisoara: 2 trofee: 1934 si 1936.

ITA Arad (Flamura Rosie Arad): 2 trofee: 1948 si 1953.

CFR Turnu-Severin: 1 trofeu: 1943

Metalul Resita: 1 trofeu: 1954

XXX XXX XXX

Statistica Cupei Romaniei, dupa 31 de editii, era urmatoarea, in 1968:

Steaua Bucuresti: 8 trofee: 1949, 1950, 1951, 1952, 1955, 1962, 1966, 1967,

Rapid Bucuresti: 7 trofee: 1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942. (niciun trofeu in 26 de ani, pentru „specialisti”, in timp ce Ariesul Turda le zambea de sus. „Dizidentii” se mandreau tot cu trofeele luate pe vremea cand erau un cuib de bolsevici, ratand editie dupa editie a Cupei, din simplul fapt ca-si dezvoltasera personalitatea de loseri).

Dinamo Bucuresti: 3 trofee: 1959, 1964, 1968.

Ripensia Timisoara: 2 trofee: 1934 si 1936.

ITA Arad (Flamura Rosie Arad): 2 trofee: 1948 si 1953.

CFR Turnu-Severin: 1 trofeu: 1943

Metalul Resita: 1 trofeu: 1954

Progresul Oradea: 1 trofeu: 1956

Stiinta Timisoara: 1 trofeu: 1958

Progresul Bucuresti: 1 trofeu: 1960

Ariesul Turda: 1 trofeu: 1961

Petrolul Ploiesti: 1 trofeu: 1963

Stiinta Cluj: 1 trofeu: 1965

XXX XXX XXX

In raport cu Dinamo, pentru perioada 1955-1968:

Campionate: Dinamo – 5; Steaua – 4.
Cupe: Dinamo – 3; Steaua – 3.

Avantaj Dinamo, care-a beneficiat de o generatie de mare exceptie, castigand 4 campionate consecutiv intre `62 si `66 si profitand de vacuumul natural provocat de caderea colosului CCA...


XXX XXX XXX

In raport cu Dinamo, la sfarsitul lui 1968, dupa 20 de ani de existenta:

Titluri de campioana:
Dinamo: 5 campionate: 1955, 1962, 1963, 1964, 1965,
Steaua: 7 campionate: 1951, 1952, 1953, 1956, 1960, 1961, 1968

Cupe ale Romaniei:
Dinamo: 3 Cupe: 1959, 1964, 1968
Steaua: 8 Cupe: 1949, 1950, 1951, 1952, 1955, 1962, 1966, 1967

Avantaj Steaua, 7-5 la campionate si 8-3 la Cupe, 15-8 la total, adica un numar dublu de trofee.

XXX XXX XXX

La finele lui 1968, Steaua devenise cea mai titrata echipa din istoria de 31 de editii, a Cupei Romaniei, detinand 8 trofee.


(va urma...)


Filip Pindean