17-05-11

Biata Cupa. Biata Steaua. (1947-1955)

Editia cu numarul 73 a Cupei Romaniei isi disputa finala intre echipa care detine recordul numarului de trofee, Steaua Bucuresti (20), si Dinamo (locul 3, cu 12 trofee).

Considerata, pe buna dreptate, in mod traditional, „Specialista Cupei”, Steaua abordeaza finala de la Brasov in plina dezintegrare, prima finala din ultimii 11 ani, pentru „Specialista”, ridicand bucuria suporterilor a caror echipa e umilita constant de rivale, termina pe locuri rusinoase si, mai ales, promite sa nu schimbe nimic din felul de a face lucrurile care au adus degradarea, garantand, astfel, continuare glorioasei mizerii pana la momentul disparitiei fizice.

XXX XXX XXX

Instituita in 1933, Cupa si-a disputat editiile in fiecare an, pana azi, cu exceptia perioadei `43-`47. Pana la Razboi, din cele 10 editii consumate, Ripensia si-a adjudecat primul trofeu (`34) si pe cel de-al treilea (`36), iar CFR Turnu-Severin pe cel de-al zecelea (`43), in rest, proletariatul de joasa conditie de la Rapid (CFR) Bucuresti primind mangaieri constante pe crestet de la Stapanire. Editiile 1935, apoi, consecutiv 1936-1942 au adus 7 Cupe ale Romaniei din 10 editii pentru cei care-au jucat cu Soarele-n piept, constituindu-se in grosul patrimoniul de 13 Cupe cu care se mandresc dizidentii lui Geza Ginzer.

XXX XXX XXX

Dupa Razboi, prima editie (abia in `47) s-a disputat intre ITA Arad (campiona in acel an) si CFR Timisoara, impunandu-se aradenii.

Prima participare in Cupa Romaniei, pentru nou-infiintata, in acel an, ASA (Asociatia Sportiva a Armatei), se incheie devreme. Pe 17 martie 1948, viitoarea Steaua joaca primul meci din istorie in Cupa Romaniei, la Buzau, contra lui CFR Buzau. Dupa ce a fost condusa cu 2-0 la pauza, ASA a revenit si a castigat cu 4-2, trecand, astfel, mai departe.

In optimi, ASA a cazut cu cei de la CAM Timisoara, banatenii impunandu-se cu 3-1 (1-1 la pauza), pe data de 21 aprilie 1948. Lazareanu, Savu – Panait, Penzes, Catana, Cernea, Mladin – Nanciu, Zeana, Onisie, Molnar, Fatu, Balasz, Taborsky, Talmaciu, Jivan – Ionescu, Fl. Marinescu, Cretu, Paladoiu, Apostol, Gheorghian, Muresan, Cazac, Kotty Bernhardt, Gica Popescu, era lotul avut la dispozitie de Coloman Braun-Bogdan (secundat de Colea Valcov)

1948: optimi: CAM Timisoara – ASA 3-1

XXX XXX XXX

Clubul Sportiv Central al Armatei (CSCA) joaca in editia 1948-1949, a doua de la infiintare, prima finala de Cupa din istorie. Denumirea initiala a clubului (Asociatia Sportiva Centrala a Armatei) s-a schimbat, la 5 iunie 1948, in CSCA.

In campionatul format din 14 echipe, CSCA termina pe locul 7, dar se impune in Cupa, punand piatra de temelie a fundatiei pe care se va constitui parte din gloria clubului.

Campionatul 1948-1949 se incheie pe 13 iulie 1949, editia de Cupa a Romaniei 1949 (Cupa RSR) debutand dupa incheierea campionatului, pe 4 septembrie 1949, cand CSCA a spulberat-o, la Piatra-Neamt, pe Hartia, cu 7-1. In optimile din 3 noiembrie 1949, formatia noastra, antrenata de Colea Valcov, trece cu 3-0, la Sibiu, de Concordia, pentru ca, pe 11 decembrie 1949, sa depaseasca „marea specialista” Rapid (CFR Bucuresti), cu 2-1 (1-1), in sferturi. Acesta a fost unul din primele succese notorii ale Stelei, prin eliminarea unei echipe de mare traditie in Cupa. In semifinala disputata 4 zile mai tarziu, pe 15 decembrie, CSCA a desfiintat-o pe CFR Sibiu, cu 5-0.

Finala s-a disputat peste alte (doar) 3 zile, pe 18 decembrie 1949, in compania formatiei CSU Cluj (actuala „U”).

Pe stadionul ICAS din Bucuresti, 12.000 de oameni au privit primul succes al Echipei Armatei, sub fluierul arbitrului Adalbert Kincs..

Traian Ionescu – Alexandru Apolzan, Adalbert Androvici, Stefan Rodeanu – Stefan Balint, Stefan Onisie – Fernbach-Ferenczi, Gavril Serfozo, Andrei Frentz, Nicolae Dragan, Petre Moldoveanu era echipa dispusa in celebrul 1-3-2-5 de Nicolae Valcov.

Clujenii ii propuneau pe Vasile Cristea, Emeric Ioanovici, Mircea Luca, M. Tarau, Gh. Craciun, Lucian Mihut, Iosif Lutz, Ilie Copil, STEFAN KOVACS, Tomescu, Justin Zehan (au mai intrat Mircea Biolan si Silviu Avram).

CSCA Bucuresti a deschis scorul prin Petre Moldoveanu (in minutul 39), ardelenii egaland prin Justin Zehan, in minutul 68. Golul care a adus primul trofeu in vitrina clubului a fost marcat de Anton Fernbach Ferenczi, in minutul 74.

1948-1949: CSCA Bucuresti – CSU Cluj 2-1

XXX XXX XXX

Sezonul 1950-1951, a fost, de fapt, sezonul 1950. Era primul an in care s-a aplicat sistemul sovietic de campionat, primavara-toamna. Sezonul care a pornit in martie si s-a incheiat in noiembrie, a adus-o pe CCA (denumire schimbata prin ordinul ministrului Emil Bodnaras, pe 24 martie 1950) pe locul 5 din 12, la egalitate de puncte cu locul 3. Progresul din campionatul castigat de Flamura Rosie Arad, care adusese ca noutate, obligativitatea ca barele sa fie rotunde, a fost confirmat de echipa militara in Cupa Romaniei.

Debutata la 2 iulie 1950, prima etapa de Cupa, pentru divizionare, i-a adus CCA-ului o deplasare la Constanta, acolo unde a dispus categoric, cu 3-0 (2-0 la pauza), de PCA Constanta (actuala Farul). Pe 17 august, CCA se deplasa la Iasi, pentru optimi, trecand la pas de CSU Iasi, cu 4-2 (3-0). In sferturi, pe 11 noiembrie, CCA o elimina pe Dinamo Brasov, cu 4-2, dupa ce fusese condusa cu 1-0, la pauza. Semifinala din 1 noiembrie 1950 a insemnat un 2-0 sec la Sibiu, cu retrogradata Locomotiva.

A doua finala din istorie a insemnat intalnirea cu echipa campioana, Flamura Rosie Arad.

Meciul s-a disputat pe Republicii, pe 26 noiembrie 1950, sub privirile a 25.000 de spectatori si sub fluierul lui Andrei Boloni (din Brasov).

CCA: Ion Voinescu – Vasile Zavoda, Alexandru Apolzan, Stefan Rodeanu – Stefan Balint, Tiberiu Bone – Francisc Zavoda, Nicolae Roman, Nicolae Dragan, Gavril srfozo, Petre Moldoveanu, sub comanda antrenorului Francisc Ronnay.

Flamura Rosie Arad: Alexandru Marki – Moise Vass, Adalbert Pall, Zoltan Farmati – Iosif Petschovski, Ladislau Bacut II – Silviu Boitos, Andrei Mercea, Mihai Carpinet, Ioan Reinhardt, Nicolae Dumitrescu.

CCA a dominat jocul cap-coada, in fata echipei lui Petschovski. Scorul a fost deschis de Piti Apolzan, la finele primei reprize, din penalty. CCA si-a confirmat pe tabela superioritatea, prin Nicolae Roman, care a marit avantajul, in minutul 72. Golul marcat de Andrei Mercea, in minutul 89, pentru aradeni, a fost anulat in minutul 90 de reusita lui Petre Moldoveanu, care stabilit scorul final.

1950: CCA Bucuresti – Flamura Rosie Arad 3-1

XXX XXX XXX

Sezonul 1951 a insemnat primul titlu de campioana a Romaniei, pentru CCA. Sub comanda foarte tanarului antrenor Gica Popescu (32 de ani), incepe dominatia CCA-ului, care va lumina deceniul.

Campionatul va fi castigat la egalitate de puncte (32) cu Dinamo Bucuresti, dar cu un golaveraj superior, si va fi confirmat prin castigarea celui de-al treilea trofeu consecutiv de Cupa. La startul editiei 1951 se aliniasera 454 de echipe!

Parcursul din Cupa a inceput pe 27 iunie 1951, la Galati, CCA dispunand cu 9-0 de Locomotiva din localitate. Optimile din 1 iulie au adus o deplasare exotica, la Buhusi, incheiata cu 8-1, impotriva Flamurei. Sferturile din 5 septembrie au insemnat un 2-1 la Bucuresti, impotriva Metalului Sibiu. Pe 1 noiembrie 1951, tot la Bucuresti, CCA trecea foarte greu de retrogradata Stiinta Timisoara, cu 3-1 (0-0; 0-0).

Finala s-a disputat peste numai 7 zile, la 8 noiembrie 1951, pe stadionul Republicii (25 de mii de spectatori). Arbitrul Gheorghe Ionescu (Brasov) a fluierat inedita finala, in care oponenta CCA-ului era surpriza Flacara Medias (liga secunda), care trecuse convingator, in semifinale, de Dinamo Brasov, cu 2-0 si in sferturi, la Bucuresti, de Rapid (Locomotiva), cu 1-0.

CCA: Ion Voinescu – Vasile Zavoda, Alexandru Apolzan, Stefan Rodeanu – Stefan Balint, Tiberiu Bone – Petre Moldoveanu, Nicolae Roman, Nicolae Dragan, Francisc Zavoda, Petre Badeantu. Antrenor: Gheorghe Popescu

Flacara Medias: Ioan Varday – Mihai Luca, Szabo, Victor Dumitrescu – Molnar, Ion Costea – Iuliu Pop, Ioan Papay, Sarlea, Szazs, T. Moldoveanu (a mai intrat Dr. A. Coman).

Cu doar 4 zile inainte de finala Cupei, CCA-ului i se decernase trofeul cuvenit castigatoarei campionatului (in urma unui 1-1 cu Flacara Ploiesti) si euforia s-a prelungit mai mult decat era cazul, valoarea adversarului ducand, si ea, se pare, la o tratare mai superficiala a meciului.

Dupa 0-0 la pauza, Nicolae Dragan a deschis scorul pentru CCA, in minutul 49, pe fond de relaxare al militarilor mediesenii egaland in minutul 71, prin nou-intratul Dr. A. Coman. Cu meciul impins in prelungiri, acelasi Nicolae Dragan a dus-o pe CCA in avantaj, in minutul 101, pentru ca Petre Moldoveanu (golgheterul din campionat al echipei) sa consfiinteasca valoarea superioara a echipei militare, un minut mai tarziu.

CCA realiza castigarea primului campionat si al primului event din istoria clubului.

1951: CCA – Flacara Medias 3-1

XXX XXX XXX

Sezonul 1952, cu numarul 5 de existenta al clubului, inseamna al doilea campionat castigat si a patra Cupa.

Campionatul marit la 14 echipe a fost castigat de CCA cu 2 puncte deasupra lui Dinamo.

Inceputa in septembrie, de prim-divizionare, Cupa a insemnat, in saisprezecimi, o deplasare la Cluj, pe data de 11 septembrie 1952, Casa Armatei Cluj inclinand steagul, cu 3-0. Optimile din 1 octombrie au insemnat un antrenament cu public, la Dinamo Bacau, scorul de 6-2 (3-0) fiind clar. Sfertul din 15 octombrie, contra Locomotivei Oradea, n-a fost atat de usor pe cat arata hartia, oaspetii conducand la pauza, iar CCA intorcand rezultatul in a doua repriza: 2-1.

Semifinalele editiei 1952 a Cupei Romaniei au programat, pentru CCA, prima intalnire cu Dinamo Bucuresti, din istoria competitiei. Pe 3 decembrie, la Bucuresti, CCA trecea de militieni cu 3-2 (2-1 la pauza) si se califica, pentru a patra oara consecutiv, in finala Cupei.

Peste doar 4 zile de la semifinala, pe 7 decembrie 1952, era programata finala Cupei, in care CCA o intalnea pe Flacara Ploiesti (locul 11 in campionat). Meciul s-a disputat, ca de obicei, pe Republicii, si a fost arbitrat de Andrei Boloni. La fluierul de start al acestuia, auzit la ora 13:15, in jur de 15 mi de spectatori populau tribunele.

CCA: Costica Toma – Vasile Zavoda, Alexandru Apolzan (`39 Traian Ivanescu), Victor Dumitrescu – Stefan Balint, Tiberiu Bone – Victor Moldovan, Francisc Zavoda, Nicolae Dragan, Iosif Petschvoski, Petre Moldoveanu. Antr.: Gheorghe Popescu (secund: Traian Ionescu)

Flacara Ploiesti: Carapet – Gh. Pahontu, Gh. Petrescu, Florian Marinescu – Garbelotti, Daniel Peretz – Traian Iordache, Florea Fatu, Constantin Titi Popescu, Augustin Botescu (au mai intrat Badin si Paul Radulescu-Bradatz). Antr.: Ilie Oana.

Golgheterul CCA-ului din campionat, Victor Moldovan, avea sa deschida scorul, inca din minutul 9. Cu avantajul golului cu care a inceput, practic, meciul, CCA a dezvoltat celebrul sau joc de posesie, fiind permanent la carma partidei. Dupa iesirea de la cabine, o marire de turatie a adus golul 2, care asigura ca destinatia trofeului va fi, iar, in vitrina echipei militare.
Nicolae Dragan, in minutul 59, a marcat golul care stabilea scorul final si care aducea al doilea event consecutiv pentru CCA.

1952: CCA – Flacara Ploiesti 2-0

XXX XXX XXX

Sezonul 1953 a continuat seria glorioaselor rezultate instituite de institutia CCA-ului. Jocul fabulos, premergator al clamatului tiki-taka de astazi, producea al treilea titlu consecutiv. Campionatul redus la 12 echipe, dupa numai un an cu 14, a fost castigat (din nou) in fata lui Dinamo, la 3 puncte peste militieni.

Dupa 4 succese din 5 editii disputate, dupa razboi, sezonul 1953 a insemnat prima ratare a Cupei.

In saisprezecimi, pe 16 septembrie, CCA a castigat cu 2-0 la Iasi, in fata Locomotivei. Tot in septembrie, pe 30, CCA castiga, in fata lui Spartac Bucuresti, cu 4-1 (2-0). Sferturile de finala, din 21 octombrie 1953, aduc calificarea militarilor, la Ploiesti, in fata lui Flacara, dupa victoria cu 2-1 (1-0). Pe 15 noiembrie 1953, CCA o elimina, din nou, din semifinale, pe Rapid (Locomotiva Bucuresti), cu 1-0, scor stabilita la pauza.

A cincea finala consecutiva de Cupa o opunea pe Flamura Rosie Arad, CCA-ului. Fruntasa traditionala a intrecerii interne, Flamaura Rosie Arad, terminase sezonul 1953 pe locul 3, la un punct in spatele lui Dinamo si la 4 in spatele CCA-ului

Pe data de 29 noiembrie 1953, se disputa, pe nou-construitul „23 august”, cea de-a 16-a finala a Cupei Romaniei. Nu mai putin de 50.000 de oameni au luat cu asalt stadionul. Brigada de arbitri era formata din bucuresteni: Mihai Popa, la centru, ajutat de Solomon Segal si Dumitru Dimulescu.

CCA: Constantin Toma – Vasile Zavoda, Alexandru Apolzan, Traian Ivanescu – Stefan Onisie, Tiberiu Bone – Francisc Zavoda, Nicolae Tataru, Ion Alecsandrescu, Iosif Petschvoski, Alexandru Karikas (a mai jucat Victor Moldovan). Antrenor, la finala, a fost Francisc Ronnay, desi sezonul fusese inceput de Gheorghe Popescu, care fusese inlocuit de Ronnay, liber din cauza desfiintarii CA Campulung Moldovenesc.

Flamura Rosie Arad: Francisc Kiss – Gavril Szucs, Iosif Karpacs, Zoltan Farmati – Mihai Carpinet, Gavril Serfozo – Nicolae Popa, Gh. Vaczi, Adalbert Kovacs, Andrei Mercea, Nicolae Dumitrescu (au mai intrat M. Popovici si Gh. Lupes)

Desi nu sunt deloc sigur pe realitatea celor prezentate, il citez pe Catalin Oprisan, care avanseaza urmatoare descriere a jocului: „CCA a rezistat 110 minute in fata celor de la Fmaura (sic!) Rosie Arad, dar a cedat, in prelungiri, cand Vaczi a marcat unicul gol al oaspetilor.” Asadar, din sintagma „CCA a rezistat”, daca descrie sintetizat, fidel, realitatea descoperita in cronica extinsa a meciului, de catre C.Oprisan, reiese un meci dominat de aradeni, cap-coada, total contrar celor ce se stiu despre stilul CCA, care, chiar daca pierdea, nu era dominata niciodata! Cel mai probabil, e vreo preluare urechista sau pur si simplu eronata, mai ales daca vedem, la pag. 78 din „Steaua-legenda unei echipe de fotbal”, ca descrierea pozei de langa „CCA a rezistat”: „Faza din finala Cupei Romaniei: marele Petschovski (dreapta, echipament inchis) incearca sa treaca de Lupas, fundasul celor de la Flamura Rosie” e foarte frumoasa, atat doar, ca cel din dreapta, echipament inchis, in niciun caz nu poate Petschovski, chiar daca-i blond (cred ca-i Vigu...), macar pentru faptul ca are ghete „Puma” iar adversarii au echipament si ghete „Adidas”.... Deci, din pacate, nu avem (inca) o descriere plauzibila a finalei.

Consemnam victoria aradenilor, cu 1-0, prin golul lui Gh. Vaczi, din minutul 110 si prima ratare a Cupei, dupa 4 trofee consecutive, pentru echipa armatei.

1953: Flamura Rosie Arad – CCA 1-0

XXX XXX XXX

Sezonul 1954 (revenit la 14 echipe) inseamna si intreruperea sirului de 3 campionate consecutive, aceeasi Flamura Rosie Arad cucerind laurii, cu 1 punct (35 fata de 34) peste CCA. Motivele esecului sunt reprezentate de trei factori punctuali: ineficacitatea liniei de atac, pierderea de meciuri usoare pe teren propriu si instabilitatea la nivelul bancii tehnice. Acest ultim factor este punctat de cele 3 meciuri in care echipa a jucat fara antrenor (!), intre demiterea lui Ronnay (pe motiv necunoscut, dar speculat, la nivel de barfa, ca „numele n-ar suna romaneste”) si (re)instalarea lui Ilie Savu, fiind un gol de conducere, care a accentuat ratarea titlului.

In Cupa, CCA a debutat la 11 augut 1954, castigand greu contra Locomotivei Iasi, dupa prelungiri, cu 3-1 (dupa 1-0 la pauza, pentru moldoveni si 1-1 la finele celor 90 de minute). Optimile au insemnat o deplasare la Constanta, pe 20 octombrie 1954, si un 1-0 scurt (0-0) impotriva Locomotivei Constanta. Sferturile din 28 noiembrie au scos-o in cale pe vechea clienta de la Rapid (Locomotiva Bucuresti), care a fost eliminata cu 1-0 (0-0).

In semifinalele din 1 decembrie 1954, Dinamo castiga cu 4-1 in fata celor de la Flacara Ploiesti si se astepta un meci interesant, in finala, impotriva CCA-ului, care avea o misiune facila, impotriba divizionarei secunde, Metalul Resita. Aceasta trecuse de Locomotiva Timisoara (locul 4, in campionat) cu 2-0, in sferturi, si de Locomotiva Targu-Mures cu 4-0, in optimi, depasind cu 5-1 pe Stiinta Timisoara, in saisprezecimi.

Revansa care era cautata dupa ratarea castigarii campionatului ar fi trebuit sa aduca un galop de sanatate, in pofida formei exceptionale si a „victimelor” facute de adversara. In meciul disputat la Resita, pe un timp cainos si pe un teren groaznic, afecatat de zapada care acoperise Romania, inca de la jumatatea lui noiembrie, CCA-ul suferea o infrangere rusinoasa. Infrangerea cu 1-0 a fost stabilita de un gol marcat inca din minutul 4 de catre resiteni, tot restul meciului dominatia CCA-ului (exprimata mai ales prin uriasele ratari ale lui Petru Moldoveanu si Karikas) nereusind sa aduca golul care ar fi trimis meciul in prelungiri.

Metalul (cu jucatori precum Iosif Zarici, Emil Chirila, Valentin Teodorescu, Eugen Potoceanu, Mihai Munteanu, Stefan Apro, Iosif Jojart II, Petru Mioc, Stefan Urcan, Petre Iovan, Stefan Szeles sau Vida) avea sa castige lejer Cupa Romaniei, trecand cu 2-0 (Szeles, min `30 si `40) in ultimul act, de Dinamo Bucuresti.

Pentru CCA era primul sezon, dupa cel de debut, fara niciun trofeu!

1954: semifinale: Metalul Resita – CCA 1-0

XXX XXX XXX

Sezonul 1955 inseamna o perioada de cautari si reasezari ale echipei, plecarea lui Petschvoski fiind suplinita de debutul lui Gheorghe Constantin si consacrarea lui Alecsandrescu si Tataru I (Nicolae fiind marcator al unui numar de 16 goluri, din totalul de 38 avute de echipa, in campionat !)

Pozitia 6 (din 13 echipe) avuta la finele sezonului, castigat de Dinamo (in premiera), a fost revansata prin evolutia si rezultatul din Cupa Romaniei.

In saisprezecimile din 13 octombrie 1955, Steaua o intalnea Dinamo Pitesti, de care trecea cu 3-2 (2-0 la pauza). Alta Dinamo, Bacau, insemna un scor de neprezentare, 3-0 (3-0), pe 2 noiembrie, in optimi. Sferturile insemnau un antrenament cu public, impotriva Metalului Campia-Turzii, terminat cu 5-2 (2-1), pe 23 noiembrie.

Semifinala din 11 decembrie 1954 a opus-o echipei militare pe victima de serviciu, Locomotiva Bucuresti (Rapid) fiind desfiintata de CCA, cu 4-0 (0-0 la pauza).

Oponenta din finala Cupei era divizionara secunda Progresul Oradea. Aceasta trecuse cu 4-1, in 16-imi, de prim-divizionara Locomotiva Timisoara, apoi de Locomotiva Oradea (3-1) si de Dinamo Brasov (2-1), pentru ca, in semifinale, sa dispuna cu 2-1 de Dinamo Bucuresti (dupa ce fusese condusa la pauza cu 1-0).

Cu 4 zile inainte de finala, pentru pregatirea meciului, CCA contractase un amical impotriva lui...Dinamo Bucuresti, in fata careia s-a impus cu 2-1.

Finala se disputa 18 decembrie 1955, de la ora 14:00, pe stadionul „Republicii”, sub privirile a 50.000 de spectatori. Arbitru: Dumitru Schulder (din Bucuresti).

CCA: Constantin Toma – Vasile Zavoda, Alexandru Karikas, Victor Dumitrescu – Stefan Onisie, Tiberiu Bone – Victor Moldovan, Gheorghe Constantin, Ion Alecsandrescu, Francisc Zavoda, Nicolae Tataru. Antrenor: Ilie Savu (sub directoratul tehnic al lui Stefan Dobay). Dobay apare, chiar, ca antrenor, in anumite surse, dar el a fost „consilier” (denumire oficiala) al antrenorului principal Ilie Savu. Ca asta insemna ca, (chiar) era doar un consilier, sau ca Savu-i era secund, nu prea e clar.

Progresul Oradea: Adalbert Gebner – Iancu Varzan I, Alexandru Coman, Gheorghe Barcu – Iosif Bartha, Ladislau Krempanschi – Ludovic Toth, Ladislau Koszegi, Alexandru Florea, Ladislau Vlad, Iuliu Kiss. Antr.: Ladislau Zilahi

Meciul a fost extrem de spectaculos.

Oradea a deschis scorul in min. 45, prin Ludovic Toth. (0-1!) Francisc Zavoda a egalat in min. 57. (1-1!) Alexandru Florea i-a readus pe oradeni in avantaj, in min. 58. (1-2!). Ion Alecsandrescu a readus egalitatea, in min. 65. (2-2!). Victor Moldovan a adus-o pe CCA in avantaj, in min. 68. (3-2!). Ladislau Vlad a egalat pentru Oradea, in min. 77. (3-3!)

Partida intra in prelungiri, dupa un 3-3 care a multumit pe deplin tribunele.

In minutul 95 Gheorghe Constantin o re-readuce pe CCA in avantaj. (4-3!) Onisie mareste avantajul la doua goluri, in minutul 101. (5-3!) Ion Alecsandrescu incheie recitalul, in minutul 108: (6-3!!!)

Capitanul Stefan Onisie ridica cea de-a cincea Cupa din istoria Clubului Sportiv al Armatei, deasupra capului:

1955: CCA Bucuresti – Progresul Oradea 6-3

XXX XXX XXX

Pana in 1955 (incepand din 1933) se disputasera 18 editii de Cupa (de fapt, au fost cam 19, dar editia din 1943-1944, desi inceputa, nu s-a incheiat cu vreun castigator, fiind suspendata din motivele stiute). Pana in 1955 au fost disputate 18 finale, ca sa fim mai clari.

Rapid Bucuresti: 7 trofee in 32 de ani de existenta: 6 consecutive si toate in niste particularitati socio-politice extrem de interesante: 1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942

CCA Bucuresti: 5 trofee in 8 sezoane de existenta: 1949, 1950, 1951, 1952, 1955.

Ripensia Timisoara: 2 trofee: 1934 si 1936.

ITA Arad (Flamura Rosie Arad): 2 trofee: 1948 si 1953.

CFR Turnu-Severin: 1 trofeu: 1943

Metalul Resita: 1 trofeu: 1954

XXX XXX XXX

„Bestiile bolsevice” de la CCA (ASA, ASCA, CSCA) au facut atatea abuzuri, ca n-au fost in stare – ca exemplu simbolic despre metodelor reprezentantilor „cancerului rosu” – sa aranjeze o semifinala de Cupa impotriva obscurilor de la Metalul Resita, sau n-au fost in stare sa-i fure, cu arbitrii, pe teren propriu (in fata tuturor generalilor), pe cei de la Flamaura Rosie Arad, in finala.

In acelasi timp, „oprimatii” de la Rapid au fost atat de haituiti ca au avut urmatoarele „performante”. In 1948, „specialistii” au fost eliminati de...Tesatoria Romana Pitesti (inca din optimi). In 1949 au fost eliminati de catre CSCA (in sferturi). In 1950 au fost scosi de Dinamo Brasov (in optimi), dupa ce-au fost spulberati, cu 4-0 la pauza. In 1951 au fost scosi de... Flacara Poiana Campina (in optimi). In 1952 au fost scosi de Flacara Ploiesti, din B (fiind invinsi chiar la ei acasa, in Giulesti, cu 3-1) in optimi. In 1953 i-a scos CCA, din semifinale, asta fiind cea mai mare performanta a lor. In 1954 i-a scos, iar, CCA, din sferturi, asta fiind a doua cea mai buna performanta a insoritilor. In sfarsit, in 1955, i-a scos tot CCA (4-0), din semifinale, asta fiind, iarasi, o buna performanta a celor nascuti in cuibul de spioni bolsevici si agitatori ai Moscovei, din triajul Giulestiului.

Deci, desi legendele, despre cat de nepastuiti au fost ei, prolifereaza, obsevati ca ele sunt generate exclusiv de frustrarea unor infrangeri repetate in fata unei echipe mult superioare, CCA-ul! Caci, croncanitul vesnic, c-au fost furati in meciurile directe, este infirmat de rezultatele obtinute cand nu au avut NOROCUL s-o intalneasca pe CCA si sa nascoceasca, astfel, legende mincinoase. Cand n-au intalnit-o pe CCA, Rapid a fost eliminata de Tesatoria Romana Pitesti, Flacara Poiana Campina si Flacara Ploiesti, toate aceste echipe activand in esaloanele inferioare si aratand, in mod exact, care era nivelul sportiv al Rapidului si care era motivul esecurile repetate din Cupa.

Nu mai vorbim nici despre foarte multele echipe muncitoresti, de peste tot din tara, care au depasit constanta, „performantele” Rapidului, in acesti ani, in Cupa Romaniei.

Despre Dinamo, nici nu mai aducem aminte. Erau niste ageamii. Au jucat o finala si au pierdut-o stralucitor in fata Metalului Resita iar, in rest, au fost eliminati de cine vrei si cine nu vrei, in diferite stadii ale competitiei.

XXX XXX XXX

CCA Bucuresti era, astfel, recunoscuta, ca fiind adevarata specialista a Cupei Romaniei (o competitie deschisa si onesta, in sistem-turnir, in care valoarea si forma de moment puteau produce orice rezultat), castigandu-si un statut pe care si-l va confirma si intari in anii urmatori.

(va urma...)

Filip Pindean