22-04-11

Glume si bizarerii

Steaua joacă mai prost decât în cele mai proaste perioade ale ei. Lipsa de orizont, de obiectiv, de SENS îşi pune amprenta pe fiecare mic amănunt din jocul acestei echipe.

Mecanismul nu e gripat, e pur şi simplu în dezafectare. Nimeni nu simte nevoia să demonstreze nimic, pentru că, la o adică, de ce ar face-o? Ce ar avea de câştigat?

Onoare şi glorie? Ei, aş, ţi-ai găsit!

Laudele patronului? Azi sunt, mâine au dispărut şi devii "accidentat" ca Szekely, în timp ce-ţi cauţi echipă.

Respectul suporterilor? Poate că da, poate că nu. Unii oricum te vor înjura gratuit. Alţii n-o vor face gratuit, vor aştepta însă prima ocazie şi ţi-o vor trage la cotitură.

Ce doreşte Cârţu să demonstreze? Gata, Steaua e deja pe CV-ul lui, a mai bifat o "mare echipă", el e într-o situaţie din care nu are decât de câştigat. Mai experimentează puţin, mai vede cum e să lucrezi cu nişte ciufuţi ca Becali şi Stoica, cum e să primeşti "sfaturi" (sanchi!) de la Mache...şcoala vieţii. Nu eşti antrenor dacă n-ai antrenat şi-ntr-o casă de-asta de nebuni. De-aici încolo, cu Dinel Staicu gata arestat, e clar că nu poţi nimeri mai rău.

CR10 habar n-are ce joacă, când în bandă, când la centru. Şi minutele alea nu trec mai repede să-l ia pe fratele Răduţ şi să se suie în Merţanele lor cu număr de Argeş - DOD (subtil, nu?) - şi să-şi vadă de partea frumoasă a vieţii de fotbalist.

Nicoliţă n-are nicio vină, prost nu e cine greşeşte centrări pe bandă rulantă, prost e cine-i dă prilejul s-o facă.

Suporterii - nişte afazici, amnezici, apatici. Când nu afişează mesaje bizare care nu spun nimic, fac tot felul de trăznăi. Spre exemplu, le scandează numele lui Surdu şi Răduţ, la finalul meciului, de parcă toţi ceilalţi 9 conspiraseră împotriva celor doi şi se puseseră de-a curmezişul sumedeniilor de ocazii pornite de la Răduţ şi ratate de Romică. Această hârjoană are loc, desigur, după ce fanii uzează de cele mai dure contestări din dotare, cea cu "Pizdelor" şi cea cu "capete sparte".

Nea Gigi e la Athos şi, oricum, el n-are nicio vină. Ar trebui să intre mai tare în băieţi.

Cred că singurul motiv pentru care această semifinală s-a jucat, dincolo de a ne da nouă iluzia unei finale cu cealaltă mare umbră a campionatului şi fotbalului românesc, este că surprinzătorii suporteri braşoveni aveau nevoie de un stadion pe care să se desfăşoare şi să dea un recital de la care ar avea de învăţat oricine, începând cu amicii gălăţeni de etapa trecută, prea puşi pe înjurături copiate tot meciul.

Vine derby-ul şi cred că nimeni nu-şi face cu adevărat probleme ce se va întâmpla. Toţi însă, conducători, fotbalişti, suporteri, se pregătesc să se comporte ca şi când ar conta cu adevărat. Steaua, cu tot ce înseamnă ea, este astăzi doar mimarea unei realităţi pe care cândva am cunoscut-o cu toţi. Fiecare îşi joacă rolul său unic (finanţator, fotbalist, "cel mai adevărat public"...chiar şi stadionul se străduieşte să fie "templu"), pentru ca spectacolul să pară că merge mai departe.

Suntem la ani lumină de cei care am fost. Cu toţii.

Ovidiu