24-03-06

Mihail Lascar, General al Armatei Romane

Exista oameni care din dorinta de a ataca clubul Steaua nu se dau inlaturi de la nicio netrebnicie, aruncand cu noroi chiar si in cei care au binemeritat de la Patrie. Care a fost greseala generalului Mihail Lascar? Evident, pentru acesti mazgalitori de hartie, semnatura pe care si-a pus-o pe Ordinul de Infiintare al clubului Armatei Romane, Asociatia Sportiva Armata, clubul nostru Steaua Bucuresti. Omul ce a fost indepartat din functia de Ministru al Apararii odata cu disparitia Regatului si aparitia Republicii Populare facuse, pentru acesti nemernici, greseala vietii: ordonase infiintarea Stelei.
Sa va fie rusine, mizerabililor.

S-a nascut la 8 noiembrie 1889, la Târgu Jiu. Studii militare: Scoala de infanterie (1908-1910), Scoala Superioara de Razboi (1919-1921). Grade: sublocotenent (1910), locotenent (1913), capitan (1916), maior (1917), lt. col. (1927), col. (1934), general de brigada (1939), general de divizie (1942), general de armata (1947); trecut în rezerva la 12 ianuarie 1950. Functii: comandantul Brigazii 1 munte (10 ianuarie 1941 10 februarie 1942), al Diviziei 6 infanterie (10 martie 22 noiembrie 1942). Prizonier de razboi (22 noiembrie 1942 12 aprilie 1945). Comandant al Diviziei "Horia, Closca si Crisan" (12 aprilie 12 septembrie 1945), al Armatei 4 (12 septembrie 194530 noiembrie 1946), ministru de razboi (1 decembrie 1946 29 decembrie 1947), inspector general de armata (30 decembrie 1947 12 ianuarie 1950).

"Sunt soldat, ramân la post"

Pe câmpul de lupta, generalul s-a distins efectiv în fruntea Brigazii (din aprilie 1942 Diviziei) 1 munte, în cursul luptelor din partea de nord a Bucovinei, între Nistru si Nipru, la nord de Marea Azov si în Crimeea (1941-1942). Apreciindu-i calitatile profesionale, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte, îl caracteriza, la sfârsitul anului 1941, ca pe un comandant "plin de energie si hotarâre. Cu multa initiativa si putere de munca. In momentele de criza pe câmpul de lupta, hotarârea sa ferma si energia viguroasa au dus la rezultate stralucitoare. Caracter ferm si cu multa personalitate. Increzator în puterile lui sufletesti. A asigurat conducerea brigazii ferm, îndraznet si cu multa prevedere. Cu multa autoritate si prestigiu, cu simtul onoarei si demnitatii dezvoltat. Cu spirit de sacrificiu accentuat în luptele grele a fost totdeauna în linia prima unde primejdia era permanenta. Drept si integru. S-a dovedit a fi un general de mâna întâia cu mare autoritate asupra trupelor si ostasilor sai".

S-a remarcat apoi în luptele din Cotul Donului, în apropierea Stalingradului, în fruntea Diviziei 6 infanterie, în conditiile în care numeroase forte sovietice de infanterie, sprijinite de tancuri, artilerie si aruncatoare au declansat la 19 noiembrie 1942 o contraofensiva extrem de puternica, încercuind marea sa unitate împreuna cu alte trupe din zona (diviziile 5, 13, 14 si 15 infanterie). Fara nici o retinere, generalul M. Lascar si a asumat coordonarea actiunii fortelor române încercuite, îndeplinind fara murmur ordinul comandamentului german de a rezista pe pozitie cu orice pret. Exprimându si hotarârea neclintita de a rezista pâna la ultima picatura de energie, s-a adresat colaboratorilor sai apropiati: "daca unul din voi va supravietui acestor lupte, el trebuie sa povesteasca acasa cum am luptat. Sunt soldat si ramân la postul meu".

Lipsiti de hrana, cu munitia aproape terminata, înghetati de frig si coplesiti de forte inamice mult superioare, militarii din subordinea generalului Lascar au luptat pâna la ultimul cartus, în majoritate cazând la datorie ca adevarati eroi, într-un context în care eventualele încercari de iesire din încercuire ar fi fost considerate o imposibilitate de orice comandament român sau german. Atitudinea generalului Lascar a fost apreciata de Inaltul comandament german si de catre cel român, Hitler oferindu-i "frunzele de stejar" la "Crucea de cavaler a Crucii de Fier" (cea mai înalta distinctie germana, oferita pentru prima data unui militar aliat), iar maresalul Antonescu i a conferit Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a II-a. In momentul în care maresalul Antonescu a aflat aprecierile comandamentelor germane referitoare la comportarea generalului Lascar, conducatorul statului român a exclamat: "Splendid!" Conducatorul statului a apreciat apoi ca "generalul Lascar a fost un brav. Luând exemplul de la el, Divizia 6 infanterie a cules pe câmpurile cele mai grele de lupta laurii eroismului mai mult decât oricare alta. Fie ca exemplul lui sa serveasca tuturor. Ca orice om stapân pe sine si bine pregatit, a organizat în perfecte conditii de lupta defensiva diviziei sale, dându-i putinta sa lupte cum a luptat. Sa serveasca si aceasta tuturor comandantilor. Astazi, când am marturia unui martor strain, care a trait zi cu zi, ceas cu ceas drama acestei mari unitati, am ajuns la concluzia definitiva în privinta ei si a comandantilor. Cinste lor si neamului!"

La 5 decembrie 1942, un document de la Serviciul Special de Informatii constata ca "în cele mai grele momente ale bataliei [generalul Lascar] a dat dovada de un înalt simt al datoriei, coordonând cu calm si pricepere actiunile Diviziei 6 infanterie si a celorlalte unitati a caror comanda si o asumase. Cu sânge rece, lucid si calm a fost un exemplu de urmat pentru ceilalti camarazi care i-au urmat soarta. Când localitatea Golovski a fost atacata, el statea în Biroul de operatii, fara manta, cu 'Crucea de Fier' în grad de cavaler si cu Ordinul 'Mihai Viteazul' la piept, iar când totul parea pierdut a plecat cu statul major în mijlocul trupelor luptatoare desi se putea salva. A manifestat curaj, demnitate, patriotism si abnegatie".

In noaptea de 21 spre 22 noiembrie 1942, când la postul de comanda al Diviziei 6 infanterie s-a prezentat primul parlamentar sovietic pentru a cere capitularea, generalul Lascar a decis: "Sa nu ne aratam slabi fata de rusi, pentru ca tara ne va judeca faptele". Raspunsurile date sovieticilor în orele urmatoare au avut în esenta un continut asemanator: "Luptam pâna la unul. Nu ne predam".

In situatia disperata în care se aflau marile unitati din subordinea sa în dupa amiaza zilei de 22 noiembrie 1942, generalul Lascar a hotarât ca Divizia 15 infanterie sa încerce sa strapunga dispozitivul de încercuire si sa se retraga spre sud vest, în directia localitatii Bol. Doncinka, iar Divizia 6 infanterie sa se retraga pe trei coloane spre Pasceani. Intre timp, dupa cum aveau sa declare colaboratorii sai apropiati, generalul Lascar a început sa dea semne de neliniste, spunând colonelului Cristea Stanescu, seful sau de stat major, ca "daca vin rusii" se va sinucide. Starea depresiva a generalului s-a declansat din pacate chiar în momentul în care situatia din Golovski, unde îsi avea punctul de comanda, s a deteriorat grav în urma bombardarii localitatii de catre artileria sovietica (la orele 17) si apoi atacarea ei de catre infanteria si tancurile sovietice (ora 21). De la ora 19, când a iesit afara din cladirea postului de comanda pentru a repera pozitiile artileriei sovietice, colaboratorii sai apropiati nu au mai stiut nimic despre generalul Lascar. Unii dintre ei au declarat, mai târziu, ca împreuna cu generalul Nicolae Mazarini s a deplasat spre Isbusinski, unde rezistau trupele comandate de generalul Traian Stanescu. In acea situatie confuza ambii generali au fost capturati de sovietici.

Citat prin ordine de zi pe armata si ale altor comandamente de mari unitati, elogiat de camarazi si de aliati, generalul M. Lascar a luat drumul prizonieratului în seara de 22 noiembrie 1942. Si chiar daca faptul s-a produs în urma unei înfrângeri drastice, comportarea sa a constituit un exemplu. A fost internat în lagarele de la Krasnogor, Suzdal, Ivanov si în Lagarul nr. 48 (special pentru generali) pâna la 12 aprilie 1945, când i s-a încredintat comanda celei de a doua mari unitati de voluntari români constituita pe teritoriul U.R.S.S., la Kotovsk, careia i s-a dat denumirea de Divizia "Horia, Closca si Crisan".

"Antisovietismul" "boala de care nu s-a vindecat

Având în vedere contextul si momentul în care a fost înfiintata aceasta mare unitate, în compunerea armatei rosii, la sfârsitul razboiului (deci când nu mai exista nici un dubiu ca ea va fi utilizata ca instrument al guvernului dr. Petru Groza impus de sovietici la 6 martie 1945), optiunea generalului Lascar " eroul de la Stalingrad " a surprins pe toata lumea, mai ales atunci când, la 14 iulie 1945, prin Ordinul de zi nr. 69, el preciza în acesti termeni misiunea marii unitati din subordinea sa: "Misiunea diviziei de sub comanda mea este de a fi sprijin neclintit guvernului de larga concentrare democratica prezidat de dr. Petru Groza în opera sa mareata de ridicare a tarii si poporului... Impreuna cu Divizia 'Tudor Vladimirescu Debretin " continua el " vom alcatui baza noii armate în creare. Va trebui sa fim stâlpii acestei armate, în care sa ducem sufletul democratiei si al credintei fata de patrie. Armata în serviciul poporului " aceasta ne e deviza".

Actionând deschis în favoarea guvernului impus de Moscova, generalul Lascar a îndeplinit în primii ani postbelici importante functii în ierarhia militara, fiind numit chiar ministru de razboi. In mod cu totul surprinzator însa, dupa proclamarea victoriei Blocului Partidelor Democratice (alianta electorala dominata de P.C.R.) în alegerile din noiembrie 1946, pentru care desfasurase un efort important desi oficial cadrele militare si armata în ansamblul ei nu aveau voie sa faca politica ", generalul Lascar a devenit o persoana neagreata de comunisti. Reanalizându-i comportarea din prizonierat si din primii ani postbelici, cei pe care îi ajutase în mod deschis i-au gasit "mari greseli", incompatibile cu "noile criterii ale exigentei revolutionare". Ca un paradox al soartei, din 1949, a început sa fie cercetat si învinuit ca a refuzat sa adere la "miscarea antifascista în 1943 si la înrolarea sa în Divizia 'Tudor Vladimirescu'", ca în timpul prizonieratului "a frânat mai mult dezvoltarea miscarii antifasciste decât a ajutat o". Mai mult, chiar în perioada în care comandase Divizia "Horia, Closca si Crisan" s-ar fi opus categoric ca "ofiterii sa si însuseasca doctrina sovietica", si cu toate eforturile facute, "antisovietismul" sau, "de care nu s-a vindecat", a iesit la iveala. Desi ajutorul dat B.P.D. în campania electorala din 1946 fusese categoric si pe fata, i s-a imputat "atitudinea sovaielnica", precum si faptul ca "nu o data si a manifestat simpatia fata de partidele burghezo mosieresti", încercând chiar sa intre "mai mult în gratiile monarhiei". Chiar daca "pe fata" arata ca sustinea partidul comunist, în mod discret continua "campania împotriva fruntasilor P.C.R." (Emil Bodnaras, Petru Groza, Gh. Gheorghiu Dej s.a.). Dupa unele surse, pe E. Bodnaras l-ar fi calificat ca "un mucos incapabil, un locotenent care vrea sa-l conduca pe el", iar despre Petru Groza afirmase ca "este o papuse a comunistilor". I se reprosa si faptul ca în toate cuvântarile pomenea despre prietenia cu Uniunea Sovietica, dar totdeauna sublinia "necesitatea acestor legaturi si cu Natiunile Unite". In discutiile cu loctiitorul sau politic ar fi recomandat "o democratie rationala cu evolutie lenta", mentionând ca "armata nu trebuie sa fie a partidului comunist". I s-au pus în seama "legaturi cu anglo americanii", faptul ca ignora "superioritatea doctrinei sovietice". Din acest punct de vedere au fost incriminate cu precadere întrebarile pe care i le pusese generalului Petrescu: "ce vor rusii? Sa distrugem armata? Sa distrugem scolile? Ce vor?", precum si constatarea: "In fond eu nu sunt ministru, ci Susaikov. Eu execut numai ce-mi ordona acesta".

Analizând toate aceste fapte si atitudini ale generalului Lascar, autorul unuia din numeroasele referate nesemnate aprecia: "este lipsit de caracter, siret si las. Vorbeste una în fata, daca te stie tare, ca apoi sa înjure si sa batjocoreasca când se crede adapostit. Este un om cult, însa epuizat si intelectual si fizic. Din punct de vedere militar a cazut sub influenta generalului [Costin] Ionascu [seful Marelui Stat Major], nefacând decât sa expuna punctele de vedere reactionare ale acestuia în toate problemele militare". Coroborând aprecierile referitoare la generalul Lascar cu acelea facute asupra altor persoane cu functii de raspundere în armata (generalii Costin Ionascu, Dumitru Damaceanu, Nicolae Cambrea s.a.) autorii referatelor anonime ajungeau la concluzia extrem de grava ca "conducerea armatei nu corespunde". Ca urmare, la sfârsitul anului 1947, cu putin timp înainte de impunerea abdicarii regelui, în fruntea armatei a fost instalata o noua conducere, în prim plan fiind propulsat Emil Bodnaras.

Cazut în dizgratie, generalul Lascar avea sa fie înlaturat curând din orice functie si cercetat si pentru "crime de razboi contra umanitatii".A decedat la 24 iulie 1959, în Bucuresti.

Pt. conf. Gica Chioru
ps.multumiri siteului itcnet.ro