22-03-11

Steaua lui Jenei

Încep cu ceea ce ar trebui să fie finalul acestei cronici: Ienei este perceput de toată suflarea fotbalistică autohtonă drept un „gentleman al gazonului”. Încă din 1956, când a trecut la C.C.A. de la Progresul, Ienei a fost implicat în 44 ani de istorie stelistă. Ca jucător, un atribut cuminte i-a însoţit cariera: util. În sensul cel mai mai constructiv al cuvântului. A făcut halfie alături de Bone, Onisie, Tică Popescu, Koszka, Negrea, Dumitriu III. A fost, după Ioan Chirilă, unul dintre locotenenţii lui Apolzan, atunci când acesta, furat de fază, părăsea reduta apărării. În perioadele de criză ale echipei, coborârea lui Imi ca fundaş se dovedea „ultima soluţie”.

Disciplinat, fără excese, elegant, Ienei a asigurat mijlocul axului central peste 13 ani, iar această stare de normalitate şi lipsă de spectacol l-au „sancţionat” cu doar 12 selecţii în prima reprezentativă. Plus aventura olimpică de la Yokohama-1964. Un mijlocaş imberb, fost elev de-al său, servantul ideal al tânărului Lăcătuş, Fane Petcu (exclus din lotul sevillian de Sfinx, din cauza molipsitoarei sale vieţi extrasportive), l-a caracterizat în spiritul portului constăţean de origine:„prea mult lăteanu’”. Rafinatul Fane s-a pierdut printre stabilopozii anonimatului, iar adeptul pasei sigure cu latul, a urcat cu paşi mici şi siguri piscul performanţei.

Campion cu C.C.A. în partea secundă a deceniului ei de aur, laureat cu Steaua în tresărirea de orgoliu a unei Stele, „specializată pe cupe” în ediţia 1967/68 (rampa de lansare a lui Ştefan Kovacs spre galaxia Ajax), nea Imi a pregătit marea lansare, imprevizibilă, spre o colosală „sfidare românească”, cucerirea Cupei Campionilor Europeni din 1986(intern s-ar traduce prin patru titluri 1976, 1978, 1985 şi 1986). Tot reputatul tehnician va pune capăt chinului fotbalului anacronic, de-a latul terenului, a doi antrenori pragmatici, Angelo Niculescu şi Lucescu, autorii calificărilor naţionalei la două turnee finale (World Cup 1970 şi Euro1984). Cum cu năduf remarcase Fănuş Neagu, acea nenorocită temporizare a însemnat pierderea a jumătate de secol de fotbal autohton (o exagerare ca durată, dar foarte aproape de adevărul jocului meschin).

Campania din Italia-1990, tutelată de un coach în vână creatoare, a marcat prima evadare a tricolorilor dincolo de grupele unui turneu final. Ca şi secundul său, Iordănescu, el a cunoscut triumful exclusiv cu Steaua şi reprezentativa României. Statistic, mai menţionăm cariera de doi ani ca jucător la Kaiseri-Turcia , antrenor de vreme rea la Steaua devalizată în vederea privatizării oneroase după sixtupla încoronare post-decembristă sau la naţională (după exilarea dubioasă a lui Piţurcă), scouter pentru tinere talente. Dar nimic nu va egala „deceniul lui Imi”1976-1986.

A iubit Steaua cu devoţiune, chiar dacă şefii clubului au fost deseori ingraţi (celebre în epocă remarca semidoctului Ilie Ceauşescu „băi Ienei, tu eşti bun de popă”, sancţionându-i, chipurile, blândeţea, şi explicaţia fetiţei dată dirigintei de la Oradea „tata va veni la şcoală, când va fi dat afară de la Steaua”). Ienei este cel mai bun antrenor al secolului XX, şi nu „întronatul” Iordănescu, după criterii riguroase, nu vorbe de clacă din Cişmigiu(1. Emeric Ienei, antrenorul Stelei campioana Europei 1986; 2. Anghel Iordănescu, antrenorul Stelei, cuceritoarea Supercupei Europei şi finalistei C.C.E; 3. Ştefan Kovacs, antrenorul Ajaxului, 2 Cupe ale Campionilor Europeni şi alte trofee; 4. Mircea Lucescu, Cupa UEFA şi Supercupa Europei cu Galatasaray. Logic, au prioritate trofeele cucerite cu teamuri româneşti).

Ienei a însemnat un sportiv providenţial pentru Steaua. Orădeanul de pe Crişul Repede a dat un luciu năucitor Stelei viteziste. Cu un calm aristocratic şi cu o filozofie dezarmantă: „De ce să jucăm noi după ei ? Să joace ei după noi”. Ehehei, ai Stelei nepoţei, încă nu realizăm ce mare a fost Emeric Ienei !

Constantin Ardeleanu

Acest articol a fost publicat pentru prima data in data de 30 septembrie 2007, in rubrica Miracol Ros-Albastru!

Alte articole cu si despre DOMNUL Emerich Jenei:

Emerich Jenei - membru onorific AISS
Jenei: "Romanii isi uita prea repede valorile!"
Interviu cu Emerich Ienei
Interviu Ienei: Becali nu a pierdut cu Steaua ci din contra, a castigat!