21-03-11
Piturca, portret in oglinda sparta (II)În 2004, în fotbalul românesc s-a petrecut un moment important: ieşirea din activitate a generalului Iordănescu. A făcut-o imediat după meciul din Armenia, din 17 noiembrie, încheiat 1-1, punând pe masă o demisie cerută insistent. De presă, de suporteri şi chiar de unii jucători. La 11 ani de la debutul său ca selecţioner, totul se prăbuşea în jur: încă o calificare ratată, după cea de la Euro 2004, impactul cu lumea suporterilor era tot mai dur, din cauza frazelor şi fazelor strunjite în lemn şi nu numai, norocul îl părăsise şi el pe cel care îşi începuse ascensiunea, totuşi, cu imensa şansă a transversalei ţintite de Bodin, în alt noiembrie, 1993.Aşa se face că „antrenorul secolului”, elegant şi poate sătul de alte războaie, lasă vacant postul de selecţioner. Eram redactor-şef adjunct la „Pro Sport” când, într-o zi, mi-a aterizat pe birou, aşa, ca de nicăieri, un CD cu un soi de trucaj, absolut grosolan, prin care trebuia să fiu convins că opţiunea ziarului, Victor Piţurcă, pentru postul de selecţioner, e una greşită. Moral, în primul rând, nu-i aşa, alţii erau mai în măsură. Şi să judece, dar, mai ales, să candideze la funcţia de antrenor principal al unei naţionale oricum şubrezite de şocul a trei calificări eşuate. Nu mersesem nici în Japonia şi Coreea de Sud, în 2002, la Mondiale, când Hagi a ratat barajul cu Slovenia, nici la Euro 2004, în Portugalia, pe mâna Generalului şi eram pe cale de a rata (şi am şi ratat!) calificarea la Mondialele din Germania, din 2006. Victor Piţurcă a preluat însă în acea iarnă, din 2004, naţionala, numit fiind de o federaţie şi ea în an de alegeri, deci vulnerabilă la media şi la mediu. Înconjurător, desigur. Am vorbit atunci cu selecţionerul Victor Piţurcă şi am publicat în „Pro Sport” parte din acele dialoguri. Multe însă nu le-am scris, nici nu erau destinate publicului, dar au avut darul de a mă lămuri în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în zilele în care „s-a jucat” postul de selecţioner. Am vorbit o dată în biroul său de la Federaţie, altă dată am luat masa la Intercontinental, alături şi de Viorel Păunescu, după ce realizasem acolo şi un foto-reportaj pentru ziar. Atunci, câştigătorul Cupei Campionilor Europeni şi al Supercupei Europei, altfel un om extrem de direct şi sincer, mi-a spus şi cine lansase în birourile redactorilor-şefi CD-ul cu înregistrarea de la cazino, şi cum a ajuns Mihai Stoica la Steaua, dar mai ales cum de a rămas acolo acesta, iar el, Victor Piţurcă a plecat. „Nu m-am gândit niciodată la Stoica, dar niciodată, ca la un rival ori ca la un pericol pentru viitorul meu la Steaua. Nu l-am băgat în seamă vreodată, dar, din multele motive care m-au obligat să gândesc astfel, unul ţi-l spun acum. Cum să cred că în clubul Steaua, patronat de prietenul meu, Gigi Becali, pe care şi Viorel Păunescu şi eu l-am ajutat de atâtea ori, cu anii petrecuţi de mine pe gazonul acela, cu trofeele, cu victoriile, cu campionatele şi cupele câştigate pentru Steaua, în tricoul Stelei, mai trebuie, la anii mei, să mă gândesc că aş putea pierde o dispută cu domnul acela, venit cu acordul meu de la Galaţi?! Nu credeam că există nicio dispută, pentru că eram convins că nu există cu adevărat, pentru Steaua şi pentru mine, nimeni în club pentru care să-mi fac probleme… Uite că exista!” Ţin minte că tot insista pe acest amănunt, cu anii. „Da, Marius, ai băgat bine de seamă, mă tot gândesc că m-am înşelat la oameni, la vârsta mea. Că sunt o băbăciune, ăsta e adevărul!” „Băbăciunea” avea atunci 48 de ani. Am aflat şi de ce i se păreau mulţi. „40 sunt doar la fotbal. Dar dacă zi şi noapte te gândeşti numai la fotbal, vine viaţa şi, pac!, îţi dă una după ceafă.” Victor Piţurcă îmi pare azi, la 7 ani distanţă de acele discuţii, iarăşi în situaţia de a explica de ce s-a gândit, în ultimul timp, în exclusivitate la fotbal. Şi asta pentru că fotbalul nostru foarte rar merită atâta atenţie. Oamenii care îl populează, da. Antrenorul de atunci şi de azi, calificat cu naţionala la două turnee finale, a fost atent la Hagi şi Gică Popescu, la Dan Petrescu şi Mircea Sandu, la Mutu şi Chivu, dar lipsit de inspiraţie la oameni. La un anumit gen de oameni. – va urma – Marius Mitran Piturca, portret in oglinda sparta (I) FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!
|
Pentru alte melodii, cantece ale galeriei, imnuri etc, vitiati pagina cu player-ul mp3
Dupa 25 de ani: Kuusysi Lahti - Steaua 0-1După meciul-tur, terminat cu un scor alb, în ciuda dominării cvasi-totale şi a condiţiilor speciale, steliştii intraseră într-o oarecare pasă mai proastă, atmosfera proastă radiind într-un"Steaua a inventat metoda Valiza in '51"Pus pe demascat blaturile, M.U. își începe noul episod al serialului cu un titlul care le va provoca orgasme boromanilor de toate culorile: ”Steaua a inventat metoda `Valiza` în 1951”. Cu sig |
Tupac Amaru luni la 20:15
Totusi, l-o placea Piti pe Mitran? Prea i se destainuie...
Mitrane, din punctul meu de vedere poate sa nu mai urmeze nimic, esti obositor; ia si tu o cazma, un tarnacop si apuca-te sa sapi in curte - de exemplu la soacra-mea, te angajez cu ziua, iti dau mancare, bautura si 50 lei.
Ar fi mult mai util pentru ambele tabere, te asigur.
y-jam luni la 20:37
Lari luni la 21:02
Acest articol a fost postat nu pentru a-i face imagine lui Mitran, ci din doua motive :
- pentru a mai "spala" din imaginea lui Victor Piturca, una murdarita la greu de taraturi urat mirositoare gen Ivanovici. Si te asigur ca Victor Piturca are aceeasi parere ca si matale despre majoritatea presarilor.
- pentru a mai lamuri din epopeea "cartonel, la Steaua".
Inca un lucru: simplul fapt ca Victor Piturca a stat (poate inca mai sta, cine stie...) de vorba cu Marius Mitran e un punct in plus pentru autorul articolului de mai sus. "Satana" are alergie la taraturi.
Personal, vreau sa-i multumesc Domnului Mitran pentru articolul de mai sus. Si abia astept partea a III-a.
mutulik luni la 22:02
Tupac Amaru ieri la 12:27
Imi pare rau ca de data asta nu sunt de acord cu voi, dar pentru mine Piturca este departe de a fi un reper de moralitate....
Iar faptul ca ii face "onoarea" lui Mitran de a sta de vorba cu el nu inseamna ca acesta este vreo mare valoare. E doar un simplu mancator de rahat, poate mai talentat, poate nu, in raport cu restul colegilor lui (si nu doar din presa sportiva), indivizi care mie personal mi-au creat o stare dincolo de scarba.
Lari ieri la 16:12
Nu e nicio problema, nene Tupace, ca nu suntem de acord, diversitatea face viata mai frumoasa
Nici eu nu-l consider pe Piturca un reper de moralitate. Ca sa fim bine intelesi, reperele mele de moralitate nu sunt din lumea sportului.
Ma bucur ca cineva a scris astfel despre Victor Piturca nu pentru ca acesta e urcat pe un anume soclu, ci pentru ca arunca o altfel de lumina asupra "golgheterului Stelei Sevilliene". Iar modul in care apare Piturca in acest articol este mult mai aproape de adevar, decat imaginea pe care i-a zugravit-o presa de-a lungul vremii.
Referitor la opinia matale despre Marius Mitran nu am nimic de zis. Fiecare are preferintele sale si cu asta, basta. Ce-ar mai fi sa ne spargem capetele pe un astfel de subiect...
Sa traiesti, nene Tupace!
Andreea 23.03.2011@23:15